Cum să cultivăm o iubire autentică

„Iubirea este elixirul vieţii; iubirea înseamnă viaţă.“ — Living to Purpose, de Joseph Johnson, 1871.

CUM învaţă cineva să iubească? Studiind psihologia, citind manuale pentru autodidacţi sau vizionând filme de dragoste? Puţin probabil. Oamenii învaţă să iubească în primul rând de la părinţii lor, din exemplul şi educaţia primită de la ei. Copiii învaţă ce înseamnă iubirea dacă, într-un mediu plin de căldură şi de afecţiune, au posibilitatea să vadă că părinţii îi hrănesc şi ocrotesc, comunică cu ei şi manifestă un interes profund faţă de ei. De asemenea, copiii învaţă să iubească dacă părinţii lor îi instruiesc să respecte principii sănătoase cu privire la ce este bine şi ce este rău.

Iubirea autentică este mai mult decât un sentiment de afecţiune. Ea acţionează mereu spre binele celorlalţi chiar dacă pe moment ei nu apreciază cum se cuvine acest lucru, cum se întâmplă deseori cu copiii cărora li se administrează o disciplinare iubitoare. Creatorul însuşi ne-a dat un exemplu perfect de iubire dezinteresată. Apostolul Pavel a scris următoarele: „Fiul meu, nu subaprecia disciplinarea de la Iehova şi nu-ţi pierde puterile când eşti corectat de el; căci Iehova îl disciplinează pe acela pe care îl iubeşte“. — Evrei 12:5, 6.

Părinţi, cum îl puteţi imita pe Iehova în ce priveşte manifestarea iubirii faţă de familia voastră? Şi cât de important este exemplul pe care îl daţi în relaţiile cu partenerul vostru de viaţă?

Învăţaţi-i pe copii să iubească prin exemplul vostru

Dacă eşti un bărbat căsătorit, îţi preţuieşti soţia şi o tratezi cu onoare şi cu respect? Dacă eşti o femeie căsătorită, îţi iubeşti şi îţi susţii soţul? Biblia spune că soţul şi soţia trebuie să manifeste respect şi iubire reciproce (Efeseni 5:28; Tit 2:4). Dacă ei fac acest lucru, copiii pot să vadă cu ochii lor cum se manifestă în mod practic iubirea creştină. Ce învăţătură valoroasă şi plină de forţă poate fi aceasta!

De asemenea, părinţii pot promova iubirea în sânul familiei dacă susţin norme înalte cu privire la destindere, moralitate, obiective şi priorităţi. Pretutindeni pe glob, mulţi oameni constată că Cuvântul lui Dumnezeu este de mare ajutor în stabilirea unor astfel de norme pentru familie, fiind ei înşişi dovezi vii că Biblia este cu adevărat „inspirată de Dumnezeu şi utilă ca să înveţe, să mustre, să îndrepte lucrurile, să disciplineze în dreptate“ (2 Timotei 3:16). Într-adevăr, chiar şi numai preceptele morale şi îndrumările practice din Predica de pe munte sunt considerate de  foarte mulţi net superioare. — Matei, capitolele 5–7.

Când întreaga familie caută îndrumarea lui Dumnezeu şi respectă normele sale, toţi se simt în siguranţă, iar copiii, foarte probabil, îşi vor iubi şi îşi vor respecta mai mult părinţii. Însă copiii care cresc în cămine unde există norme duble sau norme greşite ori unde normele drepte nu sunt aplicate cu fermitate s-ar putea să ajungă la exasperare, să se umple de mânie şi să se răzvrătească. — Romani 2:21; Coloseni 3:21.

Însă ce putem spune despre părinţii fără partener conjugal? Este situaţia lor un impediment major în strădania de a-şi învăţa copilaşii să iubească? Nu neapărat. Deşi un tată bun şi o mamă bună care colaborează armonios ca o echipă sunt de neînlocuit, experienţele arată că bunele relaţii de familie pot umple într-o anumită măsură golul creat de lipsa unui părinte. Dacă eşti un părinte fără partener, străduieşte-te să aplici principiile biblice în familia ta. Într-adevăr, aşa cum spune un proverb, „încrede-te în DOMNUL din toată inima ta şi nu te sprijini pe înţelepciunea ta. Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările“ chiar şi în ce priveşte responsabilităţile de părinte. — Proverbele 3:5, 6; Iacov 1:5.

Mulţi tineri deosebiţi, care au crescut în familii monoparentale, îi slujesc cu fidelitate lui Dumnezeu în miile de congregaţii creştine ale Martorilor lui Iehova de pe glob. Aceasta este o dovadă că şi părinţii fără partener îşi pot învăţa copiii să iubească.

Cum putem cultiva cu toţii iubire

Biblia a prezis că o caracteristică a „ultimelor zile“ va fi lipsa ‘afecţiunii naturale’, adică lipsa acelei apropieri fireşti care îi leagă în general pe membrii unei familii (2 Timotei 3:1, 3). Însă chiar şi cei care au crescut într-un mediu lipsit de afecţiune pot învăţa să cultive iubire. Cum anume? Învăţând de la Iehova, Sursa iubirii, ce dă dovadă de afecţiune şi iubire faţă de toţi cei care se îndreaptă cu toată inima spre el (1 Ioan 4:7, 8). „Căci tatăl meu şi mama mea mă părăsesc, dar DOMNUL mă primeşte“, a spus un psalmist. — Psalmul 27:10.

Iehova îşi exprimă iubirea faţă de noi în multe feluri. Printre acestea se numără îndrumarea părintească prin intermediul Bibliei, ajutorul spiritului sfânt şi sprijinul călduros din partea fraţilor creştini (Psalmul 119:97–105; Luca 11:13; Evrei 10:24, 25). Să vedem cum ne pot ajuta aceste trei măsuri să creştem în iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni.

Îndrumare părintească de inspiraţie divină

Trebuie să cunoaştem bine o persoană pentru a putea cultiva relaţii apropiate cu ea. Făcându-se cunoscut prin paginile Bibliei, Iehova ne invită să ne apropiem de el. Cu toate acestea, nu este suficient să citim Biblia. Trebuie să punem în practică învăţăturile ei şi, astfel, vom simţi foloasele ce rezultă de aici (Psalmul 19:7–10). „Eu, DOMNUL Dumnezeul tău, te învăţ ce este de folos şi te conduc pe calea pe care trebuie să mergi“, spune textul din Isaia 48:17. Într-adevăr, Iehova, însăşi personificarea iubirii, ne oferă instruire pentru că ne vrea binele, şi nu pentru că vrea să ne îngrădească libertatea cu legi şi reguli inutile.

Cunoştinţa exactă din Biblie ne ajută, de asemenea, să creştem în iubirea faţă de semenii noştri. De fapt, adevărul biblic ne arată cum îi priveşte Dumnezeu pe oameni, precum şi care sunt principiile după care ar trebui să ne ghidăm  în relaţiile cu semenii. Aceste informaţii constituie o bază solidă pentru a cultiva iubire faţă de semeni. Apostolul Pavel a spus: „Iată ce continuu să cer în rugăciunile mele: ca iubirea voastră să abunde din ce în ce mai mult în cunoştinţă exactă şi în discernământ deplin“. — Filipeni 1:9.

Un exemplu care arată cum poate ‘cunoştinţa exactă’ să ne îndrume în manifestarea iubirii este adevărul fundamental consemnat la Faptele 10:34, 35: „Dumnezeu nu este părtinitor, ci . . ., în orice naţiune, omul care se teme de el şi practică dreptatea este demn de a fi acceptat de el“. Dacă ceea ce contează pentru Dumnezeu sunt faptele drepte şi teama sfântă ale oamenilor şi nu naţionalitatea sau rasa lor, nu ar trebui ca şi noi să dăm dovadă de aceeaşi imparţialitate faţă de semenii noştri? — Faptele 17:26, 27; 1 Ioan 4:7–11, 20, 21.

Iubirea: un rod al spiritului lui Dumnezeu

Aşa cum o ploaie venită la timp poate face ca o livadă să dea o recoltă bogată, spiritul lui Dumnezeu poate produce în oamenii receptivi calităţile descrise în Biblie drept „roadele spiritului“ (Galateni 5:22, 23). Dintre aceste roade, iubirea este cea mai importantă (1 Corinteni 13:13). Însă cum putem primi spiritul lui Dumnezeu? O modalitate esenţială este aceea de a ne ruga. Dacă ne rugăm lui Dumnezeu pentru spiritul său, el ni-l va da (Luca 11:9–13). „Continuaţi“ să vă rugaţi pentru spirit sfânt? Dacă da, atunci roadele sale preţioase, inclusiv iubirea, vor deveni şi mai evidente în viaţa voastră.

Totuşi, mai există un fel de spirit, unul care acţionează în opoziţie cu spiritul lui Dumnezeu. Biblia îl numeşte „spiritul lumii“ (1 Corinteni 2:12; Efeseni 2:2). Este o influenţă nefastă ce provine chiar de la Satan Diavolul, „conducătorul acestei lumi“ înstrăinate de Dumnezeu (Ioan 12:31). Aşa cum vântul ridică în aer praful şi gunoaiele, „spiritul lumii“ stârneşte dorinţe dăunătoare care subminează iubirea şi dau frâu liber slăbiciunilor cărnii. — Galateni 5:19–21.

Oamenii inspiră acest spirit nociv când se expun la idei materialiste, la mentalitatea „mai întâi eu“, la atitudini violente şi la concepţiile deformate şi deseori pervertite pe care le are lumea despre iubire. Dacă doriţi să creşteţi în iubire autentică, trebuie să vă împotriviţi cu înverşunare spiritului lumii (Iacov 4:7). Însă nu vă încredeţi în propriile puteri, ci chemaţi-l pe Iehova în ajutor. Spiritul său — cea mai puternică forţă din univers — vă poate întări şi vă poate ajuta să aveţi succes. — Psalmul 121:2.

Învăţaţi iubirea de la fraţii voştri creştini

Aşa cum copiii învaţă să manifeste iubire dacă au parte de ea în familie, cu toţii — tineri şi bătrâni deopotrivă — putem creşte în iubire asociindu-ne cu alţi creştini (Ioan 13:34, 35). Într-adevăr, unul dintre rolurile fundamentale ale congregaţiei creştine este acela de a oferi un mediu în care oamenii ‘se îndeamnă la dragoste  şi la fapte bune’. — Evrei 10:24, Biblia Cornilescu revizuită în 1991.

O astfel de iubire este apreciată mai ales de cei care sunt, probabil, ‘jupuiţi şi aruncaţi încoace şi încolo’ în această lume lipsită de iubire (Matei 9:36). Experienţa multora a demonstrat că relaţiile iubitoare cultivate la o vârstă adultă pot înlătura multe dintre efectele nocive ale unei copilării lipsite de iubire. Cât de important este, aşadar, ca toţi creştinii dedicaţi să-i primească cu căldură pe cei noi care vin în mijlocul lor!

„Iubirea nu se termină niciodată“

Biblia spune că „iubirea nu se termină niciodată“ (1 Corinteni 13:8). În ce sens? Apostolul Pavel afirmă: „Iubirea este îndelung răbdătoare şi bună. Iubirea nu este geloasă, nu se laudă, nu se îngâmfă, nu se comportă indecent, nu îşi caută propriile interese, nu se irită. Nu ţine cont de răul suferit“ (1 Corinteni 13:4, 5). Aşadar, iubirea nu este un concept iluzoriu sau un sentiment superficial. Dimpotrivă, cei care o manifestă sunt conştienţi de dezamăgirile şi durerile vieţii şi le acceptă, însă nu permit acestora să le distrugă iubirea faţă de semeni. O astfel de iubire este cu adevărat „o legătură perfectă a unirii“. — Coloseni 3:12–14.

Să luăm exemplul unei tinere creştine din Coreea, în vârstă de 17 ani. Familia ei nu a fost de acord când ea a început să-i slujească lui Iehova Dumnezeu, astfel că a trebuit să plece de acasă. Dar în loc să se lase cuprinsă de mânie, ea s-a rugat cu privire la acea situaţie şi a permis Cuvântului lui Dumnezeu şi spiritului sfânt să-i modeleze gândirea. Ea le-a trimis deseori membrilor familiei sale scrisori în care îşi exprima sentimentele calde de afecţiune pe care le avea faţă de ei. Rezultatul a fost că cei doi fraţi ai ei mai mari au început să studieze Biblia, iar, în prezent, sunt creştini dedicaţi. Mama şi fratele ei mai mic au acceptat, de asemenea, adevărul Bibliei. În cele din urmă, tatăl ei, care se opusese cu înverşunare, şi-a schimbat complet atitudinea. Această tânără Martoră ne scrie următoarele: „Cu toţii ne-am căsătorit cu colaboratori creştini, aşa că în familia noastră sunt acum 23 de persoane unite în închinare“. Ce mare triumf al iubirii!

Doriţi să cultivaţi o iubire autentică şi să-i ajutaţi şi pe alţii să facă acest lucru? Atunci îndreptaţi-vă spre Iehova, Sursa acestei preţioase calităţi. Da, luaţi în serios Cuvântul său, rugaţi-vă pentru spirit sfânt şi asociaţi-vă cu fraţii creştini (Isaia 11:9; Matei 5:5). Cât de reconfortant este să ştim că, în curând, toţi cei răi vor dispărea, iar pe pământ vor rămâne numai cei care practică iubirea creştină autentică! Într-adevăr, iubirea este cheia fericirii şi a vieţii. — Psalmul 37:10, 11; 1 Ioan 3:14.

[Legenda fotografiilor de la pagina 6]

Rugăciunea şi studierea Cuvântului lui Dumnezeu ne ajută să cultivăm o iubire autentică