Gândiţi clar, acţionaţi cu înţelepciune!

IMAGINAŢI-VĂ următoarea scenă: Isus Cristos spune că duşmanii săi religioşi din Ierusalim îi vor cauza mari suferinţe şi apoi îl vor ucide. Lui Petru, prietenul său apropiat, nu-i vine să creadă. De fapt, el îl ia deoparte pe Isus şi îl mustră. Nu încape îndoială că Petru este sincer, iar interesul manifestat de el este autentic. Dar cum consideră Isus modul de gândire al lui Petru? El spune: „Treci înapoia mea, Satan! Tu eşti o piatră de poticnire pentru mine, fiindcă nu ai gândurile lui Dumnezeu, ci ale oamenilor“. — Matei 16:21–23.

Cât de surprins trebuie să fi rămas Petru! În loc să fie un ajutor şi un sprijin, în acest caz el a fost „o piatră de poticnire“ pentru Stăpânul său iubit. Cum de s-a întâmplat aşa ceva? Se pare că Petru a căzut pradă unei slăbiciuni proprii gândirii umane: a crede doar ceea ce îţi place.

Nu fiţi exagerat de încrezători în forţele proprii

Un factor care ne-ar putea periclita capacitatea de a gândi clar este tendinţa de a fi exagerat de încrezători în forţele proprii. Apostolul Pavel i-a avertizat pe colaboratorii săi creştini din Corintul antic astfel: „Cel care crede că stă în picioare să aibă grijă să nu cadă“ (1 Corinteni 10:12). De ce a făcut Pavel această afirmaţie? Deoarece, după cât se pare, el ştia cât de uşor poate fi pervertită gândirea umană. De fapt, chiar şi gândirea creştinilor putea foarte uşor „să se corupă îndepărtându-se de la sinceritatea şi castitatea care i se cuvin Cristosului“. — 2 Corinteni 11:3.

Acest lucru i se întâmplase unei generaţii întregi de strămoşi ai lui Pavel. La vremea respectivă, Iehova le-a spus acelor israeliţi: „Gândurile Mele nu sunt gândurile voastre şi căile voastre nu sunt căile Mele“ (Isaia 55:8). Ei ajunseseră să ‘se socotească înţelepţi’, iar rezultatele au fost dezastruoase (Isaia 5:21). Este înţelept aşadar să vedem cum putem să ne păstrăm o gândire clară evitând astfel dezastrul.

Atenţie la gândirea carnală

Unii corinteni căzuseră pradă influenţei nefaste a gândirii carnale (1 Corinteni 3:1–3). Ei au pus accent mai mult pe filozofiile umane decât pe Cuvântul lui Dumnezeu. Fără îndoială că gânditorii greci erau oameni foarte inteligenţi. Totuşi, din punctul de vedere al lui Dumnezeu, ei erau nebuni. Iată ce a spus Pavel: „Este scris: «Voi face să piară înţelepciunea înţelepţilor, iar inteligenţa intelectualilor o voi da la o parte».  Unde este înţeleptul? Unde este scribul? Unde este polemistul acestui sistem de lucruri? Nu a făcut Dumnezeu nebună înţelepciunea lumii?“ (1 Corinteni 1:19, 20). Aceşti intelectuali erau conduşi de „spiritul lumii“, nu de spiritul lui Dumnezeu (1 Corinteni 2:12). Filozofiile şi ideile lor nu erau în armonie cu gândirea lui Iehova.

Promotorul acestei gândiri carnale este Satan Diavolul, care s-a folosit de şarpe ca să o seducă pe Eva (Geneza 3:1–6; 2 Corinteni 11:3). Ne poate pune el şi pe noi în pericol? Desigur! Cuvântul lui Dumnezeu arată că Satan „a orbit mintea“ oamenilor în aşa măsură încât în prezent el „induce în eroare întregul pământ locuit“ (2 Corinteni 4:4; Revelaţia 12:9). Cât de important este să fim vigilenţi cu privire la planurile lui! — 2 Corinteni 2:11.

Atenţie la „şiretenia oamenilor“

Apostolul Pavel a avertizat şi împotriva ‘şireteniei oamenilor’ (Efeseni 4:14). El s-a confruntat cu „lucrători înşelători“ care pretindeau că prezintă adevărul, dar care, de fapt, îl denaturau (2 Corinteni 11:12–15). Pentru a-şi atinge obiectivele, astfel de oameni ar putea folosi doar informaţiile care le convin, cuvinte care fac apel la sentimente, semiadevăruri înşelătoare, insinuări subtile şi chiar minciuni grosolane.

Propagandiştii folosesc adesea termeni precum „sectă“ pentru a-i blama pe alţii. Într-un memorandum adresat Adunării Parlamentare a Consiliului Europei s-a sugerat ca autorităţile care fac cercetări în legătură cu noile grupări religioase „să evite să folosească acest cuvânt“. De ce? S-a apreciat că termenul „sectă“ are o profundă conotaţie negativă. În mod asemănător, nişte intelectuali greci au afirmat în mod eronat că Pavel era un „guraliv“, cuvântul grecesc folosit aici însemnând literalmente „cineva care ciuguleşte seminţe“. Cu alte cuvinte, în opinia lor, Pavel nu era decât un palavragiu, un om care „ciugulea“ şi repeta frânturi de informaţii. În realitate însă, Pavel „anunţa vestea bună despre Isus şi învierea“. — Faptele 17:18.

Sunt eficiente astfel de metode propagandiste? Da. Ele au constituit un factor major în stârnirea sentimentelor de ură etnică şi religioasă prin deformarea modului în care oamenii percep alte naţiuni sau grupări religioase. Mulţi s-au folosit de ele pentru a marginaliza minorităţi neagreate. Adolf Hitler a folosit cu eficienţă astfel de metode când i-a prezentat pe evrei şi pe alţii drept „degeneraţi“, „răi“ şi o „ameninţare“ la adresa Statului. Să nu permitem niciodată acestui gen de „şiretenie“ să ne otrăvească gândirea. — Faptele 28:19–22.

Nu vă amăgiţi singuri

Este foarte uşor şi să ne amăgim singuri. De fapt, ar putea fi foarte greu să abandonăm sau chiar să punem la îndoială unele opinii pe care le preţuim mult. De ce? Deoarece suntem ataşaţi de concepţiile noastre. Astfel, am putea să ne amăgim singuri cu raţionamente false — inventând argumente pentru nişte concepţii care sunt de fapt greşite sau care induc în eroare.

Acest lucru li s-a întâmplat unor creştini din secolul I. Ei cunoşteau Cuvântul lui Dumnezeu, dar nu au permis ca acesta să le guverneze gândirea. Astfel, au ajuns să se ‘amăgească singuri cu raţionamente false’ (Iacov 1:22, 26). Dacă ne supărăm când convingerile noastre sunt contestate, acesta ar putea fi un indiciu că am căzut pradă acestui fel de autoamăgire. În loc să ne supărăm, este înţelept să ne păstrăm obiectivitatea şi să ascultăm cu atenţie ceea ce au de spus alţii — chiar şi atunci când suntem siguri că opinia noastră este corectă. — Proverbele 18:17.

Săpaţi după „cunoştinţa lui Dumnezeu“

Ce putem face pentru a ne păstra clară gândirea? Avem la dispoziţie multe ajutoare, dar trebuie să fim dispuşi să depunem eforturi în acest scop. Înţeleptul rege Solomon a spus: „Fiul meu, dacă vei primi cuvintele mele şi vei păstra cu tine învăţăturile mele, dacă vei lua aminte la înţelepciune şi dacă-ţi vei pleca inima la pricepere; dacă vei cere înţelepciune şi dacă te vei ruga pentru pricepere, dacă o vei căuta ca argintul şi  vei umbla după ea ca după o comoară ascunsă, atunci vei înţelege frica de DOMNUL şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu“ (Proverbele 2:1–5). Într-adevăr, dacă depunem personal eforturi pentru a ne umple mintea şi inima cu adevărurile din Cuvântul lui Dumnezeu, vom dobândi cu adevărat înţelepciune, perspicacitate şi discernământ. De fapt, vom săpa după lucruri de o valoare mult mai mare decât argintul sau decât orice altă comoară materială. — Proverbele 3:13–15.

Înţelepciunea şi cunoştinţa sunt, evident, elemente esenţiale ale unei gândiri clare. Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Când înţelepciunea va intra în inima ta şi cunoştinţa va deveni plăcută sufletului tău, capacitatea de gândire va veghea asupra ta, discernământul te va ocroti, ca să te scape de calea cea rea, de omul care vorbeşte lucruri perverse, de cei ce părăsesc cărările corectitudinii, ca să umble pe căile întunericului“. — Proverbele 2:10–13, NW.

Este important să permitem gândurilor lui Dumnezeu să ne dirijeze gândirea mai ales în momente tensionate sau când ne aflăm în pericol. Când încercăm emoţii puternice precum mânia sau frica ne-ar putea fi greu să gândim clar. „Asuprirea îl poate face pe cel înţelept să acţioneze nebuneşte“, afirmă Solomon (Eclesiastul 7:7, NW). Am putea ajunge până acolo încât să ‘ne ridicăm împotriva [înfuriem pe, NW] DOMNULUI’ (Proverbele 19:3). În ce fel? Învinuindu-l pe Dumnezeu pentru problemele noastre şi folosindu-le ca scuză atunci când facem lucruri care nu sunt în armonie cu legile şi principiile sale. În loc să ne gândim că întotdeauna avem dreptate, să-i ascultăm cu umilinţă pe sfătuitorii înţelepţi care caută să ne ajute pe baza Scripturilor. Iar, dacă este necesar, să fim gata să abandonăm chiar şi punctele de vedere la care ţinem cu tărie — când există dovezi clare că sunt greşite. — Proverbele 1:1–5; 15:22.

‘Cereţi-i neîncetat lui Dumnezeu’

Trăim vremuri tulburi şi periculoase. Este esenţial să ne rugăm cu regularitate lui Iehova cerându-i îndrumare dacă vrem să avem o judecată sănătoasă şi să acţionăm cu înţelepciune. Pavel a scris: „Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci în orice lucru, prin rugăciune şi implorare împreună cu exprimări de mulţumire, faceţi-i cunoscute lui Dumnezeu cererile voastre; şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice gândire, vă va păzi inimile şi facultăţile mintale prin intermediul lui Cristos Isus“ (Filipeni 4:6, 7). Dacă ne lipseşte înţelepciunea de care avem nevoie ca să facem faţă unor probleme şi încercări dificile, trebuie ‘să-i cerem neîncetat lui Dumnezeu, căci el le dă tuturor cu generozitate şi fără să reproşeze’. — Iacov 1:5–8.

Conştient fiind că toţi colaboratorii creştini trebuiau să manifeste înţelepciune, apostolul Petru s-a străduit să ‘le stimuleze facultăţile clare de gândire’. El voia ca ei să-şi ‘amintească de cuvintele rostite mai înainte de către profeţii sfinţi şi de porunca Domnului şi Salvatorului’, Isus Cristos (2 Petru 3:1, 2). Dacă facem acest lucru şi ne păstrăm gândirea în armonie cu Biblia, vom gândi clar şi vom acţiona cu înţelepciune.

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 21]

Creştinii din secolul I au lăsat ca înţelepciunea divină, nu raţionamentele filozofice, să le modeleze gândirea

[Provenienţa ilustraţiilor]

Filozofi (de la stânga la dreapta): Epicur: fotografie obţinută prin amabilitatea British Museum; Cicero: reproducere după The Lives of the Twelve Caesars; Platon: Roma, Musei Capitolini

[Legenda fotografiilor de la pagina 23]

Rugăciunea şi studierea Cuvântului lui Dumnezeu sunt esenţiale