„Două persoane au bătut la uşa mea“

„SUNT doi ani de când am suferit imensa durere de a o pierde pe fetiţa noastră.“ Cu aceste cuvinte începe o scrisoare deschisă din ziarul Le Progrès, care apare în Saint-Étienne (Franţa).

„Mélissa a murit la trei luni de o boală cumplită, trisomie 18. Nu-ţi revii complet niciodată după o asemenea tragedie, ce pare atât de nedreaptă! Deşi am fost crescuţi în religia catolică, ne obseda gândul: «Doamne, dacă exişti, de ce permiţi să se întâmple asemenea lucruri?»“ Nu încape nici o îndoială că aceste cuvinte au fost scrise de o mamă neputincioasă şi doborâtă de durere. Iată ce spune ea în continuare:

„La scurt timp după aceea, două persoane au bătut la uşa mea. Mi-am dat seama imediat că erau Martore ale lui Iehova. Mă pregăteam să le spun politicos să plece când am observat titlul broşurii pe care mi-o prezentau: «De ce permite Dumnezeu suferinţa?» Atunci m-am hotărât să le primesc înăuntru cu intenţia de a le dărâma argumentele. Mă gândeam că, dacă e vorba de suferinţă, familia mea avusese un pahar prea plin şi că auzisem destule clişee de genul: «Dumnezeu v-a dat-o şi Dumnezeu v-a luat-o». Martorele au stat cu puţin peste o oră. M-au ascultat cu multă compasiune, iar la plecarea lor m-am simţit mult mai bine. De aceea am acceptat să mă mai viziteze. Asta s-a întâmplat acum doi ani. N-am devenit o Martoră a lui Iehova, dar am început să studiez Biblia cu ei, iar în prezent asist ori de câte ori pot la întrunirile lor“.