Să-l imităm pe Dumnezeul adevărului

„Deveniţi . . . imitatori ai lui Dumnezeu, ca nişte copii iubiţi.“ — EFESENI 5:1.

1. Ce cred unii despre adevăr, şi de ce sunt eronate concepţiile lor?

„CE ESTE adevărul?“ (Ioan 18:38). Această întrebare pusă cu sarcasm de Ponţiu Pilat cu aproape 2 000 de ani în urmă transmite ideea că adevărul tinde să scape înţelegerii umane. Mulţi oameni de azi împărtăşesc această părere. Este pusă la îndoială însăşi natura adevărului. Poate aţi auzit spunându-se că fiecare om îşi creează propriul adevăr, sau că adevărul este relativ, ori că adevărul este într-o continuă schimbare. Astfel de concepţii sunt eronate. Însuşi scopul cercetării şi al instruirii este de a cunoaşte realitatea, adică adevărul despre lumea în care trăim. Adevărul nu este o chestiune de opinie personală. De exemplu, ori există un suflet uman nemuritor, ori nu există; ori există Satan, ori nu există; ori are viaţa un scop, ori nu are. În fiecare caz, poate exista un singur răspuns corect. Unul este adevărat, iar celălalt fals; nu pot fi adevărate ambele.

2. În ce sens este Iehova Dumnezeul adevărului, şi la ce întrebări vom găsi răspuns în continuare?

² În articolul precedent, am văzut că Iehova este Dumnezeul adevărului. El ştie adevărul despre orice lucru. Fiind în contrast izbitor cu duşmanul său mincinos Satan Diavolul, Iehova s-a dovedit întotdeauna bogat în adevăr. Mai mult decât atât, Iehova le-a dezvăluit cu mărinimie adevărul altora. Apostolul Pavel i-a îndemnat pe colaboratorii săi creştini: „Deveniţi . . . imitatori ai lui Dumnezeu, ca nişte copii iubiţi“ (Efeseni 5:1). Cum l-am putea imita noi pe Iehova, în calitate de Martori ai săi, vorbind şi trăind în armonie cu adevărul? De ce este important să acţionăm astfel? Şi de ce putem fi siguri că Iehova îi aprobă pe cei care abundă în adevăr? Vom vedea în continuare.

3, 4. Cum au descris apostolii Pavel şi Petru ce avea să se întâmple pe parcursul „ultimelor zile“?

³ Trăim într-o epocă în care falsitatea religioasă abundă. Aşa cum a prezis apostolul Pavel sub  inspiraţie divină, mulţi oameni din aceste ‘ultime zile’ au o formă de devoţiune sfântă, dar se dovedesc falşi în ce priveşte puterea ei. Unii se împotrivesc adevărului, fiind „complet corupţi la minte“. În plus, ‘oamenii ticăloşi şi impostorii înaintează din rău în mai rău, inducând în eroare şi fiind induşi în eroare’. Deşi aceşti oameni învaţă mereu, ei nu ajung niciodată la „o cunoştinţă exactă a adevărului“. — 2 Timotei 3:1, 5, 7, 8, 13.

⁴ Şi apostolul Petru a scris sub inspiraţie divină despre ultimele zile. Exact aşa cum a profeţit el, oamenii nu numai că resping adevărul, ci şi iau în derâdere Cuvântul lui Dumnezeu şi pe cei care proclamă adevărul cuprins în paginile acestuia. „Potrivit dorinţei lor“, batjocoritorii ignoră faptul că lumea din zilele lui Noe a pierit „când a fost inundată de apă“, eveniment ce indică spre o viitoare zi de judecată. Dorinţele lor deşarte vor însemna dezastru pentru ei când va sosi timpul ca Dumnezeu să-i distrugă pe cei lipsiţi de pietate. — 2 Petru 3:3–7.

Slujitorii lui Iehova cunosc adevărul

5. Potrivit profetului Daniel, ce avea să se întâmple în „timpul sfârşitului“, şi cum s-a împlinit această profeţie?

⁵ Descriind „timpul sfârşitului“, profetul Daniel a prezis o situaţie complet diferită în mijlocul poporului lui Dumnezeu, şi anume o reînsufleţire a adevărului biblic. El a scris: „Mulţi vor alerga încoace şi încolo şi cunoştinţa [adevărată, NW] va creşte“ (Daniel 12:4). Slujitorii lui Iehova nu sunt derutaţi sau orbiţi de marele Amăgitor. ‘Alergând încoace şi încolo’ prin paginile Bibliei, ei au acumulat adevărata cunoştinţă. În secolul I, Isus i-a luminat pe discipolii săi. „El le-a deschis pe deplin mintea ca să prindă sensul Scripturilor“ (Luca 24:45). În zilele noastre, Iehova a acţionat în mod asemănător. Prin intermediul Cuvântului său, al spiritului său şi al organizaţiei sale, el le-a dat la milioane de oameni de pe tot pământul posibilitatea să înţeleagă ceea ce el deţine deja: adevărul.

6. Ce adevăruri biblice înţeleg slujitorii de azi ai lui Dumnezeu?

⁶ Fiind slujitori ai lui Dumnezeu, înţelegem multe lucruri pe care altminteri nu le-am fi înţeles. Cunoaştem răspunsurile la întrebări care i-au frământat de mii de ani pe înţelepţii lumii. De exemplu, noi ştim de ce există suferinţă, de ce mor oamenii şi de ce fiinţele umane nu pot să realizeze pacea şi unitatea la nivel mondial. Am fost binecuvântaţi şi cu o cunoştinţă referitoare la ce ne rezervă viitorul — Regatul lui Dumnezeu, un pământ transformat în paradis şi viaţă veşnică în perfecţiune. Am ajuns să-l cunoaştem pe Iehova, Cel Suprem. Am învăţat despre personalitatea sa atrăgătoare, precum şi ce trebuie să facem pentru a ne bucura de binecuvântarea sa. Cunoaşterea adevărului ne permite să distingem ce nu este adevărat. Aplicarea adevărului ne împiedică să ne angajăm în activităţi neroditoare, ne ajută să ne bucurăm de tot ce e mai bun în viaţă şi ne dă o minunată speranţă de viitor.

7. Cine poate înţelege adevărurile biblice, şi cine nu poate?

⁷ Înţelegeţi adevărul pe care îl conţine Biblia? Dacă da, înseamnă că sunteţi bogat binecuvântaţi. Când scrie o carte, autorul se adresează de obicei unui anumit grup de oameni. Unele cărţi sunt scrise pentru persoanele foarte instruite, altele pentru copii, iar altele pentru persoane din diferite domenii de activitate. Deşi Biblia este la dispoziţia tuturor oamenilor, mesajul ei poate fi înţeles şi apreciat doar de o anumită categorie de oameni. Iehova a conceput Biblia pentru cei umili şi blânzi de pe pământ. Astfel de oameni pot prinde sensul Bibliei, indiferent de nivelul lor de instruire, de cultura lor, de poziţia socială sau indiferent cărui grup etnic aparţin (1 Timotei 2:3, 4). În schimb, celor care nu au o dispoziţie corectă pentru adevărul divin nu le este dat să-l înţeleagă, indiferent cât de inteligenţi sau de instruiţi ar fi. Oamenii orgolioşi, îngâmfaţi, nu pot prinde sensul preţioaselor adevăruri consemnate în Cuvântul lui Dumnezeu (Matei 13:11–15; Luca 10:21; Faptele 13:48). Numai Dumnezeu putea fi autorul unei asemenea cărţi!

Slujitorii lui Iehova abundă în adevăr

8. De ce a fost Isus însăşi întruchiparea adevărului?

⁸ Asemenea lui Iehova, Martorii săi fideli abundă în adevăr. Isus Cristos, cel mai de seamă  Martor al lui Iehova, a confirmat adevărul prin lucrurile pe care le-a predat şi prin modul în care a trăit şi a murit. El a susţinut adevărul cuvântului lui Iehova şi al promisiunilor sale. Prin urmare, Isus a fost însăşi întruchiparea adevărului, după cum el însuşi a afirmat. — Ioan 14:6; Revelaţia 3:14; 19:10.

9. Cum ne îndeamnă Scripturile să spunem adevărul?

⁹ Isus a fost „plin de bunătate nemeritată şi de adevăr“ şi nu s-a găsit „nici o înşelăciune în gura Lui“ (Ioan 1:14; Isaia 53:9). Creştinii adevăraţi urmează modelul lăsat de Isus, care a fost onest cu ceilalţi. Pavel i-a sfătuit pe colaboratorii săi în credinţă astfel: „Vorbiţi adevărul fiecare aproapelui său, pentru că suntem mădulare care ne aparţinem unii altora“ (Efeseni 4:25). Cu ceva timp mai înainte, profetul Zaharia scrisese: „Fiecare să spună aproapelui său adevărul“ (Zaharia 8:16). Creştinii abundă în adevăr deoarece vor să-i fie plăcuţi lui Dumnezeu. Iehova abundă în adevăr şi ştie ce consecinţe nefaste are minciuna. Prin urmare, el se aşteaptă pe bună dreptate ca slujitorii săi să spună adevărul.

10. De ce mint oamenii, şi cu ce consecinţe?

¹⁰ Pentru mulţi, minciuna este un mijloc convenabil de a obţine anumite avantaje. Oamenii mint ca să scape de pedeapsă, ca să obţină unele profituri sau ca să primească laude. Cu toate acestea, obiceiul de a minţi este, de fapt, un viciu. Mai mult decât atât, un mincinos nu poate avea aprobarea divină (Revelaţia 21:8, 27; 22:15). Dacă suntem cunoscuţi ca persoane care abundă în adevăr, ceilalţi vor crede ceea ce spunem; vor avea încredere în noi. Însă dacă suntem prinşi chiar şi cu o singură minciună, ceilalţi s-ar putea să nu ne mai creadă deloc în viitor. Un proverb african spune: „O minciună strică o mie de adevăruri“. Un alt proverb sună astfel: „Pe un mincinos nu-l mai crezi nici când îţi spune adevărul“.

11. De ce putem afirma că a abunda în adevăr înseamnă mai mult decât a spune adevărul?

¹¹ A abunda în adevăr înseamnă mai mult decât a spune adevărul. Este un mod de viaţă. Arată cine suntem de fapt. Noi le facem cunoscut altora adevărul nu numai prin ceea ce spunem, ci şi prin ceea ce facem. Apostolul Pavel a întrebat: „Tu . . . cel care îl înveţi pe altul, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu, cel care predici: «Să nu furi», furi? Tu, cel care zici: «Să nu comiţi adulter», comiţi adulter?“ (Romani 2:21, 22). Dacă vrem să le împărtăşim altora adevărul, trebuie să abundăm în adevăr în toate acţiunile noastre. Reputaţia noastră de persoane sincere şi bogate în adevăr va avea o influenţă puternică asupra modului în care oamenii reacţionează la ceea ce predăm.

12, 13. Ce a scris o tânără despre cinste, şi cărui fapt se datorează înaltele ei norme morale?

¹² Tinerii care îi slujesc lui Iehova înţeleg şi ei cât este de important să abunde în adevăr. Când avea 13 ani, Jenny a scris într-un eseu pe care l-a prezentat la şcoală următoarele: „Cinstea înseamnă foarte mult pentru mine. Din păcate, azi sunt prea puţini oameni cu adevărat cinstiţi. Îmi promit mie însămi să fiu întotdeauna cinstită în viaţă. Voi fi cinstită chiar dacă, spunând adevărul, eu sau prietenii mei nu vom avea foloase imediate. Am grijă să-mi aleg ca prieteni persoane cinstite şi care spun adevărul“.

¹³ Comentând pe marginea eseului lui Jenny, profesoara i-a spus: „Deşi eşti foarte tânără, ţi-ai însuşit un înalt cod moral şi etic. Ştiu că vei respecta acest cod deoarece ai tărie de caracter“. Cărui fapt se datorează tăria morală a acestei eleve? În introducerea eseului ei, Jenny a menţionat că religia ei „îi stabileşte normele de viaţă“. Au trecut şapte ani de când Jenny a scris acel eseu. Aşa cum a anticipat profesoara ei, Jenny continuă să respecte înalte norme morale ca Martoră a lui Iehova.

Slujitorii lui Iehova dezvăluie adevărul

14. De ce au slujitorii lui Dumnezeu responsabilitatea deosebit de importantă de a susţine ceea ce este adevărat?

¹⁴ Desigur, există şi alţi oameni în afară de Martorii lui Iehova care spun adevărul şi încearcă să fie cinstiţi. Însă ca slujitori ai lui Dumnezeu  noi avem responsabilitatea deosebit de importantă de a susţine ceea ce este adevărat. Nouă ni s-au încredinţat adevărurile biblice — adevăruri care pot conduce la viaţă veşnică. Prin urmare, avem obligaţia de a le împărtăşi altora aceste cunoştinţe. Isus a spus: „Oricui i s-a dat mult i se va cere mult“ (Luca 12:48). Evident, ‘se cere mult’ din partea celor ce au fost binecuvântaţi cu preţioasa cunoştinţă a lui Dumnezeu.

15. Ce fel de fericire găsim în a le împărtăşi altora adevărul biblic?

¹⁵ A le împărtăşi altora adevărul biblic aduce fericire. Asemenea discipolilor din secolul I ai lui Isus, noi le prezentăm vestea bună — un emoţionant mesaj de speranţă — celor ‘jupuiţi şi aruncaţi încoace şi încolo ca nişte oi fără păstor’ şi celor care sunt orbiţi sau dezorientaţi de ‘învăţăturile demonilor’ (Matei 9:36; 1 Timotei 4:1). Apostolul Ioan a scris: „Nu am un motiv de recunoştinţă mai mare decât acesta: să aud că copiii mei continuă să umble în adevăr“ (3 Ioan 4). Fidelitatea ‘copiilor’ lui Ioan — probabil cei pe care el i-a ajutat să cunoască adevărul — i-a adus multă bucurie. Şi noi ne bucurăm când vedem că oamenii manifestă apreciere pentru Cuvântul lui Dumnezeu.

16, 17. a) De ce nu toţi acceptă adevărul? b) De ce bucurie putem avea parte în timp ce proclamăm adevărul biblic?

¹⁶ Bineînţeles, nu toţi vor accepta adevărul. Isus a spus adevărul despre Dumnezeu, chiar dacă majoritatea oamenilor nu agreau acest lucru. Adresându-se împotrivitorilor săi evrei, el a spus: „De ce nu mă credeţi? Cel care este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu. Iată de ce voi nu ascultaţi, pentru că nu sunteţi de la Dumnezeu“. — Ioan 8:46, 47.

¹⁷ Noi, asemenea lui Isus, nu ne reţinem să spunem adevărurile preţioase despre Iehova. Nu ne aşteptăm ca toţi să accepte ceea ce le spunem, deoarece nici în timpul lui Isus nu toţi au acceptat ceea ce a spus el. Cu toate acestea, ne bucurăm ştiind că facem ce este bine. În bunătatea sa iubitoare, Iehova doreşte ca oamenilor să le fie dezvăluit adevărul. Ca posesori ai adevărului,  creştinii devin purtători de lumină într-o lume cufundată în întuneric. Lăsând ca lumina adevărului să strălucească prin cuvinte şi fapte, noi îi ajutăm pe alţii să-i dea glorie Tatălui nostru ceresc (Matei 5:14, 16). Noi le facem cunoscut tuturor că respingem versiunea falsificată a lui Satan despre adevăr şi că susţinem Cuvântul lui Dumnezeu care este curat şi nefalsificat. Adevărul pe care îl cunoaştem şi îl transmitem altora le poate da adevărata libertate celor care îl acceptă. — Ioan 8:32.

Să continuăm să fim bogaţi în adevăr

18. De ce şi cum i-a arătat Isus favoare lui Natanael?

¹⁸ Isus a iubit şi a spus adevărul. Pe parcursul ministerului său pământesc, el le-a arătat favoare celor care abundau în adevăr. Cu privire la Natanael, Isus a spus: „Iată, cu adevărat, un israelit în care nu este înşelăciune“ (Ioan 1:47). Ulterior, Natanael, care se numea probabil şi Bartolomeu, a fost ales printre cei 12 apostoli (Matei 10:2–4). Ce onoare!

19–21. Cum a fost binecuvântat pentru că a spus plin de curaj adevărul un om care fusese orb?

¹⁹ Un întreg capitol din cartea biblică Ioan conţine o relatare despre un alt om sincer care a fost binecuvântat de Isus. Nu-i ştim numele. Ştim însă că acel om era un cerşetor, care fusese orb din naştere. Oamenii au fost uimiţi când Isus l-a vindecat. Vestea despre acest miracol a ajuns la urechile unor farisei, care urau adevărul şi care se înţeleseseră între ei cu privire la excluderea din sinagogă a oricărei persoane care exercita credinţă în Isus. Ştiind de acest plan şi fiindu-le teamă, părinţii omului care fusese orb i-au minţit pe farisei, spunând că nu ştiau cum de fiul lor putea acum să vadă şi cui i se datora acest lucru. — Ioan 9:1–23.

²⁰ Bărbatul care fusese vindecat a fost chemat din nou înaintea fariseilor. Fără să se teamă de consecinţe, el a spus plin de curaj adevărul. El a explicat cum fusese vindecat şi că Isus făcuse acest lucru. Mirat că aceşti oameni de vază şi instruiţi nu credeau că Isus era de la Dumnezeu, omul i-a îndemnat fără teamă să accepte ceea ce era evident: „Dacă omul acesta nu ar fi de la Dumnezeu, nu ar putea face nimic“. Lăsaţi fără replică, fariseii l-au acuzat de insolenţă şi l-au aruncat afară. — Ioan 9:24–34.

²¹ Când a aflat cele întâmplate, Isus, dând dovadă de iubire, şi-a făcut timp să-l caute pe omul care fusese orb. Când l-a găsit, el a început să consolideze credinţa pe care omul o manifestase deja. Isus i-a spus în mod deschis că era Mesia. Cât de binecuvântat a fost acel om pentru că a spus adevărul! Într-adevăr, cei care spun adevărul au parte de favoarea divină. — Ioan 9:35–37.

22. De ce trebuie să abundăm în adevăr şi pe mai departe?

²² Cu toţii trebuie să fim hotărâţi să practicăm adevărul. Acest lucru este esenţial pentru a cultiva şi a păstra bune relaţii cu Dumnezeu şi cu semenii. A abunda în adevăr înseamnă a fi deschis, sincer, abordabil şi demn de încredere, iar cei care sunt aşa câştigă aprobarea lui Iehova (Psalmul 15:1, 2). A nu practica adevărul înseamnă a fi înşelător, fals şi nedemn de încredere, iar cei care corespund acestei descrieri îşi atrag dezaprobarea lui Iehova (Proverbele 6:16–19). Prin urmare, să fim hotărâţi să abundăm în adevăr şi pe mai departe. Da, pentru a-l imita pe Dumnezeul adevărului, trebuie să cunoaştem adevărul, să spunem adevărul şi să trăim în armonie cu adevărul.

Cum aţi răspunde?

• De ce putem fi recunoscători că ştim adevărul?

• Cum putem să-l imităm pe Iehova fiind bogaţi în adevăr?

• Ce foloase ne aduce faptul de a le împărtăşi altora adevărul biblic?

• De ce este important să abundăm în adevăr şi pe mai departe?

[Întrebări de studiu]

[Legenda fotografiilor de la pagina 17]

Întrucât li s-a încredinţat adevărul biblic, creştinii îl împărtăşesc cu zel altora

 [Legenda ilustraţiilor de la pagina 18]

Orbul căruia Isus i-a redat vederea a fost bogat binecuvântat pentru că a spus adevărul