Săracii se afundă tot mai mult în sărăcie

„Nici o societate nu poate fi prosperă sau fericită dacă cei mai mulţi membri ai ei sunt săraci şi nefericiţi.“

ECONOMISTUL Adam Smith a rostit aceste cuvinte în secolul al XVIII-lea. Mulţi sunt convinşi că adevărul cuvintelor sale este din ce în ce mai evident în prezent, când diferenţa dintre cei înstăriţi şi cei nevoiaşi este şi mai pronunţată. În Filipine, o treime din populaţie trăieşte cu mai puţin de un dolar (american) pe zi, bani care în ţările mai bogate pot fi câştigaţi, adesea, în câteva minute. Într-un raport al Naţiunilor Unite se spune că „cea mai bogată cincime din populaţia lumii câştigă de 114 ori mai mult decât cea mai săracă cincime“. — Human Development Report 2002.

În timp ce unii trăiesc în condiţii oarecum confortabile, milioane de oameni se stabilesc ilegal pe spaţiul public, ridicându-şi barăci oriunde pot. Alţii însă nu au nici această posibilitate; ei trăiesc pe străzi, probabil, pe o bucată de carton sau de plastic aşezată direct pe pământ. Mulţi dintre ei fac orice se poate ca să aibă din ce trăi: scormonesc prin gunoaie, lucrează din greu ca hamali sau adună în cărucioare materiale reciclabile.

Pe lângă inegalităţile dintre bogaţi şi săraci, existente în ţările în curs de dezvoltare, aşa cum declară Banca Mondială, „«cartierele săracilor» sunt ceva obişnuit în toate ţările“. Din Bangladesh până în Statele Unite, indiferent cât de înstăriţi sunt unii, există oameni care se luptă doar ca să aibă o bucată de pâine sau un acoperiş deasupra capului. The New York Times a prezentat un raport al Institutului American de Recensământ pe anul 2001 care arăta că, în Statele Unite, prăpastia dintre cei bogaţi şi cei săraci se adânceşte tot mai mult. Iată ce se spunea aici: „Anul trecut, cea mai prosperă cincime din populaţie a primit 50% din toate veniturile familiale la un loc . . . Cea mai săracă cincime a primit 3,5%“. Situaţia din multe alte ţări este asemănătoare sau chiar mai rea. Potrivit unui raport al Băncii Mondiale, în jur de 57% din populaţia lumii trăieşte cu mai puţin de 2 dolari pe zi.

Ca şi cum toate acestea nu ar fi fost de ajuns, în 2002, milioane de oameni au fost tulburaţi de ştirile care vorbeau  despre manageri ce s-au îmbogăţit în condiţii dubioase. Chiar dacă nu s-a comis o infracţiune flagrantă, mulţi au considerat, aşa cum se arată în revista Fortune, că aceşti manageri „deveneau foarte bogaţi, uluitor de bogaţi, dezgustător de bogaţi“. Având în vedere ce se întâmplă în lume, unii se întreabă cum este posibil ca doar câţiva oameni să obţină, peste noapte, sume colosale, estimate la sute de milioane de dolari, în timp ce atât de mulţi trăiesc în sărăcie.

Vom scăpa vreodată de sărăcie?

Nu vrem să spunem că nimeni nu încearcă să-i ajute pe săraci. Unii oficiali ai guvernelor bine intenţionaţi şi unele organizaţii umanitare au oferit sugestii pentru a se întreprinde schimbări. Cu toate acestea, realitatea este în continuare deprimantă. Human Development Report 2002 arată că „multe ţări sunt mai sărace decât au fost cu 10, 20 sau, în unele cazuri, chiar cu 30 de ani în urmă“, şi aceasta în pofida a numeroase eforturi nobile depuse în vederea progresului.

Înseamnă aceasta că cei săraci nu mai au nici o speranţă? Vă invităm să citiţi articolul următor pentru a vedea unele sugestii care pot fi utile chiar şi în prezent, precum şi soluţii la care, probabil, nici nu v-aţi gândit.