„GRATIS aţi primit, gratis daţi“ (Matei 10:8)! Aceasta a fost porunca pe care le-a dat-o Isus apostolilor săi când i-a trimis să predice vestea bună. Au respectat-o ei? Da, şi au continuat să facă lucrul acesta chiar şi după ce Isus nu a mai fost cu ei.

De exemplu, când fostul vrăjitor Simon a văzut că apostolii Petru şi Ioan primiseră o putere miraculoasă, el le-a oferit bani ca să i-o dea şi lui. Dar Petru l-a mustrat pe Simon, spunându-i: „Argintul tău să piară împreună cu tine, pentru că te-ai gândit să dobândeşti stăpânire asupra darului gratuit al lui Dumnezeu cu ajutorul banilor“. — Faptele 8:18–20.

Apostolul Pavel a manifestat un spirit asemănător cu al lui Petru. El ar fi putut să le pretindă fraţilor săi creştini din Corint să-l susţină financiar. Totuşi, Pavel a preferat să nu fie o povară pentru ei şi a lucrat cu mâinile sale pentru a se întreţine singur (Faptele 18:1–3). De aceea, el a fost îndreptăţit să spună că le predicase „fără plată“ vestea bună corintenilor. — 1 Corinteni 4:12; 9:18.

Din nefericire, o mare parte din cei ce afirmă că sunt continuatori ai lui Cristos nu manifestă aceeaşi bunăvoinţă de a da „fără plată“. Într-adevăr, mulţi conducători religioşi ai creştinătăţii ‘îi învaţă pe alţii pentru plată’ (Mica 3:11). Unii dintre ei chiar au adunat averi pe seama turmelor lor. În 1989, un predicator din Statele Unite a fost condamnat la 45 de ani de închisoare. Motivul? Respectivul „îşi escrocase susţinătorii cu milioane de dolari şi folosise o parte din bani pentru a-şi cumpăra case şi maşini, pentru a merge în vacanţe şi chiar pentru a-i cumpăra câinelui său o cuşcă cu aer condiţionat“. — People’s Daily Graphic, 7 octombrie 1989.

Potrivit ziarului Ghanaian Times din 31 martie 1990, un preot romano-catolic din Ghana a luat banii care fuseseră strânşi în timpul unui serviciu religios şi i-a aruncat în faţa congregaţiei. „El ar fi vrut ca enoriaşii săi, persoane adulte, să contribuie cu bancnote mai mari“, se spune în ziar. Nu este de mirare că multe biserici încearcă să stârnească lăcomia enoriaşilor lor, încurajând pe faţă jocurile de noroc sau folosindu-se de alte mijloace pentru a obţine bani.

Spre deosebire de ei, Martorii lui Iehova se străduiesc să-l imite pe Isus şi pe discipolii săi din primul secol. Ei nu au o clasă clericală remunerată. Fiecare Martor este un ministru având responsabilitatea de a le predica semenilor săi ‘vestea bună a regatului’ (Matei 24:14). De aceea, în întreaga lume, peste şase milioane de Martori le oferă oamenilor, în mod gratuit, „apa vieţii“ (Revelaţia 22:17). Astfel, chiar şi cei ce ‘nu au bani’ pot să audă mesajul Bibliei şi să tragă foloase (Isaia 55:1). Deşi lucrarea lor mondială este susţinută prin donaţii, ei nu cer niciodată bani. Ca miniştri ai lui Dumnezeu, ei nu sunt „vânzători ambulanţi ai cuvântului lui Dumnezeu“, ci vorbesc „cu sinceritate, da, ca trimişi de Dumnezeu“. — 2 Corinteni 2:17.

 Dar de ce sunt Martorii lui Iehova dispuşi să-şi ajute semenii fără să le pretindă bani? Care este motivaţia lor? Faptul că dau gratis înseamnă că nu primesc nici o recompensă pentru eforturile pe care le fac?

Adevăraţii creştini au ca principală motivaţie dorinţa de a-i plăcea lui Iehova, nu de a se îmbogăţi. Astfel ei sunt în măsură să dea un răspuns la o controversă iscată de Satan cu sute de ani în urmă. Cu privire la Iov, un om drept, Satan l-a întrebat în mod sfidător pe Iehova: „Oare pentru nimic se teme Iov de Dumnezeu?“ Satan a pretins că Iov îi slujea lui Dumnezeu numai pentru că Iehova îl înconjurase cu un gard protector. Şi a insinuat că, dacă ar fi rămas fără bunurile sale materiale, Iov l-ar fi blestemat în faţă pe Dumnezeu. — Iov 1:7–11.

Ca răspuns la această provocare, Dumnezeu i-a permis lui Satan să-l pună la încercare pe Iov: „Îţi dau pe mână tot ce are“ (Iov 1:12). Care a fost rezultatul? Iov a dovedit că Satan este mincinos. În pofida tuturor nenorocirilor care au venit peste el, Iov a rămas loial. „Până la cea din urmă suflare îmi voi apăra nevinovăţia [nu voi renunţa la integritatea mea, NW]“, a spus el. — Iov 27:5, 6.

Adevăraţii închinători de astăzi manifestă o atitudine asemănătoare. Serviciul lor pentru Dumnezeu nu este motivat de interese materiale.

Un alt motiv pentru care adevăraţii creştini sunt dispuşi să ‘dea gratis’ este că şi ei, la rândul lor, ‘au primit gratis’ de la Dumnezeu. Omenirea se află în sclavia păcatului şi a morţii ca urmare a păcatului strămoşului nostru Adam (Romani 5:12). Din iubire, Iehova a făcut un sacrificiu enorm trimiţându-l pe Fiul său să-şi dea viaţa ca jertfă. Cu siguranţă, omenirea nu merita această jertfă. Ea este un dar de la Dumnezeu. — Romani 4:4; 5:8; 6:23.

În acest sens, în Romani 3:23, 24 Pavel le-a spus următoarele creştinilor unşi: „Toţi au păcătuit şi nu ajung la gloria lui Dumnezeu, şi ca dar gratuit sunt ei declaraţi drepţi prin bunătatea sa nemeritată, pe baza eliberării prin răscumpărarea plătită de Cristos Isus“. Cei ce au speranţa să trăiască pentru totdeauna pe pământ primesc şi ei un „dar gratuit“. Acest dar cuprinde privilegiul de a fi declaraţi drepţi ca prieteni ai lui Iehova. — Iacov 2:23; Revelaţia 7:14.

De asemenea, jertfa de răscumpărare a lui Cristos le dă tuturor creştinilor posibilitatea de a sluji ca miniştri ai lui Dumnezeu. Apostolul Pavel a scris: „Am devenit ministru al acestuia [al secretului sacru] conform darului gratuit al bunătăţii nemeritate a lui Dumnezeu“ (Efeseni 3:4–7). Adevăraţii miniştri ai lui Dumnezeu au fost instruiţi să înfăptuiască acest minister în virtutea unui dar nemeritat, pe care nu-l puteau primi altfel. De aceea, ei nu se aşteaptă să fie  plătiţi pentru că le împărtăşesc altora vestea despre acest dar.

Dar se aşteaptă oare Dumnezeu să-i slujim fără speranţa unei recompense? Nu, întrucât apostolul Pavel le-a spus fraţilor săi de credinţă: „Dumnezeu nu este nedrept ca să uite lucrarea voastră şi iubirea pe care aţi arătat-o pentru numele său“ (Evrei 6:10; Deuteronomul 32:4). Dimpotrivă, Iehova este „răsplătitorul celor care îl caută stăruitor“ (Evrei 11:6). Dar nu este promisiunea vieţii veşnice în Paradis un apel la egoism? — Luca 23:43.

Nicidecum. În primul rând, dorinţa de a trăi pentru totdeauna în Paradis pe pământ a fost pusă în inima noastră chiar de Dumnezeu. El a fost cel ce i-a oferit această perspectivă primului cuplu uman (Geneza 1:28; 2:15–17). De asemenea, Iehova a făcut posibilă redobândirea acesteia după ce Adam şi Eva i-au deposedat de ea pe descendenţii lor. De aceea, Dumnezeu promite în Cuvântul său că „creaţia însăşi va fi eliberată din sclavia descompunerii şi va avea glorioasa libertate a copiilor lui Dumnezeu“ (Romani 8:21). Este deci cât se poate de potrivit pentru creştinii de azi — asemenea lui Moise, în vechime — să privească „ţintă la recompensă“ (Evrei 11:26). Dumnezeu nu ne mituieşte oferindu-ne viaţă veşnică. El le-o oferă dintr-o iubire sinceră celor ce-i slujesc (2 Tesaloniceni 2:16, 17). Iar noi, la rândul nostru, „iubim pentru că el ne-a iubit primul“. — 1 Ioan 4:19.

Totuşi, creştinii de astăzi trebuie să-şi analizeze în permanenţă motivaţia cu care îi slujesc lui Dumnezeu. În Ioan 6:10–13 citim că Isus a hrănit în mod miraculos o mulţime de peste 5 000 de oameni. După aceea, unii au început să-l urmeze pe Isus din motive pur egoiste. Isus le-a spus acestora: „Voi mă căutaţi . . . pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat“ (Ioan 6:26). În mod asemănător, după câţiva zeci de ani, unii creştini dedicaţi îi slujeau lui Dumnezeu fără a avea „un motiv curat“ (Filipeni 1:17). Unii care ‘nu erau de acord cu cuvintele sănătoase ale lui Isus Cristos’ căutau chiar modalităţi prin care să profite de asocierea cu fraţii creştini. — 1 Timotei 6:3–5.

Un creştin care îi slujeşte lui Dumnezeu doar pentru că vrea să trăiască pentru totdeauna în Paradis ar putea sluji cu o motivaţie egoistă. În timp, e posibil ca o asemenea persoană să eşueze pe plan spiritual. Întrucât i se pare că sistemul lui Satan durează mai mult decât s-a aşteptat, ar putea ‘să se extenueze’, crezând că sfârşitul întârzie (Galateni 6:9). S-ar putea chiar să-i pară rău că a făcut unele sacrificii materiale. Isus ne aminteşte: „Să-l iubeşti pe Iehova Dumnezeul tău cu toată inima ta şi cu tot sufletul tău şi cu toată mintea ta“ (Matei 22:37). Într-adevăr, o persoană care îi slujeşte lui Dumnezeu din iubire nu stabileşte o limită în ce priveşte durata serviciului său, fiind hotărâtă să-i slujească lui Iehova pentru totdeauna (Mica 4:5)! Ea nu regretă nici un sacrificiu făcut pentru a-i sluji lui (Evrei 13:15, 16). Iubirea pentru Dumnezeu o impulsionează să acorde prioritate intereselor lui Dumnezeu. — Matei 6:33.

În momentul de faţă, peste şase milioane de închinători adevăraţi „se oferă de bunăvoie“ în serviciul lui Iehova (Psalmul 110:3) Eşti şi tu unul dintre ei? Dacă nu, meditează la ceea ce ne oferă Dumnezeu: cunoştinţa curată a adevărului (Ioan 17:3); eliberarea din sclavia învăţăturilor religioase false (Ioan 8:32); speranţa vieţii veşnice (Revelaţia 21:3, 4). Martorii lui Iehova te pot ajuta să înveţi cum poţi primi toate aceste daruri de la Dumnezeu — în mod gratuit.