Salt la conţinut

Salt la cuprins

Îl cauţi stăruitor pe Iehova?

Îl cauţi stăruitor pe Iehova?

Îl cauţi stăruitor pe Iehova?

UN BĂRBAT creştin, care făcea naveta cu trenul, îşi dorea din toată inima să le împărtăşească vestea bună din Biblie colegilor săi de navetă (Marcu 13:10). Dar nu reuşea din cauza fricii. Ce-a făcut el atunci? A renunţat? Nu, ci s-a rugat cu ardoare pentru această problemă şi s-a străduit să înveţe cum să înceapă o conversaţie. Răspunzându-i la rugăciune, Iehova Dumnezeu i-a dat putere să depună mărturie.

O atitudine asemănătoare este esenţială când îl căutăm pe Iehova şi binecuvântarea sa. Apostolul Pavel a spus: „Cel ce se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că el există şi că devine răsplătitorul celor care îl caută stăruitor“ (Evrei 11:6). Simplul fapt de a-l căuta pe Iehova nu este de ajuns. Forma verbului grecesc tradus prin „a căuta stăruitor“ implică vigoare şi concentrare a eforturilor. Aceasta angajează toată inima, toată mintea, tot sufletul şi toată forţa vitală. Dacă îl căutăm stăruitor pe Iehova, nu vom fi indiferenţi, comozi sau indolenţi. Dimpotrivă, îl vom căuta cu un zel autentic. — Faptele 15:17.

Ei l-au căutat stăruitor pe Iehova

În Biblie găsim numeroase exemple de oameni care au depus eforturi susţinute pentru a-l căuta pe Iehova. Un asemenea exemplu este Iacob, care a luptat corp la corp din răsputeri până în zori cu îngerul materializat al lui Dumnezeu. Drept urmare, Iacov a primit numele Israel (Adversarul lui Dumnezeu), pentru că ‘a luptat’ cu Dumnezeu, sau a stăruit, s-a silit din răsputeri, a perseverat. Îngerul l-a binecuvântat pentru efortul său stăruitor. — Geneza 32:24–30.

Un alt exemplu este cel al unei femei galileene, care 12 ani „suferise multe“ din cauza unei scurgeri de sânge. O persoană în starea ei nu avea voie să se atingă de oameni. Totuşi, ea şi-a făcut curaj să ajungă la Isus. Femeia îşi spunea încontinuu: „Dacă îi voi atinge fie şi numai veşmintele exterioare, mă voi face bine“. Să ne-o imaginăm făcându-şi loc prin ‘mulţimea care-l urma pe Isus şi-l îmbulzea’. Atingându-se de veşmântul exterior al lui Isus, femeia a simţit că „izvorul ei de sânge a secat“. Se vindecase de boala ei cronică! Când Isus a întrebat cine i-a atins veşmintele exterioare, femeii i s-a făcut frică. Dar Isus i-a spus cu căldură în glas: „Fiică, credinţa ta te-a făcut bine. Mergi în pace şi fii vindecată de boala ta gravă“. Eforturile ei au fost răsplătite! — Marcu 5:24–34; Leviticul 15:25–27.

Cu altă ocazie, o feniciană l-a rugat cu stăruinţă pe Isus să-i vindece fiica. Isus i-a răspuns că nu era potrivit să dea la căţei mâncarea copiilor, sugerând astfel că nu le putea arăta bunăvoinţă neevreilor în defavoarea evreilor merituoşi. Deşi a înţeles ce voia el să spună, femeia l-a implorat: „Da, Doamne; dar de fapt căţeii mănâncă firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor“. Văzând sinceritatea şi credinţa ei puternică, Isus a fost mişcat să spună: „O, femeie, mare este credinţa ta; să ţi se întâmple după cum doreşti“. — Matei 15:22–28.

Ce s-ar fi întâmplat cu aceşti oameni dacă n-ar fi stăruit în eforturile lor? Ar mai fi primit ei acele binecuvântări dacă ar fi renunţat când s-au lovit de primul obstacol sau refuz? Nicidecum! Aceste exemple ilustrează cât se poate de bine ideea pe care a vrut s-o transmită Isus, şi anume că ‘insistenţa plină de îndrăzneală’ este potrivită, chiar esenţială, dacă vrem să-l căutăm pe Iehova. — Luca 11:5–13.

Potrivit voinţei sale

Dar, în relatările de mai înainte, a fost stăruinţa singura cerinţă pentru ca persoanele în cauză să fie vindecate în mod miraculos? Nu, cererile lor au trebuit să fie în armonie cu voinţa lui Dumnezeu. Isus a primit puteri miraculoase pentru a demonstra într-un mod remarcabil că era Fiul lui Dumnezeu, sau promisul Mesia (Ioan 6:14; 9:33; Faptele 2:22). În plus, miracolele pe care le-a făcut au fost o avanpremieră a măreţelor binecuvântări pe care Iehova le va revărsa pe pământ asupra omenirii în timpul domniei milenare a lui Cristos. — Revelaţia 21:4; 22:2.

Voinţa lui Dumnezeu nu mai este ca oamenii care practică religia adevărată să aibă puteri miraculoase, cum ar fi capacitatea de a vindeca şi de a vorbi în limbi (1 Corinteni 13:8, 13). În zilele noastre, voinţa sa este, printre altele, ca vestea bună despre Regat să fie declarată pe tot pământul, pentru ca „orice fel de oameni . . . să ajungă la o cunoştinţă exactă a adevărului“ (1 Timotei 2:4; Matei 24:14; 28:19, 20). Slujitorii lui Iehova pot, pe bună dreptate, să aştepte un răspuns favorabil la rugăciunile lor fierbinţi, dacă depun eforturi sincere în armonie cu voinţa lui Dumnezeu.

Unii s-ar putea întreba: Ce rost are să depunem eforturi din moment ce scopul lui Dumnezeu oricum se va realiza în cele din urmă? Chiar dacă Iehova îşi va realiza scopul independent de strădaniile oamenilor, el este bucuros să-i vadă contribuind la înfăptuirea voinţei sale. Iehova ar putea fi asemănat cu un om care construieşte o casă. Constructorul are un proiect complet al clădirii, dar îşi alege materialele de construcţie dintre cele existente în zona respectivă. În mod asemănător, Iehova are de executat un proiect în zilele noastre şi se bucură să-şi folosească slujitorii, care se pun la dispoziţie. — Psalmul 110:3; 1 Corinteni 9:16, 17.

Să vedem ce experienţă a avut tânărul Toshio. Când a intrat la liceu, el şi-a propus să depună cât mai mult mărturie în teritoriul său personal, adică la şcoală. Avea întotdeauna Biblia la îndemână şi se străduia să fie un creştin exemplar. Spre sfârşitul primului an de liceu a avut ocazia să vorbească în faţa clasei. Toshio s-a rugat la Iehova pentru ajutor şi a fost bucuros să vadă cum întreaga clasă a urmărit cu viu interes expunerea sa, intitulată „Obiectivul de a face din pionierat o carieră“. El a explicat că îşi dorea să devină un ministru cu timp integral al Martorilor lui Iehova. Unul dintre colegii lui a fost de acord să studieze Biblia cu el şi a progresat până la botez. Eforturile susţinute ale lui Toshio, făcute în armonie cu rugăciunile sale, au fost răsplătite din plin.

Cât de stăruitor eşti?

Poţi arăta în multe feluri că îl cauţi stăruitor pe Iehova şi binecuvântările sale. În primul rând, există câteva lucruri de bază, pe care le poţi face, cum ar fi o bună pregătire pentru întrunirile creştine. Comentariile bine gândite, cuvântările însufleţitoare şi demonstraţiile eficiente dezvăluie ardoarea cu care îl cauţi pe Iehova. De asemenea, poţi să-ţi dovedeşti stăruinţa îmbunătăţind calitatea ministerului tău. Poţi să fii mai prietenos când vorbeşti cu locatarii şi să foloseşti introduceri eficiente, care se potrivesc în teritoriul tău (Coloseni 3:23)? Dacă se străduieşte din toată inima, un creştin se va putea califica pentru privilegii în congregaţie, cum ar fi cel de slujitor ministerial sau de bătrân (1 Timotei 3:1, 2, 12, 13). Punându-te la dispoziţie, vei putea simţi bucuria de a da. Poţi face cerere pentru a sluji în cadrul unui proiect de construcţie al unei filiale sau la o filială a Martorilor lui Iehova. Dacă eşti un bărbat calificat, necăsătorit, ai putea urma cursurile Şcolii de Instruire Ministerială, unde bărbaţii spirituali sunt instruiţi să devină păstori buni. Dacă eşti căsătorit, serviciul misionar ar putea fi o modalitate prin care să-ţi arăţi dorinţa sinceră de a-i sluji mai mult lui Iehova. O altă modalitate este aceea de a te muta unde nevoia de predicatori ai Regatului este mai mare. — 1 Corinteni 16:9.

Ceea ce contează cel mai mult este spiritul cu care te achiţi de o responsabilitate. Indiferent de însărcinarea primită, îndeplineşte-o cu conştiinciozitate, cu entuziasm şi cu „sinceritate a inimii“ (Faptele 2:46; Romani 12:8). E bine să priveşti fiecare sarcină repartizată ca pe o ocazie de a-ţi demonstra zelul în a-i aduce laude lui Iehova. Roagă-te în permanenţă la Iehova pentru ajutor şi străduieşte-te să faci totul cât mai bine. În felul acesta vei fi bogat răsplătit.

Eforturile sincere sunt răsplătite

Îţi mai aminteşti de acel creştin care s-a rugat să-şi învingă teama ca să le poată predica colegilor săi de navetă? Iehova i-a binecuvântat dorinţa sinceră. Fratele s-a străduit să-şi abordeze într-un mod plăcut interlocutorii, pregătindu-şi câteva introduceri cu care să înceapă conversaţia. El a putut să folosească în mod eficient Biblia pentru a-i depune mărturie unei persoane îngrijorate de relaţiile tensionate dintre oameni. După câteva vizite ulterioare făcute pe tren, s-a iniţiat un studiu biblic. Într-adevăr, Iehova i-a binecuvântat eforturile sincere.

Poţi obţine rezultate asemănătoare dacă îl cauţi în continuare cu stăruinţă pe Iehova. Dacă perseverezi cu modestie şi te implici cu toată inima în îndeplinirea oricărei activităţi teocratice, Iehova te va folosi în armonie cu scopurile sale şi va revărsa asupra ta mari binecuvântări.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 26]

Ce s-ar fi întâmplat cu această femeie dacă n-ar fi stăruit?

[Legenda fotografiei de la pagina 27]

Îl implori pe Iehova în mod stăruitor pentru a primi binecuvântarea sa?

[Legenda fotografiilor de la pagina 28]

Cum poţi demonstra că îl cauţi stăruitor pe Iehova?