Salt la conţinut

Salt la cuprins

Îi preţuiţi pe colaboratorii în credinţă mai în vârstă?

Îi preţuiţi pe colaboratorii în credinţă mai în vârstă?

Îi preţuiţi pe colaboratorii în credinţă mai în vârstă?

DUPĂ ce a încheiat un legământ cu Dumnezeu, poporul Israel din antichitate a primit porunca: „Să te scoli înaintea perilor albi şi să cinsteşti pe bătrân. Să te temi de Dumnezeul tău: Eu sunt DOMNUL“ (Leviticul 19:32). Astfel, respectul faţă de vârstnici era o datorie sfântă, strâns legată de supunerea faţă de Dumnezeu. Deşi astăzi creştinii nu se află sub Legea mozaică, această lege ne aminteşte că Iehova îi consideră pe slujitorii săi înaintaţi în vârstă persoane preţioase (Proverbele 16:31; Evrei 7:18). Împărtăşim şi noi acelaşi punct de vedere? Îi preţuim pe surorile şi pe fraţii noştri creştini aflaţi la o vârstă mai înaintată?

Un om care şi-a preţuit prietenul înaintat în vârstă

Una dintre relatările biblice care scot în evidenţă respectul faţă de vârstnici se găseşte în cartea 2 Împăraţi. Aici se arată cum Elisei, un profet mai tânăr, a devenit succesorul profetului Ilie. Să vedem ce s-a întâmplat în ultima zi a lui Ilie ca profet în regatul celor zece triburi ale lui Israel.

În acea zi, Iehova i-a poruncit bătrânului profet Ilie să meargă de la Ghilgal la Betel, de la Betel la Ierihon şi de la Ierihon la râul Iordan (2 Împăraţi 2:1, 2, 4, 6). În timpul acestei călătorii de aproape 50 km, Ilie l-a rugat de trei ori pe Elisei să nu-l mai urmeze. Cu toate acestea, asemenea tinerei Rut, care cu secole mai înainte refuzase cu hotărâre s-o părăsească pe Naomi, Elisei n-a vrut cu nici un chip să-l părăsească pe bătrânul profet (Rut 1:16, 17). El a spus răspicat de trei ori: „Viu este DOMNUL şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi“ (2 Împăraţi 2:2, 4, 6). Elisei era deja de aproape şase ani însoţitorul lui Ilie. Totuşi, el dorea să slujească alături de bătrânul profet cât mai mult timp cu putinţă. De fapt, în relatare se mai spune: „Pe când mergeau ei vorbind, iată, . . . Ilie s-a înălţat la cer“ (versetul 11). Ilie şi Elisei au continuat să discute până în ultima clipă a ministerului lui Ilie în Israel. Se pare că profetul cel tânăr era dornic să primească de la profetul bătrân şi cu experienţă cât mai multe instrucţiuni şi încurajări. Cu siguranţă, el îşi preţuia prietenul înaintat în vârstă.

‘Ca pe nişte taţi şi ca pe nişte mame’

Este lesne de înţeles că Elisei îl îndrăgea pe bătrânul profet Ilie ca pe un prieten sau chiar ca pe un tată spiritual (2 Împăraţi 2:12). Cu puţin timp înainte să-şi încheie ministerul în Israel, Ilie i-a spus lui Elisei: „Cere ce vrei să-ţi fac, înainte ca să fiu răpit de la tine“ (versetul 9). Din aceste cuvinte înţelegem că, până în ultima clipă, Ilie s-a preocupat de bunăstarea spirituală a succesorului său şi de progresul lucrării lui Dumnezeu.

În prezent, este încurajator să observăm cum fraţii noştri creştini mai în vârstă manifestă aceeaşi preocupare şi grijă părintească, împărtăşindu-le cu generozitate celor tineri din cunoştinţa şi din înţelepciunea lor. De pildă, voluntarii ce slujesc de mulţi ani la filialele Martorilor lui Iehova sunt gata să îi ajute pe membrii mai noi ai familiei Betel să dobândească priceperea şi calităţile necesare pentru a-şi îndeplini serviciul. Şi supraveghetorii itineranţi şi soţiile lor care vizitează de ani de zile congregaţiile dau dovadă de dăruire împărtăşindu-le din bogata lor experienţă celor instruiţi să slujească în lucrarea itinerantă. Mai mult decât atât, în congregaţiile Martorilor lui Iehova din întreaga lume există fraţi şi surori în vârstă care îi slujesc cu loialitate lui Iehova de zeci de ani şi care sunt bucuroşi să îi ajute cu experienţa şi cu înţelepciunea lor practică pe membrii mai noi ai congregaţiei. — Proverbele 2:7; Filipeni 3:17; Tit 2:3–5.

Interesul sincer manifestat de dragii noştri fraţi în etate ne face să-i respectăm cu o reală plăcere. Suntem dornici să imităm exemplul lui Elisei arătând apreciere profundă faţă de colaboratorii noştri în credinţă vârstnici. Aşadar, să ascultăm de îndemnul apostolului Pavel continuând să tratăm pe „un bărbat în vârstă . . . ca pe un tată“, iar pe „femeile în vârstă ca pe nişte mame“ (1 Timotei 5:1, 2). Făcând aşa, vom contribui mult la progresul şi la bunul mers al congregaţiei creştine.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 30]

Elisei dorea să slujească alături de Ilie cât mai mult timp cu putinţă

[Legenda fotografiilor de la pagina 31]

Tinerii pot trage mari foloase din experienţa fraţilor creştini în vârstă