Întrebări de la cititori

În multe părţi ale lumii există obiceiul de a se face cadouri la nunţi. De ce principii biblice trebuie să ţinem seama când dăm sau primim astfel de cadouri?

Biblia aprobă oferirea de daruri dacă la bază există o motivaţie corectă şi dacă se face cu o ocazie potrivită. În ce priveşte faptul de a da, Biblia îi încurajează pe adevăraţii creştini să-l imite pe Iehova, Cel care dă cu generozitate (Iacov 1:17). Apostolul Pavel i-a îndemnat pe colaboratorii săi creştini: „Nu uitaţi să faceţi binele şi să împărţiţi lucrurile cu alţii, căci în astfel de jertfe găseşte plăcere Dumnezeu“. Aşadar, creştinii sunt încurajaţi să fie generoşi. — Evrei 13:16; Luca 6:38.

Dar ce se poate spune despre întocmirea unei liste de cadouri, un obicei răspândit în unele ţări? În general, un cuplu care urmează să se căsătorească merge la un magazin, vede ce produse există şi întocmeşte o listă cu lucrurile pe care ar dori să le primească în dar. Rudele şi prietenii acestui cuplu sunt apoi îndrumaţi spre magazinul respectiv pentru a cumpăra un obiect de pe lista întocmită de cei doi. Din punct de vedere practic, o listă de cadouri îi ajută pe cei care vor să ofere daruri să nu piardă ore în şir în căutarea lor, iar pe cei care le primesc îi scuteşte de neplăcerea de a returna cadourile nedorite la magazin.

Întocmirea unei liste de cadouri este o decizie personală. Însă creştinii trebuie să fie atenţi la practicile care ar putea constitui încălcări ale principiilor divine. De exemplu, ce se poate spune despre cazul în care un cuplu logodit doreşte să pună pe această listă obiecte foarte scumpe? În această situaţie, cei care au posibilităţi materiale modeste nu vor putea oferi un cadou sau ar putea considera că este mai bine să refuze invitaţia de a merge la nuntă pentru a nu se simţi stânjeniţi dând un cadou ieftin. Iată ce a scris o creştină: „Devine ceva prea împovărător. Vreau să fiu generoasă, dar apoi îmi piere toată bucuria de a da“. Cât de trist ar fi ca o nuntă să ajungă o sursă de descurajare!

Cu certitudine, invitaţii nu trebuie să se simtă obligaţi să cumpere un cadou de la un anumit magazin sau cu un anumit preţ pentru ca acesta să fie considerat potrivit. În definitiv, Isus Cristos a arătat că cel mai preţios lucru pentru Dumnezeu este atitudinea inimii celui care dă, nu valoarea materială a darului (Luca 21:1–4). În mod asemănător, referitor la darurile de îndurare pentru cei nevoiaşi apostolul Pavel a scris: „Fiecare să facă aşa cum a hotărât în inima lui, nu cu regret sau din constrângere, căci Dumnezeu îl iubeşte pe cel care dă cu bucurie“. — 2 Corinteni 9:7.

Din punct de vedere biblic, nu este deloc greşit dacă o persoană se semnează, probabil, pe un bileţel pus alături de cadou. Cu toate acestea, în unele locuri se obişnuieşte să se anunţe în faţa tuturor celor prezenţi numele persoanei care face un dar. Acest obicei însă poate crea probleme. Cei care oferă cadoul doresc, poate, să rămână anonimi pentru a nu atrage atenţia în mod nepotrivit asupra lor. Ei acţionează în armonie cu principiul consemnat la Matei 6:3, unde Isus spune: „Însă tu, când faci daruri de îndurare, să nu ştie mâna ta stângă ce face dreapta ta“. Alţii ar putea considera că darurile sunt o chestiune personală care trebuie să rămână între cel care dă şi cel care primeşte. Mai mult decât atât, când numele celor ce fac un cadou sunt anunţate în public, se poate ajunge la comparaţii cu privire la daruri, ‘luându-se la întrecere unii cu alţii’ (Galateni 5:26). Creştinii doresc, cu siguranţă, să evite astfel de situaţii în care ar putea face pe cineva să se simtă stânjenit. — 1 Petru 3:8.

Într-adevăr, dacă acţionăm în armonie cu principiile consemnate în Cuvântul lui Dumnezeu, oferirea de daruri va rămâne o sursă de fericire. — Faptele 20:35.