Persecutaţi pentru dreptate

„Fericiţi sunt cei care au fost persecutaţi pentru dreptate.“ — MATEI 5:10.

1. Cum a ajuns Isus înaintea lui Ponţiu Pilat, şi ce a spus el?

„PENTRU aceasta m-am născut şi pentru aceasta am venit în lume: ca să depun mărturie despre adevăr“ (Ioan 18:37). Când a rostit aceste cuvinte, Isus se afla înaintea lui Ponţiu Pilat, guvernatorul roman al Iudeii. El se afla acolo nu de bunăvoie, nici la invitaţia lui Pilat, ci deoarece conducătorii religioşi evrei îl acuzaseră pe nedrept că este un răufăcător vrednic de moarte. — Ioan 18:29–31.

2. Ce a făcut Isus, şi care a fost deznodământul?

² Isus ştia foarte bine că Pilat avea autoritatea să îl elibereze sau să-l condamne la moarte (Ioan 19:10). Dar aceasta nu l-a reţinut să-i vorbească cu îndrăzneală despre Regat. Deşi viaţa îi era în pericol, Isus a profitat de ocazia de a-i depune mărturie celei mai înalte autorităţi guvernamentale din regiune. În pofida acelei mărturii, Isus a fost condamnat şi executat, având parte de o chinuitoare moarte de martir pe un stâlp de tortură. — Matei 27:24–26; Marcu 15:15; Luca 23:24, 25; Ioan 19:13–16.

Martor sau martir?

3. Ce însemna în timpurile biblice cuvântul „martir“, dar ce înţeles are în prezent?

³ În mintea unor oameni de azi, un martir echivalează mai mult sau mai puţin cu un fanatic, sau extremist. Cei care sunt dispuşi să moară pentru convingerile lor, în special pentru credinţa lor religioasă, sunt suspectaţi adesea de a fi terorişti sau cel puţin o ameninţare la adresa societăţii. Totuşi, cuvântul martir are la origini un termen grecesc (mártys) care în timpurile biblice însemna „martor“, o persoană care depune mărturie, probabil în faţa unei instanţe, despre adevărul în care crede. Doar mai târziu expresia a ajuns să însemne „o persoană care îşi dă viaţa pentru a depune mărturie“ sau chiar care depune mărturie jertfindu-se.

4. Îndeosebi în ce sens a fost Isus un martir?

⁴ Isus a fost un martir îndeosebi în accepţiunea mai veche a cuvântului. Aşa cum i-a spus lui Pilat, el a venit ‘ca să depună mărturie despre adevăr’. Mărturia sa a stârnit reacţii foarte diferite. Unii oameni de rând au fost profund impresionaţi de ceea ce au auzit şi au văzut şi, prin urmare, şi-au pus credinţa în Isus (Ioan 2:23; 8:30). Mulţimile în general şi conducătorii religioşi în special au reacţionat puternic — însă nu în mod favorabil. Iată ce le-a spus  Isus rudelor sale necredincioase: „Lumea nu are motiv să vă urască pe voi, dar pe mine mă urăşte, pentru că depun mărturie despre ea că lucrările ei sunt rele“ (Ioan 7:7). Întrucât a depus mărturie despre adevăr, Isus şi-a atras mânia conducătorilor naţiunii, ceea ce a dus la moartea sa. El a fost într-adevăr „martorul (mártys) fidel şi adevărat“. — Revelaţia 3:14.

„Veţi fi obiectul urii“

5. Ce a spus Isus în timpul ministerului său despre persecuţii?

⁵ Pe lângă faptul că el însuşi a suferit persecuţii crunte, Isus şi-a avertizat continuatorii că şi ei aveau să se confrunte cu astfel de persecuţii. În timpul ministerului său, Isus le-a spus ascultătorilor lui în Predica de pe munte: „Fericiţi sunt cei care au fost persecutaţi pentru dreptate, deoarece lor le aparţine regatul cerurilor. Fericiţi sunteţi voi când oamenii vă defăimează şi vă persecută şi, minţind, spun tot felul de lucruri rele împotriva voastră din cauza mea. Bucuraţi-vă şi săltaţi de bucurie, deoarece recompensa voastră este mare în ceruri“. — Matei 5:10–12.

6. Ce avertisment a dat Isus când i-a trimis pe cei 12 apostoli să predice?

⁶ Mai târziu, când i-a trimis pe cei 12 apostoli să predice, Isus le-a spus: „Păziţi-vă de oameni; căci ei vă vor preda tribunalelor locale şi vă vor biciui în sinagogile lor. Da, veţi fi târâţi înaintea guvernatorilor şi a regilor din cauza mea, ca mărturie pentru ei şi pentru naţiuni“. Însă nu numai autorităţile religioase aveau să-i persecute pe discipoli. Isus a mai spus: „Frate va da la moarte pe frate şi tată pe copil, iar copiii se vor ridica împotriva părinţilor şi îi vor omorî. Şi veţi fi obiectul urii tuturor oamenilor din cauza numelui meu; dar cel care va fi perseverat până la sfârşit, acela va fi salvat“ (Matei 10:17, 18, 21, 22). Istoria creştinilor din secolul I atestă veridicitatea acestor cuvinte.

 O istorie despre perseverenţă şi fidelitate

7. Ce evenimente au condus la martiriul lui Ştefan?

⁷ La scurt timp după moartea lui Isus, Ştefan a fost primul creştin care a murit deoarece a depus mărturie despre adevăr. El era „plin de farmec şi de putere [şi] făcea mari minuni prevestitoare şi semne în popor“. Duşmanii săi religioşi „nu puteau sta împotriva înţelepciunii şi a spiritului cu care vorbea“ (Faptele 6:8, 10). Plini de gelozie, ei l-au târât pe Ştefan înaintea Sanhedrinului, curtea supremă iudaică. Aici el i-a înfruntat pe nişte acuzatori mincinoşi şi totodată a depus o mărturie plină de forţă. În final însă, Ştefan, acest martor fidel, a fost ucis de duşmanii săi. — Faptele 7:59, 60.

8. Cum au reacţionat discipolii din Ierusalim la persecuţia îndreptată împotriva lor după moartea lui Ştefan?

⁸ După uciderea lui Ştefan, „a izbucnit o mare persecuţie împotriva congregaţiei care era în Ierusalim; toţi, cu excepţia apostolilor, au fost împrăştiaţi în regiunile Iudeii şi Samariei“ (Faptele 8:1). A pus oare persecuţia capăt predicării efectuate de creştini? Dimpotrivă, relatarea biblică ne spune că „cei care fuseseră împrăştiaţi străbăteau ţara, anunţând vestea bună a cuvântului“ (Faptele 8:4). Ei trebuie să fi împărtăşit acelaşi punct de vedere ca apostolul Petru care spusese cu ceva timp înainte: „Trebuie să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu ca stăpânitor decât de oameni“ (Faptele 5:29). În pofida persecuţiei, acei discipoli curajoşi şi fideli au continuat să depună mărturie despre adevăr, chiar dacă ştiau că acest lucru avea să ducă la şi mai multe necazuri. — Faptele 11:19–21.

9. Ce persecuţii au continuat să vină asupra discipolilor lui Isus?

⁹ Într-adevăr, necazurile au continuat cu aceeaşi intensitate. Mai întâi, aflăm că Saul — un bărbat care, prin prezenţa sa, a arătat că aproba lapidarea lui Ştefan — „suflând încă ameninţare şi asasinare împotriva discipolilor Domnului, s-a dus la marele preot şi i-a cerut scrisori către sinagogile din Damasc, ca să-i aducă legaţi la Ierusalim pe toţi aceia pe care îi găsea dintre cei ce aparţineau Căii, atât bărbaţi, cât şi femei“ (Faptele 9:1, 2). Apoi, aproximativ în anul 44 e.n., „regele Irod şi-a întins mâinile pentru a-i maltrata pe unii din congregaţie. El l-a suprimat prin sabie pe Iacov, fratele lui Ioan“. — Faptele 12:1, 2.

10. Ce istorie a persecuţiilor găsim în cărţile Faptele şi Revelaţia?

¹⁰ În continuare, cartea Faptele conţine o istorie de neşters a încercărilor, întemniţărilor şi persecuţiilor îndurate de creştini fideli precum Pavel, fostul persecutor devenit apostol, cel care se pare că a fost martirizat în 65 e.n. din ordinul împăratului roman Nero (2 Corinteni 11:23–27; 2 Timotei 4:6–8). În fine, din cartea Revelaţia, scrisă spre sfârşitul secolului I, aflăm că vârstnicul apostol Ioan a fost exilat pe insula-penitenciar Patmos ‘pentru că vorbea despre Dumnezeu şi depunea mărturie despre Isus’. Revelaţia face referire şi la „Antipa, martorul meu, cel fidel, care a fost omorât“ la Pergam. — Revelaţia 1:9; 2:13.

11. Cum s-au adeverit în viaţa creştinilor din secolul I cuvintele lui Isus referitoare la persecuţii?

¹¹ Toate aceste evenimente au confirmat următoarele cuvinte adresate de Isus discipolilor săi: „Dacă m-au persecutat pe mine, vă vor persecuta şi pe voi“ (Ioan 15:20). Creştinii fideli din secolul I au fost gata să înfrunte încercarea supremă, moartea — fiind torturaţi, aruncaţi la fiare sălbatice sau omorâţi în vreun alt  fel — pentru a duce la îndeplinire misiunea încredinţată de Domnul Isus Cristos: „Îmi veţi fi martori atât în Ierusalim, cât şi în toată Iudeea şi Samaria şi până în cea mai îndepărtată parte a pământului“. — Faptele 1:8.

12. De ce se poate spune că persecutarea creştinilor nu este doar ceva de domeniul trecutului?

¹² Cei care cred că discipolii lui Isus au avut parte de un asemenea tratament plin de cruzime doar în trecut se înşală. Pavel, care, aşa cum am văzut, a trecut prin multe necazuri, a scris: „Toţi cei care doresc să trăiască cu devoţiune sfântă în asociere cu Cristos Isus vor fi şi ei persecutaţi“ (2 Timotei 3:12). Referitor la persecuţii, Petru a spus: „De fapt, la această cale aţi fost chemaţi, deoarece şi Cristos a suferit pentru voi, lăsându-vă un model, ca să urmaţi îndeaproape paşii lui“ (1 Petru 2:21). Până în aceste ‘ultime zile’ ale actualului sistem de lucruri, poporul lui Iehova continuă să fie obiectul urii şi al duşmăniei (2 Timotei 3:1). În orice colţ al pământului, sub regimuri dictatoriale şi în ţări democratice, Martorii lui Iehova au suferit, într-un moment sau altul, persecuţii, atât individual, cât şi ca grup.

De ce sunt urâţi şi persecutaţi?

13. Ce trebuie să păstreze viu în minte slujitorii de azi ai lui Iehova cu privire la persecuţii?

¹³ Chiar dacă majoritatea dintre noi ne bucurăm în prezent de o oarecare libertate de a predica şi a ne întruni în pace, trebuie să dăm atenţie avertismentului biblic potrivit căruia „scena acestei lumi este în schimbare“ (1 Corinteni 7:31). Lucrurile pot lua atât de repede o altă întorsătură încât, dacă nu suntem pregătiţi pe plan mintal, afectiv şi spiritual, ne-am putea poticni cu uşurinţă. Ce putem face, aşadar, pentru a ne ocroti? O modalitate eficientă de a ne apăra este aceea de a păstra clar în minte de ce creştinii, oameni care iubesc pacea şi se supun legilor, sunt urâţi şi persecutaţi.

14. Potrivit cuvintelor lui Petru, din ce motiv au fost persecutaţi creştinii?

¹⁴ Apostolul Petru a vorbit despre acest subiect în prima sa scrisoare, pe care a redactat-o aproximativ între anii 62–64 e.n., perioadă în care creştinii din întregul Imperiu Roman se confruntau cu încercări şi persecuţii. El a spus: „Iubiţilor, să nu fiţi intrigaţi de focul care este în mijlocul vostru şi care are loc pentru încercarea voastră, ca şi cum vi s-ar întâmpla un lucru ciudat“. Explicând la ce anume se referea, Petru a mai spus: „Nici unul dintre voi să nu sufere ca asasin sau ca hoţ sau ca răufăcător sau ca unul care se amestecă în treburile altuia. Dar, dacă suferă ca creştin, să nu-i fie ruşine, ci să continue să-l glorifice pe Dumnezeu în acest nume“. Petru a arătat cu claritate că ei sufereau nu pentru că ar fi comis vreo faptă rea, ci pentru că erau creştini. Dacă s-ar fi bălăcit în „aceeaşi cloacă de depravare“ ca oamenii din jurul lor, ar fi fost bine primiţi. Însă ei sufereau deoarece se străduiau să-şi îndeplinească misiunea de continuatori ai lui Cristos. La fel stau lucrurile şi cu adevăraţii creştini de azi. — 1 Petru 4:4, 12, 15, 16.

15. Ce contradicţie se remarcă în modul în care sunt trataţi Martorii lui Iehova de azi?

¹⁵ În multe zone ale lumii, Martorii lui Iehova sunt lăudaţi de opinia publică pentru unitatea şi colaborarea evidente la congresele lor şi pe şantierele lor de construcţii, pentru cinstea şi sârguinţa de care dau dovadă, pentru conduita morală şi viaţa de familie exemplare ce îi caracterizează şi chiar pentru aspectul exterior şi ţinuta lor pline de decenţă. * În schimb, la data redactării acestui articol, lucrarea lor era interzisă sau supusă restricţiilor în nu mai puţin de 28 de ţări, iar mulţi Martori sufereau abuzuri fizice şi pagube materiale pentru credinţa lor. Cum se explică această evidentă contradicţie? Şi de ce permite Dumnezeu să se întâmple aşa?

16. Menţionaţi principalul motiv pentru care Dumnezeu permite ca poporul său să se confrunte cu persecuţii.

¹⁶ Înainte de toate, trebuie să păstrăm viu în minte cuvintele din Proverbele 27:11: „Fiul meu, fii înţelept şi înveseleşte-mi inima, ca să am cu ce să răspund celui ce mă batjocoreşte“. Da, este implicată străvechea controversă privitoare la suveranitatea universală. În pofida multitudinii de dovezi aduse de cei care şi-au demonstrat integritatea faţă de Iehova de-a lungul istoriei, Satan nu a încetat să-l batjocorească pe Iehova aşa cum a făcut şi în zilele dreptului Iov (Iov 1:9–11; 2:4, 5). Fără îndoială, acum, când Regatul lui Dumnezeu este ferm instaurat în cer şi are supuşi şi reprezentanţi loiali pe tot pământul, Satan este şi mai înverşunat în timp ce face ultimele sforţări pentru a-şi dovedi afirmaţiile. Îi vor rămâne fideli lui Dumnezeu aceşti oameni indiferent de problemele şi necazurile care s-ar putea abate asupra lor? Iată o întrebare la care fiecare slujitor al lui Iehova trebuie să răspundă personal. — Revelaţia 12:12, 17.

17. La ce s-a referit Isus prin cuvintele „aceasta va avea drept rezultat pentru voi depunerea unei mărturii“?

¹⁷ În timp ce le vorbea discipolilor despre evenimentele care urmau să aibă loc pe parcursul „încheierii sistemului de lucruri“, Isus a arătat un alt motiv pentru care Iehova permite să se abată persecuţii asupra slujitorilor săi. El le-a spus: „Veţi fi târâţi înaintea regilor şi a guvernatorilor din cauza numelui meu. Aceasta va avea drept rezultat pentru voi depunerea unei mărturii“ (Matei 24:3, 9; Luca 21:12, 13). Isus însuşi a depus mărturie înaintea lui Irod şi a lui Ponţiu Pilat. Şi apostolul Pavel a fost ‘târât înaintea regilor şi a guvernatorilor’. Sub îndrumarea Domnului Isus Cristos, Pavel a căutat să-i depună mărturie celui mai puternic conducător din zilele sale, spunând: „Fac apel la Cezar!“ (Faptele 23:11; 25:8–12). În mod asemănător, azi unele situaţii dificile au oferit ocazia de a li se depune o excelentă mărturie unor oficiali, precum şi publicului larg. *

18, 19. a) Ce foloase ne aduce nouă personal faptul de a suporta încercările? b) Ce întrebări vor fi analizate în articolul următor?

¹⁸ În fine, faptul de a suporta încercările şi necazurile ne poate aduce foloase şi nouă personal. În ce fel? Discipolul Iacov le-a reamintit colaboratorilor săi creştini: „Consideraţi o adevărată bucurie, fraţii mei, când vă confruntaţi cu diferite încercări, ştiind că această calitate încercată a credinţei voastre produce perseverenţă“. Da, persecuţia ne poate rafina credinţa şi ne poate consolida perseverenţa. Prin urmare, noi nu avem o teamă morbidă de persecuţii, nici nu căutăm metode contrare Scripturilor de a le evita sau de a le pune capăt. Dimpotrivă, acţionăm potrivit următoarelor cuvinte ale lui Iacov: „Perseverenţa să-şi facă în mod complet lucrarea, ca să fiţi compleţi şi sănătoşi în toate privinţele, nelipsindu-vă nimic“. — Iacov 1:2–4.

¹⁹ Faptul de a înţelege din Cuvântul lui Dumnezeu de ce slujitorii fideli ai lui Dumnezeu sunt persecutaţi şi de ce Iehova permite acest lucru nu face neapărat ca persecuţia să fie uşor de suportat. Ce ne poate întări pentru a rezista în timp de persecuţii? Ce putem face când ne confruntăm cu persecuţii? Vom analiza aceste chestiuni importante în articolul următor.

[Note de subsol]

Puteţi să explicaţi?

• Îndeosebi în ce sens a fost Isus martir?

• Ce efect a avut persecuţia asupra creştinilor din secolul I?

• După cum a explicat Petru, de ce au fost persecutaţi creştinii din secolul I?

• Din ce motive permite Iehova ca slujitorii săi să îndure persecuţii?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiilor de la paginile 10, 11]

Continuatorii lui Isus din secolul I au suferit nu pentru vreo faptă rea, ci pentru că erau creştini

PAVEL

IOAN

ANTIPA

IACOV

ŞTEFAN