Perseverenţa în încercări îi aduce laude lui Iehova

„Dacă suportaţi când faceţi binele şi suferiţi, acesta este un lucru plăcut înaintea lui Dumnezeu.“ — 1 PETRU 2:20.

1. Întrucât creştinii adevăraţi doresc să rămână fideli dedicării lor, ce întrebare ar trebui să luăm în considerare?

CREŞTINII îi sunt dedicaţi lui Iehova şi doresc să înfăptuiască voinţa sa. Pentru a rămâne fideli dedicării lor, ei fac tot posibilul să calce pe urmele Modelului lor, Isus Cristos, şi să depună mărturie despre adevăr (Matei 16:24; Ioan 18:37; 1 Petru 2:21). Însă atât Isus, cât şi alte persoane fidele şi-au dat viaţa, murind ca martiri pentru credinţa lor. Înseamnă aceasta că toţi creştinii ar trebui să se aştepte să moară pentru credinţă?

2. Cum privesc creştinii încercările şi suferinţa?

² Noi, creştinii, suntem îndemnaţi să fim fideli până la moarte, nu neapărat să murim pentru credinţa noastră (2 Timotei 4:7; Revelaţia 2:10). Deşi suntem dispuşi să suferim şi, dacă este necesar, chiar să murim pentru credinţă, nu înseamnă că ne şi atrage această perspectivă. Noi nu găsim bucurie sau plăcere în suferinţă, durere sau umilire. Însă, deoarece ne putem aştepta să ne confruntăm cu încercări şi persecuţii, trebuie să ne gândim cu atenţie la cum am putea acţiona în astfel de situaţii.

Fideli în încercări

3. Ce exemple biblice de persoane care au trecut prin persecuţii puteţi menţiona (vezi chenarul „Cum au acţionat ei în timp de persecuţii“, de pe pagina următoare)?

³ În Biblie găsim numeroase relatări care arată cum au reacţionat unii slujitori ai lui Dumnezeu din trecut când s-au aflat în situaţii ce le puneau viaţa în pericol. Diferitele moduri în care au reacţionat ei le oferă creştinilor de azi îndrumări utile în eventualitatea unor încercări similare. Să analizăm, de pildă, relatările din chenarul „Cum au acţionat ei în timp de persecuţii“, şi să vedem ce putem învăţa din ele.

4. Ce se poate spune despre modul în care au reacţionat în timp de încercări Isus şi alţi slujitori fideli?

⁴ Atât Isus, cât şi alţi slujitori fideli ai lui Dumnezeu au reacţionat în faţa persecuţiilor în diferite moduri, în funcţie de situaţie, însă este cât se poate de clar că ei nu şi-au riscat viaţa în mod inutil. În situaţii periculoase, ei au fost curajoşi, dar şi prudenţi (Matei 10:16, 23). Obiectivul lor era să promoveze lucrarea de predicare şi să-şi păstreze integritatea faţă de Iehova. Modul în care au reacţionat ei în diverse situaţii constituie un exemplu demn de urmat pentru acei creştini care se confruntă în prezent cu încercări şi persecuţii.

5. Ce persecuţii au avut loc în Malawi în anii ’60, şi cum au reacţionat Martorii de acolo?

⁵ În timpurile moderne, războaiele, interdicţiile şi persecuţiile făţişe le-au cauzat deseori slujitorilor lui Iehova greutăţi deosebit de mari şi privaţiuni. De exemplu, în anii ’60, Martorii lui Iehova din Malawi au fost persecutaţi cu cruzime. Sălile Regatului, casele, proviziile de hrană, precum şi micile lor afaceri — practic tot ceea ce aveau — au fost distruse. Martorii au fost bătuţi şi supuşi unor tratamente îngrozitoare. Cum au reacţionat fraţii noştri? Mii dintre ei au fost nevoiţi să fugă din satele lor. S-au ascuns în hăţişuri sau au plecat pentru un timp în ţara vecină Mozambic. Mulţi creştini fideli şi-au pierdut viaţa. Alţii au decis să fugă din zona periculoasă,  ceea ce a fost, după cât se pare, un mod înţelept de a acţiona în acele circumstanţe. Procedând astfel, fraţii au urmat precedentul stabilit de Isus şi de Pavel.

6. Ce nu au pierdut niciodată din vedere Martorii din Malawi în pofida cruntelor persecuţii?

⁶ Chiar dacă fraţii din Malawi au trebuit să se mute sau să se ascundă, ei au căutat şi au urmat îndrumările teocratice. De asemenea, în pofida interdicţiei, ei şi-au continuat activităţile creştine cum au putut mai bine. Prin urmare, chiar înainte de interdicţia din 1967 se înregistrase un record de 18 519 vestitori. Deşi interdicţia era încă în vigoare, iar mulţi fugiseră în Mozambic, în 1972 s-a raportat un nou record de 23 398 de vestitori. Ei au petrecut în minister în medie peste 16 ore pe lună. Nu încape îndoială că acţiunile lor i-au adus laude lui Iehova, iar el i-a binecuvântat pe aceşti fraţi fideli în acele timpuri deosebit de grele. *

7, 8. Din ce motive aleg unii să nu se mute din ţară, chiar dacă opoziţia le cauzează probleme?

 ⁷ În schimb, fraţii din unele ţări în care opoziţia le cauzează probleme ar putea decide să nu plece din ţară, chiar dacă au posibilitatea să o facă. Mutarea ar rezolva unele probleme, dar ar crea probabil altele. De exemplu, vor putea ei să păstreze legătura cu fraţii lor creştini şi să nu fie izolaţi pe plan spiritual? Vor putea ei să-şi urmeze programul de activităţi spirituale în timp ce se luptă să se adapteze la noile condiţii, probabil într-o ţară mai bogată sau care oferă posibilităţi mai mari de a acumula lucruri materiale? — 1 Timotei 6:9.

⁸ Alţii nu se mută deoarece sunt preocupaţi de bunăstarea spirituală a fraţilor de credinţă. Ei decid să rămână în ţară şi să suporte greutăţile pentru a continua să predice în teritoriul lor şi pentru a fi o sursă de încurajare pentru colaboratorii în închinare (Filipeni 1:14). Făcând această alegere, unii chiar au putut contribui la repurtarea unor victorii pe plan juridic în ţara lor. *

9. Ce factori trebuie să ia în considerare cineva când decide dacă să rămână sau să se mute în caz de persecuţii?

⁹ A rămâne sau a ne muta este, desigur, o decizie personală. Bineînţeles, o persoană trebuie să ia o decizie în acest sens numai după ce caută îndrumarea lui Iehova prin intermediul rugăciunii. Dar, indiferent ce decidem să facem, trebuie să păstrăm viu în minte următoarele cuvinte ale apostolului Pavel: „Fiecare dintre noi îi va da socoteală despre sine lui Dumnezeu“ (Romani 14:12). După cum am văzut mai sus, Iehova pretinde ca fiecare slujitor al său să-i rămână fidel indiferent de situaţiile prin care trece. Unii se confruntă cu încercări şi persecuţii în prezent; alţii s-ar putea confrunta cu acestea  mai târziu. Toţi vom fi încercaţi într-un fel sau altul şi nici unul nu trebuie să se aştepte să fie scutit în acest sens (Ioan 15:19, 20). Ca slujitori dedicaţi ai lui Iehova, nu putem să nu luăm poziţie în controversa universală referitoare la sfinţirea numelui lui Iehova şi la justificarea suveranităţii sale. — Ezechiel 38:23; Matei 6:9, 10.

„Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău“

10. Ce exemplu de care trebuie să ţinem cont au dat Isus şi apostolii în ce priveşte reacţia la persecuţii şi opoziţie?

¹⁰ Un alt principiu important ce reiese din modul în care Isus şi apostolii au reacţionat în încercări este să nu ne răzbunăm niciodată pe cei ce ne persecută. Nicăieri în Biblie nu găsim vreun indiciu că Isus sau continuatorii săi s-ar fi organizat într-o mişcare de rezistenţă sau că ar fi recurs la forţă împotriva persecutorilor. Dimpotrivă, apostolul Pavel i-a sfătuit pe creştini: „Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău“. „Nu vă răzbunaţi singuri, iubiţilor, ci faceţi loc mâniei; căci este scris: «Răzbunarea este a mea; eu voi răsplăti, zice Iehova».“ Mai mult decât atât, „nu te lăsa învins de rău, ci continuă să învingi răul prin bine“. — Romani 12:17–21; Psalmul 37:1–4; Proverbele 20:22.

11. Ce afirmă un istoric despre atitudinea creştinilor din secolul I faţă de stat?

¹¹ Creştinii din secolul I au ţinut cont de aceste sfaturi. Iată ce a scris istoricul Cecil J. Cadoux în cartea sa Biserica primitivă şi lumea (engl.) despre atitudinea faţă de stat a creştinilor din perioada 30–70 e.n.: „Nu dispunem de nici o dovadă directă potrivit căreia creştinii din această perioadă ar fi recurs vreodată la forţă ca să se opună persecuţiilor. Cel mult, ei îi condamnau cu vehemenţă pe conducători sau îi lăsau în derută fugind dinaintea lor. De obicei însă, când erau persecutaţi, creştinii pur şi simplu refuzau cu calm, şi totuşi cu fermitate, să asculte de acele ordine ale statului despre care considerau că intră în contradicţie cu ascultarea de Cristos“.

12. De ce este mai bine să suferim decât să ne răzbunăm?

¹² Dar este cu adevărat practică această atitudine aparent pasivă? Nu ajunge oare cel care reacţionează în acest fel o pradă uşoară pentru cei ce sunt hotărâţi să-l distrugă? Nu ar fi mai înţelept să se apere? Din punct de vedere uman, aşa s-ar părea. Însă, ca slujitori ai lui Iehova, suntem siguri că a urma îndrumările lui Iehova în orice aspect al vieţii este cel mai înţelept mod de a acţiona. Noi păstrăm viu în minte cuvintele lui Petru: „Dacă suportaţi când faceţi binele şi suferiţi, acesta este un lucru plăcut înaintea lui Dumnezeu“ (1 Petru 2:20). Avem convingerea că Iehova cunoaşte foarte bine situaţia şi că nu va permite ca lucrurile să continue aşa la nesfârşit. De ce putem fi siguri de aceasta? Iată ce i-a spus Iehova poporului său aflat în captivitatea babiloniană: „Cel care se  atinge de voi se atinge de lumina [pupila, NW] ochilor [mei]“ (Zaharia 2:8). Cât timp credeţi că li se va permite unora să se atingă ‘de pupila ochilor săi’? Iehova va aduce eliberarea la timpul potrivit. Nu încape îndoială cu privire la acest lucru! — 2 Tesaloniceni 1:5–8.

13. De ce le-a permis Isus duşmanilor să-l aresteze?

¹³ Şi în această privinţă îl putem considera pe Isus modelul nostru. În grădina Ghetsimani, el i-a lăsat pe duşmanii săi să-l aresteze, dar nu pentru că nu ar fi putut să se apere. De fapt, el i-a spus unuia dintre discipoli: „Crezi că nu pot să fac apel la Tatăl meu ca să-mi pună la dispoziţie în acest moment peste douăsprezece legiuni de îngeri? În acest caz, cum s-ar împlini Scripturile: că aceasta trebuie să aibă loc aşa?“ (Matei 26:53, 54). Înfăptuirea voinţei lui Iehova era de primă importanţă pentru Isus, chiar dacă acest lucru presupunea ca el să sufere. Isus avea încredere deplină în următoarele cuvinte profetice consemnate într-un psalm al lui David: „Nu vei lăsa sufletul meu Locuinţei Morţilor, nu vei îngădui ca sfântul Tău să vadă putrezirea“ (Psalmul 16:10). Ani mai târziu, apostolul Pavel a spus despre Isus: „Pentru bucuria care îi era pusă înainte, el a suportat stâlpul de tortură, dispreţuind ruşinea, şi s-a aşezat la dreapta tronului lui Dumnezeu“. — Evrei 12:2.

Bucuria de a sfinţi numele lui Iehova

14. În ce a constat bucuria care l-a susţinut pe Isus în toate încercările sale?

¹⁴ În ce consta bucuria care l-a susţinut pe Isus în cele mai cumplite încercări? În mod cert, dintre toţi slujitorii lui Iehova, Isus, Fiul preaiubit al lui Dumnezeu, a fost principala ţintă a lui Satan. Prin urmare, faptul că el a rămas integru în încercări avea să constituie cel mai important răspuns la provocarea prin care Satan l-a batjocorit  pe Iehova (Proverbele 27:11). Gândiţi-vă ce bucurie şi ce satisfacţie trebuie să fi simţit Isus când a fost înviat! Ce fericit trebuie să fi fost el când şi-a dat seama că îşi îndeplinise misiunea ce îi fusese încredinţată ca om perfect în justificarea suveranităţii lui Iehova şi în sfinţirea numelui Său! În plus, poziţia sa „la dreapta tronului lui Dumnezeu“ este, fără îndoială, o mare onoare şi o extraordinară sursă de bucurie pentru el. — Psalmul 110:1, 2; 1 Timotei 6:15, 16.

15, 16. Ce persecuţii diabolice au îndurat Martorii care au fost închişi la Sachsenhausen, şi de unde au avut ei tăria de a rezista?

¹⁵ Creştinii din zilele noastre au şi ei bucuria de a participa la sfinţirea numelui lui Iehova suportând încercări şi persecuţii şi astfel imitându-l pe Isus. Un exemplu elocvent în acest sens îl constituie Martorii care au suferit în lagărul nazist de tristă amintire de la Sachsenhausen şi care au supravieţuit unui istovitor marş al morţii la sfârşitul celui de-al doilea război mondial. În timpul marşului, mii de prizonieri au murit de foame, de boli sau de frig ori au fost executaţi de gardienii SS. Dar toţi cei 230 de Martori au supravieţuit pentru că au rămas aproape unii de alţii şi s-au ajutat reciproc chiar cu riscul vieţii. *

¹⁶ De unde au avut Martorii tăria de a îndura aceste persecuţii diabolice? Cum au ajuns să fie în siguranţă, ei şi-au exprimat bucuria şi recunoştinţa faţă de Iehova prin ceea ce s-a numit „Rezoluţia adoptată de 230 de Martori ai lui Iehova de şase naţionalităţi, adunaţi într-o pădure de lângă Schwerin, în Mecklenburg“. Iată ce afirmau ei în această rezoluţie: „Lunga perioadă de grele încercări a trecut; cât despre cei ce au scăpat, smulşi, ca să spunem aşa, din cuptorul aprins, nu s-a prins de ei nici măcar miros de foc (vezi Daniel 3:27). Dimpotrivă, ei sunt plini de forţă şi de putere de la Iehova şi aşteaptă cu nerăbdare noi ordine ale Regelui pentru a promova interesele teocratice“.

17. Cu ce forme de încercări se confruntă în prezent slujitorii lui Dumnezeu?

¹⁷ La fel ca în cazul celor 230 de fraţi fideli, şi nouă ne-a fost pusă, probabil, la încercare credinţa, chiar dacă nu ne-am „împotrivit până la sânge“ (Evrei 12:4). Dar o încercare poate îmbrăca multe forme, cum ar fi batjocuri din partea colegilor de clasă ori presiuni din partea celor din jur pentru a comite imoralitate sau alte fapte reprobabile. În plus, hotărârea de a ne abţine de la sânge, de a ne căsători numai în Domnul sau de a-i creşte pe copii în credinţă într-o familie dezbinată pe plan religios poate presupune uneori încercări şi persecuţii aspre. — Faptele 15:29; 1 Corinteni 7:39; Efeseni 6:4; 1 Petru 3:1, 2.

18. Ce asigurare avem că putem suporta chiar şi cele mai cumplite încercări?

¹⁸ Însă, indiferent ce încercări ar veni asupra noastră, ştim că suferim deoarece îl punem pe Iehova şi Regatul său pe primul plan în viaţă şi considerăm un adevărat privilegiu şi o bucurie să acţionăm aşa. Ne simţim încurajaţi de următoarele cuvinte ale lui Petru: „Dacă sunteţi defăimaţi pentru numele lui Cristos, sunteţi fericiţi, deoarece spiritul gloriei, da, spiritul lui Dumnezeu, se odihneşte peste voi“ (1 Petru 4:14). Datorită puterii spiritului lui Iehova, avem tăria de a îndura chiar şi cele mai grele încercări, şi toate acestea spre lauda şi gloria sa! — 2 Corinteni 4:7; Efeseni 3:16; Filipeni 4:13.

[Note de subsol]

Puteţi să explicaţi?

• Cum privesc creştinii suferinţa şi persecuţia?

• Ce putem învăţa din modul în care Isus şi alţi oameni fideli au reacţionat în încercări?

• De ce nu este înţelept să ne răzbunăm când suntem persecutaţi?

• Ce bucurie l-a susţinut pe Isus în încercări, şi ce putem învăţa de aici?

[Întrebări de studiu]

[Chenarul/Ilustraţiile de la pagina 15]

Cum au acţionat ei în timp de persecuţii

• Înainte ca soldaţii lui Irod să ajungă la Betleem pentru a-i ucide pe băieţeii mai mici de doi ani, Iosif şi Maria, urmând îndrumarea transmisă printr-un înger, l-au luat pe Isus şi au fugit în Egipt. — Matei 2:13–16.

• Pe parcursul ministerului său, duşmanii lui Isus au încercat de mai multe ori să-l ucidă din cauza mărturiei lui pline de forţă. De fiecare dată, Isus a scăpat de ei. — Matei 21:45, 46; Luca 4:28–30; Ioan 8:57–59.

• Când ofiţerii şi soldaţii au venit în grădina Ghetsimani ca să-l aresteze, Isus s-a identificat în mod deschis spunând de două ori: „Eu sunt acela“. De fapt, el nu le-a dat voie apostolilor să opună rezistenţă şi a permis gloatei să-l prindă. — Ioan 18:3–12.

• În Ierusalim, Petru şi alţii au fost arestaţi şi bătuţi. Apoi li s-a ordonat să nu mai vorbească despre Isus. Totuşi, după ce au fost eliberaţi, ei „au plecat . . . şi în fiecare zi, în templu şi din casă în casă, continuau fără încetare să predea şi să anunţe vestea bună despre Cristosul, Isus“. — Faptele 5:40–42.

• Când Saul, care a devenit mai târziu apostolul Pavel, a aflat de complotul pus la cale de evreii din Damasc ca să-l omoare, fraţii l-au pus într-un coş şi l-au coborât noaptea printr-o deschizătură din zidul cetăţii. Astfel, Pavel a scăpat cu viaţă. — Faptele 9:22–25.

• Ani mai târziu, Pavel a decis să facă apel la Cezar, chiar dacă atât guvernatorul Festus, cât şi regele Agripa ajunseseră la concluzia că nu făcuse „nimic [pentru ca] să merite moartea sau lanţurile“. — Faptele 25:10–12, 24–27; 26:30–32.

[Legenda fotografiilor de la paginile 16, 17]

Deşi au fost obligaţi să fugă din cauza persecuţiilor crunte, mii de Martori fideli din Malawi şi-au continuat cu bucurie serviciul pentru Regat

[Legenda fotografiilor de la pagina 17]

Bucuria de a sfinţi numele lui Iehova i-a susţinut pe aceşti creştini fideli în lagărele de concentrare naziste şi în timpul marşului morţii

[Provenienţa unei fotografii]

Marşul morţii: KZ-Gedenkstätte Dachau, prin amabilitatea USHMM Photo Archives

[Legenda fotografiilor de la pagina 18]

Încercările şi persecuţiile pot îmbrăca multe forme