Să exercităm stăpânire de sine pentru a obţine premiul!
Să exercităm stăpânire de sine pentru a obţine premiul!
„Orice om care participă la o competiţie exercită stăpânire de sine în toate lucrurile.“ — 1 CORINTENI 9:25.
1. Potrivit textului din Efeseni 4:22–24, cum au acceptat mulţi să înfăptuiască voinţa lui Iehova?
DACĂ te-ai botezat ca Martor al lui Iehova, tu ai făcut cunoscut public că eşti dispus să intri într-o competiţie al cărei premiu este viaţa eternă. Ai acceptat să înfăptuieşti voinţa lui Iehova. Înainte de a ne dedica lui Iehova, mulţi dintre noi am avut de făcut schimbări însemnate, astfel încât dedicarea noastră să fie autentică şi să fie acceptată de Dumnezeu. Noi am urmat sfatul dat de apostolul Pavel creştinilor: „Să vă dezbrăcaţi de vechea personalitate care corespunde conduitei voastre de altădată şi care se corupe potrivit dorinţelor ei amăgitoare . . . Să vă îmbrăcaţi cu noua personalitate care a fost creată potrivit voinţei lui Dumnezeu, în adevărată dreptate şi loialitate“ (Efeseni 4:22–24). Cu alte cuvinte, înainte de a ne dedica lui Dumnezeu, a trebuit să respingem modul de viaţă inacceptabil din trecut.
2, 3. Cum arată textul din 1 Corinteni 6:9–12 că, pentru a dobândi aprobarea lui Dumnezeu, sunt necesare două feluri de schimbări?
2 Anumite aspecte ale vechii personalităţi de care viitorii Martori ai lui Iehova trebuie să se debaraseze sunt direct condamnate de Cuvântul lui Dumnezeu. Pavel a enumerat câteva în scrisoarea adresată corintenilor, spunând: „Nici fornicatorii, nici idolatrii, nici adulterii, nici bărbaţii ţinuţi pentru scopuri nenaturale, nici bărbaţii care se culcă cu bărbaţi, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici cei care insultă, nici extorcatorii nu vor moşteni regatul lui Dumnezeu“. El a arătat apoi că creştinii din secolul I au făcut schimbările necesare în personalitate: „Totuşi, asta eraţi unii dintre voi“. Să observăm că Pavel a spus eraţi, şi nu sunteţi. — 1 Corinteni 6:9–11.
3 Pavel a lăsat să se înţeleagă că ar putea fi necesare şi alte schimbări, întrucât el a mai spus: „Toate lucrurile îmi sunt permise, dar nu toate lucrurile sunt avantajoase“ (1 Corinteni 6:12). Astfel, mulţi care în prezent doresc să devină Martori ai lui Iehova înţeleg că este necesar să spună nu chiar şi unor lucruri care, deşi permise, nu sunt deloc avantajoase sau sunt de mică valoare pe termen lung. Acestea ar putea să ne răpească mult timp preţios sau ne-ar putea împiedica să urmărim lucruri mai importante.
4. În ce privinţă sunt creştinii dedicaţi în asentimentul lui Pavel?
4 Decizia de a ne dedica lui Dumnezeu trebuie luată de bunăvoie, nu din obligaţie, întrucât aceasta presupune multe sacrificii. Creştinii dedicaţi sunt în asentimentul lui Pavel, care, după ce a devenit continuator al lui Cristos, a spus: „De dragul lui [Isus] am acceptat pierderea tuturor lucrurilor şi le consider ca o grămadă de deşeuri, ca să-l câştig pe Cristos“ (Filipeni 3:8). Pavel a spus cu bucurie nu lucrurilor de mică valoare ca să poată continua să spună da voinţei lui Dumnezeu.
5. La ce cursă a luat parte cu succes Pavel, şi cum putem face şi noi la fel?
5 Pavel a exercitat stăpânire de sine în cursa lui spirituală şi a putut spune în final: „M-am luptat lupta excelentă, am alergat cursa până la capăt, am respectat credinţa. De acum înainte îmi este rezervată coroana dreptăţii, pe care Domnul, judecătorul cel drept, mi-o va da ca recompensă în ziua aceea, dar nu numai mie, ci şi tuturor celor care au iubit manifestarea sa“ (2 Timotei 4:7, 8). Vom putea spune şi noi într-o bună zi ceva asemănător? Cu siguranţă, dacă, dând dovadă de credinţă, manifestăm stăpânire de sine în timp ce alergăm în cursa noastră creştină până la capăt, fără să ne oprim.
Stăpânire de sine pentru a face binele
6. Ce este stăpânirea de sine? Menţionaţi două modalităţi prin care trebuie să o exercităm.
6 Termenul ebraic şi cel grecesc traduşi în Biblie prin „stăpânire de sine“ transmit ideea că cineva deţine autoritatea sau controlul asupra propriei persoane. Ele sugerează adesea ideea de reţinere de la ceea ce este rău. Însă, evident că stăpânirea de sine este necesară într-o anumită măsură şi dacă dorim să facem lucruri bune. Oamenii imperfecţi au tendinţa înnăscută de a face ce este rău; prin urmare, avem de dus o luptă pe două fronturi (Eclesiastul 7:29; 8:11). În timp ce ne reţinem să facem fapte rele, trebuie să ne obligăm să facem binele. De fapt, a ne ţine sub stăpânire corpul pentru a face ce este bine reprezintă una dintre cele mai bune modalităţi de a evita să facem ce este rău.
7. a) Pentru ce anume trebuie să ne rugăm, asemenea lui David? b) La ce lucruri este bine să medităm pentru a avea mai multă stăpânire de sine?
7 Evident, este esenţial să avem stăpânire de sine dacă dorim să rămânem fideli dedicării noastre lui Dumnezeu. Trebuie să ne rugăm asemenea lui David: „Creează în mine o inimă curată, Dumnezeule, şi reînnoieşte înăuntrul meu un duh statornic“ (Psalmul 51:10). Putem medita la foloasele pe care ni le aduce evitarea lucrurilor care sunt greşite din punct de vedere moral sau care au efecte debilitante pe plan fizic. Să ne gândim la consecinţele unor astfel de lucruri: probleme grave de sănătate, deteriorarea unor relaţii, ba chiar moarte prematură. De asemenea, să ne gândim la multele foloase pe care ni le aduce modul de viaţă stabilit de Iehova. Totuşi, să fim realişti şi să nu uităm că inima noastră este înşelătoare (Ieremia 17:9). Trebuie să fim hotărâţi să ne împotrivim încercărilor ei de a minimaliza importanţa susţinerii normelor lui Iehova.
8. Ce adevăr ne învaţă experienţa? Daţi un exemplu.
8 Majoritatea dintre noi ştiu din proprie experienţă că adesea, carnea lipsită de bunăvoinţă încearcă să înăbuşe focul unui spirit plin de bunăvoinţă. Să ne gândim, de pildă, la lucrarea de predicare a Regatului. Iehova se bucură când vede că oamenii doresc să participe la această lucrare dătătoare de viaţă (Psalmul 110:3; Matei 24:14). Celor mai mulţi dintre noi nu ne-a fost uşor să învăţăm să predicăm în public. Aceasta a necesitat — şi probabil necesită încă — să ne ţinem sub stăpânire corpul, să-l ‘tratăm cu asprime’ şi să-l ‘conducem ca pe un sclav’ în loc să-l lăsăm să ne determine la a adopta calea minimei rezistenţe. — 1 Corinteni 9:16, 27; 1 Tesaloniceni 2:2.
„În toate lucrurile“?
9, 10. Ce înseamnă, printre altele, a exercita „stăpânire de sine în toate lucrurile“?
9 Întrucât Biblia ne sfătuieşte să exercităm „stăpânire de sine în toate lucrurile“, înţelegem că nu este suficient să ne ţinem sub control firea şi să evităm conduita imorală. Probabil considerăm că am dobândit deja stăpânire de sine în aceste domenii şi dacă lucrurile stau într-adevăr aşa putem fi cu adevărat recunoscători. Dar ce se poate spune despre alte domenii ale vieţii în care necesitatea de a manifesta stăpânire de sine s-ar putea să nu fie la fel de evidentă? Să presupunem că trăim într-o ţară relativ bogată în care nivelul de trai este ridicat. Nu ar fi înţelept să învăţăm să spunem nu cheltuielilor care nu sunt necesare? Ar fi bine ca părinţii să-şi înveţe copiii să nu cumpere orice lucru pe care-l văd doar pentru că lucrul respectiv există pe piaţă, este frumos sau pentru că şi-l pot permite. Desigur, pentru ca această instruire să fie eficientă, părinţii înşişi trebuie să dea un bun exemplu. — Luca 10:38–42.
10 Faptul de a învăţa să trăim cu strictul necesar ne poate întări puterea voinţei. De asemenea, ne poate spori aprecierea pentru lucrurile materiale pe care le avem şi ne poate ajuta să-i înţelegem mai bine pe cei care trebuie să se descurce fără anumite lucruri, nu pentru că aşa vor, ci pentru că nu au de ales. Este adevărat, un stil de viaţă simplu intră în contradicţie cu unele atitudini foarte la modă azi de genul „nu-ţi refuza nimic“ sau „meriţi ce-i mai bun“. Industria publicitară încurajează satisfacerea imediată a dorinţelor, spre propriul ei profit. Această situaţie ne-ar putea submina eforturile de a dovedi stăpânire de sine. Iată ce remarcă se făcea recent într-o revistă publicată într-o ţară europeană prosperă: „Dacă înfrânarea tendinţelor nedorite necesită o luptă interioară pentru cei ce se zbat într-o sărăcie lucie, cu atât mai mult este necesar acest lucru pentru cei ce trăiesc în ţările în care curge lapte şi miere!“
11. De ce este util să învăţăm să trăim cu strictul necesar, dar ce anume îngreunează acest lucru?
11 Dacă ne este greu să facem distincţie între dorinţe şi necesităţile reale, ar fi util să luăm măsuri pentru a nu acţiona în mod iresponsabil. De exemplu, dacă dorim să contracarăm tendinţa de a cheltui în mod necontrolat, ar fi bine să luăm hotărârea de a nu cumpăra pe credit; sau am putea lua la noi doar o mică sumă de bani când mergem la cumpărături. Să ne amintim cuvintele lui Pavel: ‘Devoţiunea sfântă împreună cu faptul de a fi mulţumit este un mijloc de mare câştig’. Pavel a prezentat un raţionament logic: „Noi n-am adus nimic în lume şi nici nu putem să ducem ceva din ea. Astfel, având hrană şi acoperământ, vom fi mulţumiţi cu aceste lucruri“ (1 Timotei 6:6–8). Suntem noi mulţumiţi? A învăţa să ducem o viaţă simplă, neîmpovăraţi de dorinţa de a ne satisface orice capriciu, pretinde voinţă şi stăpânire de sine. Este însă o lecţie care merită învăţată.
12, 13. a) În ce fel avem nevoie de stăpânire de sine în privinţa întrunirilor creştine? b) Care sunt alte domenii în care este necesar să cultivăm stăpânire de sine?
12 Avem nevoie de stăpânire de sine şi în ce priveşte participarea la întrunirile şi congresele creştine. De exemplu, este necesară această calitate pentru a nu permite minţii să hoinărească în timpul programului (Proverbele 1:5). Ne trebuie stăpânire de sine pentru a nu-i deranja pe alţii vorbind în şoaptă cu cei de lângă noi în loc să-i acordăm vorbitorului toată atenţia. S-ar putea să avem nevoie de stăpânire de sine şi pentru a ne modifica programul, în aşa fel încât să nu întârziem la întruniri. În plus, poate că ne trebuie stăpânire de sine pentru a ne rezerva timp ca să ne pregătim pentru întruniri şi apoi să participăm activ la ele.
13 Exercitarea stăpânirii de sine în lucruri mici ne întăreşte să facem la fel şi în lucruri mai mari (Luca 16:10). Astfel, cât de bine este să ne disciplinăm pentru a citi cu regularitate din Cuvântul lui Dumnezeu şi din publicaţiile creştine, pentru a le studia şi pentru a medita la cele citite! Cât de înţelept este să ne disciplinăm când este vorba despre locuri de muncă, prietenii, atitudini şi obiceiuri nepotrivite ori să ne disciplinăm pentru a spune nu activităţilor ce ne-ar putea răpi din timpul preţios pe care l-am putea dedica serviciului pentru Dumnezeu! A ne menţine ocupaţi în serviciul lui Iehova este, desigur, o excelentă protecţie împotriva lucrurilor care ne-ar putea îndepărta de paradisul spiritual din mijlocul congregaţiei mondiale a lui Iehova.
Să devenim maturi prin stăpânire de sine
14. a) Cum trebuie copiii să înveţe stăpânirea de sine? b) Ce foloase poate aduce faptul de a învăţa astfel de lecţii încă de mic?
14 Un bebeluş nu se remarcă prin stăpânire de sine. Iată ce se afirmă într-o broşură publicată de specialişti în comportamentul copilului: „Stăpânirea de sine nu apare deodată sau în mod automat. Bebeluşii şi copilaşii au nevoie de îndrumarea şi sprijinul părinţilor pentru a începe să înveţe stăpânirea de sine. . . . Sub supravegherea părinţilor, un copil învaţă să manifeste mai multă stăpânire de sine pe parcursul anilor de şcoală“. Potrivit unui studiu, copiii care la vârsta de 4 ani învăţaseră deja să exercite într-o anumită măsură stăpânire de sine „au devenit în general adolescenţi mai flexibili, mai populari, mai îndrăzneţi, mai siguri de sine şi mai demni de încredere“. Cei care la vârsta de 4 ani nu începuseră să înveţe această lecţie „aveau în adolescenţă tendinţa de a fi singuratici, de a se supăra repede şi de a fi încăpăţânaţi. Ei nu rezistau la stres şi se temeau de provocări“. Evident, pentru a deveni un adult echilibrat, un copil trebuie să înveţe stăpânirea de sine.
15. Ce anume indică lipsa stăpânirii de sine, şi cu ce obiectiv prezentat în Biblie intră în contradicţie această stare?
15 În mod asemănător, dacă vrem să devenim creştini maturi, trebuie să învăţăm să demonstrăm stăpânire de sine. Lipsa stăpânirii de sine este un indiciu că, în sens spiritual, încă suntem copii mici. Biblia ne îndeamnă să ‘devenim adulţi în ce priveşte facultăţile de înţelegere’ (1 Corinteni 14:20). Obiectivul nostru este să ‘ajungem la unitatea în credinţă şi în cunoaşterea exactă a Fiului lui Dumnezeu, la starea de adult, la măsura acelei staturi a plinătăţii Cristosului’. De ce? „Ca să nu mai fim nişte copii mici, aruncaţi în toate părţile ca de valuri şi purtaţi încoace şi încolo de orice vânt de învăţătură prin şiretenia oamenilor, prin viclenie în născocirea erorii“ (Efeseni 4:13, 14). Fără îndoială, este vital pentru spiritualitatea noastră să învăţăm lecţia stăpânirii de sine.
Să cultivăm stăpânirea de sine
16. Cum ne oferă Iehova ajutor?
16 Pentru a cultiva stăpânire de sine, avem nevoie de ajutor divin, iar acesta ne stă la dispoziţie. Cuvântul lui Dumnezeu, asemenea unei oglinzi perfecte, ne arată unde trebuie să facem schimbări şi ne dă sfaturi cu privire la modul în care să acţionăm (Iacov 1:22–25). Surori şi fraţi iubitori sunt şi ei gata să ne ajute. Bătrânii creştini arată înţelegere oferindu-ne ajutor personal. Iehova însuşi ne dă cu generozitate din spiritul său sfânt dacă îl cerem în rugăciune (Luca 11:13; Romani 8:26). Aşadar, să ne folosim cu bucurie de aceste daruri. Ne-ar putea fi de folos sugestiile de la pagina 21.
17. Ce încurajare ne oferă textul din Proverbele 24:16?
17 Cât de încurajator este să ştim că Iehova preţuieşte eforturile pe care le depunem pentru a-i fi plăcuţi! Cunoaşterea acestui lucru trebuie să ne îndemne la a continua să exercităm stăpânire de sine într-o măsură mai mare. Indiferent cât de des am greşi, să nu renunţăm niciodată să depunem eforturi. „Cel drept de şapte ori cade, şi se ridică iar“ (Proverbele 24:16). De fiecare dată când repurtăm o victorie, avem motive să fim mulţumiţi de noi înşine. Şi putem fi siguri că şi Iehova este mulţumit de noi. Un Martor spune că, înainte de a-şi dedica viaţa lui Iehova, de fiecare dată când reuşea să se abţină de la fumat o săptămână, se răsplătea cumpărându-şi un lucru de care avea nevoie cu banii pe care îi economisise datorită stăpânirii de sine.
18. a) Ce anume implică lupta noastră pentru a exercita stăpânire de sine? b) Ce asigurare ne dă Iehova?
18 Mai presus de orice, să nu uităm că stăpânirea de sine implică mintea şi sentimentele. Putem înţelege acest lucru din următoarele cuvinte ale lui Isus: „Oricine continuă să privească o femeie în aşa fel încât să facă pasiune pentru ea a comis deja adulter cu ea în inima lui“ (Matei 5:28; Iacov 1:14, 15). Cel care învaţă să-şi controleze mintea şi sentimentele va reuşi mai uşor să-şi controleze tot corpul. Să ne întărim aşadar hotărârea de a evita nu doar să facem ce este greşit, ci şi să ne gândim la ce este greşit. Dacă în minte se nasc gânduri greşite, să le respingem imediat. Putem fugi de tentaţie rugându-ne şi privind ţintă la Isus (1 Timotei 6:11; 2 Timotei 2:22; Evrei 4:15, 16). În timp ce facem tot ce ne stă în putinţă, fie să acţionăm în armonie cu sfatul din Psalmul 55:22: „Aruncă-ţi sarcina asupra DOMNULUI şi El te va sprijini! El nu va lăsa niciodată să se clatine cel drept“.
Recapitulare
• Menţionaţi două modalităţi prin care trebuie să exercităm stăpânire de sine.
• Ce înseamnă să exercităm „stăpânire de sine în toate lucrurile“?
• Ce sugestii practice pentru a cultiva stăpânire de sine aţi remarcat pe parcursul acestui studiu?
• Care e primul pas în învăţarea stăpânirii de sine?
[Întrebări de studiu]
[Chenarul/Fotografiile de la pagina 21]
Cum să avem mai multă stăpânire de sine
• Cultivaţi-o chiar şi în lucruri mici
• Meditaţi la binecuvântările ei din prezent şi din viitor
• Înlocuiţi lucrurile pe care Dumnezeu le interzice cu lucrurile pe care el le încurajează
• Respingeţi imediat gândurile greşite
• Umpleţi-vă mintea cu idei ziditoare pe plan spiritual
• Acceptaţi ajutorul pe care vi-l dau colaboratorii creştini maturi
• Evitaţi situaţiile compromiţătoare
• Rugaţi-vă lui Dumnezeu să vă ajute când întâmpinaţi ispite
[Legenda fotografiilor de la paginile 18, 19]
Stăpânirea de sine ne îndeamnă să facem binele