„Arătaţi-vă recunoscători“

„Pacea Cristosului să domnească în inimile voastre . . . Şi arătaţi-vă recunoscători.“ — COLOSENI 3:15.

1. Ce contrast observăm între congregaţia creştină şi lumea aflată sub controlul lui Satan?

ÎN CELE 94 600 de congregaţii ale Martorilor lui Iehova de pe glob găsim un spirit de recunoştinţă. Fiecare întrunire începe şi se încheie cu o rugăciune în care îi sunt adresate lui Iehova şi cuvinte de mulţumire. Aici, unde Martorii se bucură de compania frăţească şi i se închină lui Iehova, auzim deseori expresii precum „mulţumesc“ şi „cu plăcere“ din gura tinerilor şi a vârstnicilor, a celor recent botezaţi şi a celor ce îi slujesc lui Dumnezeu de mult timp (Psalmul 133:1). Cât de mult contrastează aceasta cu egoismul ce îi caracterizează pe mulţi ‘care nu-l cunosc pe Iehova şi nu ascultă de vestea bună’ (2 Tesaloniceni 1:8). Trăim într-o lume nerecunoscătoare. Şi n-ar trebui să ne surprindă acest lucru dacă ne gândim cine este dumnezeul acestei lumi — Satan Diavolul, cel mai mare exponent al egocentrismului, a cărui mândrie şi atitudine de răzvrătire şi-au pus amprenta asupra societăţii umane. — Ioan 8:44; 2 Corinteni 4:4; 1 Ioan 5:19.

2. Cărui avertisment trebuie să-i acordăm atenţie, şi ce întrebări vom analiza?

² Fiind înconjuraţi de lumea lui Satan, trebuie să fim atenţi să nu adoptăm din atitudinile ei corupte. În secolul I, apostolul Pavel le-a amintit creştinilor efeseni: „[Voi] umblaţi odinioară potrivit sistemului de lucruri al acestei lumi, potrivit conducătorului autorităţii aerului, spiritul care operează acum în fiii neascultării. Da, printre ei, noi toţi ne comportam odinioară conform dorinţelor cărnii noastre, făcând lucrurile pe care le doreau carnea şi gândurile, şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi“ (Efeseni 2:2, 3). La fel stau lucrurile în cazul multor oameni de azi. Cum putem, aşadar, să păstrăm un spirit de recunoştinţă? Ce ajutor ne oferă Iehova? În ce moduri practice putem demonstra că suntem cu adevărat recunoscători?

 Motive de a fi recunoscători

3. Ce motive avem să-i fim recunoscători lui Iehova?

³ Noi trebuie să-i fim recunoscători lui Iehova Dumnezeu, Creatorul nostru şi Dătătorul vieţii, mai ales dacă ne gândim la unele dintre darurile generoase pe care ni le oferă (Iacov 1:17). În fiecare zi îi mulţumim lui Iehova că suntem în viaţă (Psalmul 36:9). Observăm în jurul nostru nenumărate dovezi ale puterii creatoare a lui Iehova, precum soarele, luna şi stelele. Cămările pământului pline de minerale care susţin viaţa, amestecul ideal de gaze vitale din atmosferă şi ciclurile complexe din natură, toate acestea arată cât de îndatoraţi îi suntem iubitorului nostru Tată ceresc. Regele David a cântat: „Multe sunt lucrările minunate pe care tu le-ai făcut pentru noi, o, Iehova, Dumnezeul meu, şi multe sunt gândurile tale cu privire la noi; nimeni nu se poate compara cu tine. Dacă aş vrea să le spun şi să vorbesc despre ele, ele au devenit mai numeroase decât pot eu să istorisesc“. — Psalmul 40:5, NW.

4. De ce trebuie să-i mulţumim lui Iehova pentru compania plăcută de care ne bucurăm în congregaţiile noastre?

⁴ Deşi nu trăiesc într-un paradis propriu-zis, slujitorii lui Iehova de azi se bucură de un paradis spiritual. La întrunirile de la Sala Regatului şi la congresele noastre, vedem roadele spiritului manifestate de colaboratorii noştri în credinţă. Uneori, când le predică unor oameni care au puţină educaţie religioasă sau care nu au deloc, Martorii aduc în discuţie unele cuvinte pe care Pavel le-a consemnat în scrisoarea către galateni. Mai întâi, ei îndreaptă atenţia spre „lucrările cărnii“ descrise de Pavel şi îi întreabă pe interlocutori care este părerea lor în această privinţă (Galateni 5:19–23). Majoritatea recunosc imediat că acestea caracterizează societatea actuală. După ce li se arată care sunt roadele spiritului şi după ce vin la Sala Regatului unde au ocazia să vadă cu ochii lor cum sunt manifestate aceste calităţi, mulţi spun fără ezitare: „Dumnezeu este cu adevărat printre voi“ (1 Corinteni 14:25). Dar roadele spiritului nu sunt manifestate doar la Sala Regatului. Oriunde aţi călători, la oricare dintre cei şase milioane de Martori ai lui Iehova, veţi observa acelaşi spirit bucuros şi fericit. Da, această companie ziditoare este un alt motiv de a-i fi recunoscători lui Iehova, cel care oferă spiritul său pentru a  face posibil acest lucru. — Ţefania 3:9; Efeseni 3:20, 21.

5, 6. Cum ne putem arăta recunoştinţa pentru cel mai mare dar oferit de Dumnezeu, răscumpărarea?

⁵ Cel mai mare dar, cel mai măreţ cadou, oferit de Iehova este Fiul său, Isus, prin intermediul căruia a fost furnizată o jertfă de răscumpărare. Apostolul Ioan a scris: „Dacă aşa ne-a iubit Dumnezeu pe noi, atunci şi noi avem obligaţia să ne iubim unii pe alţii“ (1 Ioan 4:11). Da, ne putem arăta recunoştinţa pentru răscumpărare nu numai prin faptul că îi mulţumim lui Iehova şi ne exprimăm iubirea faţă de el, ci şi prin faptul că ne trăim viaţa într-un mod care să reflecte iubire pentru alţii. — Matei 22:37–39.

⁶ Vom putea învăţa mai multe despre manifestarea recunoştinţei analizând modul în care Iehova a tratat cu Israelul antic. Prin intermediul Legii mozaice, Iehova şi-a învăţat poporul multe lucruri. Analizând unele aspecte din Lege — „tiparul cunoştinţei şi al adevărului“ —, vom putea învăţa multe lucruri care ne vor ajuta să urmăm sfatul lui Pavel: „Arătaţi-vă recunoscători“. — Romani 2:20; Coloseni 3:15.

Trei învăţăminte din Legea mozaică

7. Cum puteau israeliţii să-şi manifeste recunoştinţa faţă de Iehova prin intermediul zeciuielilor?

⁷ În Legea mozaică, Iehova a prevăzut trei modalităţi prin care israeliţii puteau să-şi manifeste aprecierea sinceră pentru bunătatea sa. Prima dintre acestea era zeciuiala. A zecea parte din roadele pământului, precum şi „a zecea parte din cireadă şi din turmă“ trebuiau să devină „ceva sfânt pentru Iehova“ (Leviticul 27:30–32, NW). Când israeliţii au respectat această cerinţă, Iehova i-a binecuvântat din belşug. „«Aduceţi însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în casa Mea; puneţi-Mă astfel la încercare,» zice DOMNUL oştirilor, «dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor şi dacă nu voi turna peste voi o binecuvântare care va da pe deasupra».“ — Maleahi 3:10.

8. Care era diferenţa dintre contribuţiile voluntare şi zeciuială?

⁸ Pe lângă cerinţa referitoare la zeciuieli, Iehova le-a cerut israeliţilor să facă unele contribuţii voluntare. El i-a poruncit lui Moise să le spună israeliţilor: „Când veţi intra în ţara în care vă aduc şi când veţi mânca din pâinea ţării, să-i daţi lui Iehova o contribuţie“. Israeliţii trebuiau ‘să-i dea lui Iehova drept contribuţie’ din generaţie în generaţie unele dintre primele roade din ‘făina lor integrală ca turte în formă de inel’. Să observăm că nu era specificată cantitatea ce trebuia oferită din aceste prime roade (Numeri 15:18–21, NW). Însă când israeliţii ofereau o contribuţie în semn de recunoştinţă, ei puteau fi siguri de binecuvântarea lui Iehova. Despre o măsură asemănătoare citim şi în viziunea  lui Ezechiel referitoare la templu: „Cele mai bune din cele dintâi roade de orice fel şi partea ridicată din toate darurile de mâncare pe care le veţi aduce ca daruri ridicate vor fi pentru preoţi; veţi da preoţilor şi pârga făinii voastre, pentru ca să faceţi ca binecuvântarea să rămână peste casa voastră“. — Ezechiel 44:30.

9. Ce i-a învăţat Iehova pe israeliţi când le-a poruncit să nu strângă spicele rămase în urma secerătorilor?

⁹ A treia modalitate se referea la o măsură specială luată de Iehova cu privire la seceriş. Dumnezeu a poruncit: „Când vei secera holdele ţării, să laşi nesecerat colţurile câmpului tău şi să nu strângi spicele rămase pe urma secerătorilor. Să nu culegi ciorchinii de struguri rămaşi după cules în via ta şi să nu strângi boabele care vor cădea din ei. Să le laşi săracului şi străinului: Eu sunt DOMNUL, Dumnezeul vostru“ (Leviticul 19:9, 10). Nici în acest caz nu era specificată o cantitate. Fiecare israelit hotăra cât avea să lase pentru cei nevoiaşi. În acest sens, înţeleptul rege Solomon a spus pe bună dreptate: „Cine are milă de sărac împrumută pe DOMNUL şi El îi va răsplăti binefacerea“ (Proverbele 19:17). Astfel, Iehova i-a învăţat pe israeliţi cum să-şi arate compasiunea şi consideraţia faţă de cei defavorizaţi.

10. Ce consecinţe au avut de suportat israeliţii când nu s-au mai arătat recunoscători?

¹⁰ Iehova i-a binecuvântat pe israeliţi când au dat dovadă de ascultare aducând zeciuieli, oferind contribuţii voluntare şi îngrijindu-se de săraci. Dar, când nu s-au mai arătat recunoscători, ei au pierdut favoarea lui Iehova. Acest lucru a dus la dezastru şi, în cele din urmă, la captivitate (2 Cronici 36:17–21). Ce învăţăm aşadar din toate acestea?

Cum ne putem manifesta recunoştinţa

11. Care este principala modalitate prin care ne putem manifesta recunoştinţa faţă de Iehova?

¹¹ Principala modalitate prin care îl putem lăuda pe Iehova şi ne putem manifesta recunoştinţa presupune şi în cazul nostru o „ofrandă“. Este adevărat, noi, creştinii, nu ne aflăm sub Legea mozaică şi deci nu avem obligaţia de a aduce jertfe de animale sau ofrande de cereale (Coloseni 2:14). Cu toate acestea, iată ce i-a îndemnat apostolul Pavel pe creştinii evrei: „Să-i oferim întotdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică rodul buzelor care fac o declaraţie publică pentru numele său“ (Evrei 13:15). Folosindu-ne talentele şi resursele pentru a-i aduce o jertfă de laudă lui Iehova, fie în ministerul public, fie în ‘adunările’ de creştini, ne manifestăm recunoştinţa sinceră faţă de iubitorul nostru Tată ceresc, Iehova Dumnezeu (Psalmul 26:12). Ce putem învăţa în acest sens din diferitele modalităţi prin care israeliţii trebuiau să-şi manifeste recunoştinţa faţă de Iehova?

12. Având în vedere cerinţa referitoare la zeciuieli, ce învăţăm despre responsabilităţile noastre creştine?

¹² Mai întâi, să ne amintim că zeciuiala nu era ceva opţional, ci era obligatorie pentru fiecare israelit. Noi, creştinii, avem responsabilitatea de a participa la lucrarea de predicare şi de a asista la întrunirile creştine. Aceste activităţi nu sunt opţionale. În marea sa profeţie despre timpul sfârşitului, Isus a spus cu claritate: „Această veste bună a regatului va fi predicată pe tot pământul locuit ca mărturie pentru toate naţiunile; şi atunci va veni sfârşitul“ (Matei 24:14; 28:19, 20). Privitor la întrunirile creştine, apostolul Pavel a scris sub inspiraţie divină următoarele: „Să ne preocupăm unii de alţii ca să ne stimulăm la iubire şi la lucrări excelente, neabandonând întrunirea noastră, cum au unii obiceiul, ci încurajându-ne unii pe alţii, şi aceasta cu atât mai mult cu cât vedeţi că ziua se apropie“ (Evrei 10:24, 25). Noi ne manifestăm recunoştinţa faţă de Iehova când acceptăm cu bucurie responsabilitatea de a predica şi de a preda, precum şi de a ne asocia cu regularitate cu fraţii noştri la întrunirile creştine, considerând aceste activităţi un privilegiu şi o onoare.

13. Ce învăţăm din măsurile referitoare la contribuţiile voluntare şi la seceriş?

¹³ Apoi, este bine să ne gândim şi la celelalte două modalităţi prin care israeliţii puteau să-şi  manifeste aprecierea: contribuţiile voluntare şi faptul de a nu strânge spicele rămase după seceriş. Spre deosebire de zeciuială, o cerinţă care presupunea oferirea unei cantităţi prestabilite, celelalte două modalităţi nu prevedeau o anumită cantitate. În schimb, fiecare slujitor al lui Iehova putea să arate prin acţiuni cât de profundă era aprecierea lui. În ce ne priveşte, deşi înţelegem că participarea la minister şi la întrunirile creştine constituie o responsabilitate fundamentală a fiecărui slujitor al lui Iehova, susţinem noi aceste activităţi din toată inima şi cu un spirit de bunăvoinţă? Le privim noi drept ocazii de a ne manifesta aprecierea sinceră pentru tot ce a făcut Iehova în folosul nostru? Participăm din plin la aceste activităţi, potrivit împrejurărilor noastre? Sau le privim doar ca pe o obligaţie? Bineînţeles acestea sunt întrebări la care trebuie să răspundem personal. Apostolul Pavel a spus: „Fiecare să dovedească ce este propria sa lucrare, şi atunci va avea motiv de exultare numai cu privire la sine, şi nu în comparaţie cu altă persoană“. — Galateni 6:4.

14. Ce aşteaptă Iehova de la noi în ce priveşte serviciul pe care i-l aducem?

¹⁴ Iehova Dumnezeu ne cunoaşte bine atât situaţia, cât şi limitele. El apreciază jertfele, mari sau mici, pe care slujitorii săi i le oferă de bunăvoie. El nu se aşteaptă să dăruim toţi la fel de mult; şi nici nu ar fi posibil acest lucru. Vorbind despre darurile materiale, apostolul Pavel le-a spus creştinilor din Corint: „Dacă există în primul rând promptitudinea, ea este deosebit de plăcută potrivit cu ceea ce are cineva, nu potrivit cu ceea ce nu are“ (2 Corinteni 8:12). Acest principiu se aplică în egală măsură şi la serviciul nostru pentru Dumnezeu. Serviciul plăcut lui Dumnezeu nu este determinat de cât anume facem, ci de modul în care îl facem — cu bucurie şi din inimă. — Psalmul 100:1–5; Coloseni 3:23.

Să cultivăm şi să păstrăm spiritul de pionier

15, 16. a) Ce legătură există între spiritul de pionier şi recunoştinţă? b) Cum pot manifesta un spirit de pionier cei ce nu pot sluji ca pionieri?

¹⁵ O modalitate recompensatoare de a ne arăta recunoscători lui Iehova este să începem ministerul  cu timp integral. Motivaţi de iubire pentru Iehova şi de recunoştinţă pentru bunătatea sa nemeritată, mulţi slujitori ai săi au făcut mari schimbări în viaţă pentru a putea dedica mai mult timp serviciului divin. Unii pot să activeze ca pionieri regulari, petrecând în medie 70 de ore pe lună în lucrarea de predicare a veştii bune şi de predare a adevărului. Alţii, care, din diferite motive, nu pot face atât de mult, îşi planifică să slujească din când în când ca pionieri auxiliari, dedicând 50 de ore pe lună lucrării de predicare.

¹⁶ Dar ce putem spune despre mulţi slujitori ai lui Iehova care nu pot activa nici ca pionieri regulari, nici ca pionieri auxiliari? Ei pot să-şi manifeste recunoştinţa cultivând şi păstrând un spirit de pionier. Cum anume? Insuflându-le copiilor lor dorinţa de a face o carieră din serviciul cu timp integral, încurajându-i pe pionieri şi participând cu conştiinciozitate la predicare în măsura posibilităţilor lor. Ceea ce oferim în minister depinde mult de profunzimea aprecierii pe care o avem pentru ceea ce a făcut, face şi urmează să facă Iehova în folosul nostru.

Să ne demonstrăm recunoştinţa prin ‘lucrurile noastre de valoare’

17, 18. a) Cum putem să ne demonstrăm recunoştinţa prin ‘lucrurile noastre de valoare’? b) Cum a considerat Isus donaţia unei văduve, şi de ce?

¹⁷ În Proverbele 3:9 citim: „Cinsteşte pe DOMNUL cu averile tale [lucrurile tale de valoare, NW] şi cu cele dintâi roade din tot venitul tău“. Slujitorii lui Iehova nu trebuie să mai aducă zeciuieli. În schimb, iată ce a scris Pavel congregaţiei din Corint: „Fiecare să facă aşa cum a hotărât în inima lui, nu cu regret sau din constrângere, căci Dumnezeu îl iubeşte pe cel care dă cu bucurie“ (2 Corinteni 9:7). Ne putem demonstra recunoştinţa şi făcând donaţii în sprijinul lucrării de predicare a Regatului. Aprecierea sinceră ne îndeamnă să facem acest lucru cu regularitate, punând, dacă este posibil, ceva deoparte în fiecare săptămână, aşa cum făceau creştinii din secolul I. — 1 Corinteni 16:1, 2.

¹⁸ Nu suma pe care o oferim, ci spiritul cu care dăruim dezvăluie recunoştinţa noastră faţă de Iehova. Isus a remarcat acest lucru în timp ce îi privea pe oamenii care aruncau daruri în casetele trezoreriei de la templu. Când a văzut o văduvă nevoiaşă aruncând acolo „două monede mici de valoare neînsemnată“, el a spus: „Adevărat vă spun: Această văduvă, deşi săracă, a aruncat mai mult decât toţi. Pentru că toţi aceştia au aruncat daruri din surplusul lor, dar această femeie, din sărăcia ei, a aruncat toate mijloacele de existenţă pe care le avea“. — Luca 21:1–4.

19. De ce este bine să reanalizăm modalităţile prin care ne manifestăm recunoştinţa?

¹⁹ Fie ca acest studiu despre spiritul de recunoştinţă să ne îndemne să reanalizăm modalităţile prin care ne manifestăm aprecierea. Am putea să-i aducem lui Iehova într-o măsură mai mare o jertfă de laudă şi să sprijinim mai mult pe plan material lucrarea de predicare? În măsura în care facem acest lucru, putem fi siguri că Iehova, Tatăl nostru generos şi iubitor, va fi mulţumit să vadă că ne arătăm recunoscători.

Vă amintiţi?

• Ce motive avem să-i fim recunoscători lui Iehova?

• Ce putem învăţa din măsurile referitoare la zeciuială, la contribuţiile voluntare, precum şi din interdicţia de a strânge spicele rămase în urma secerătorilor?

• Cum putem cultiva spiritul de pionier?

• Cum ne putem folosi de ‘lucrurile noastre de valoare’ pentru a-i mulţumi lui Iehova?

[Întrebări de studiu]

[Legenda fotografiilor de la pagina 15]

„Orice dar bun şi orice cadou perfect este de sus“

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 16]

Care sunt cele trei învăţăminte din Lege ce reies din această imagine?

[Legenda fotografiilor de la pagina 18]

Ce jertfe putem aduce?