Cultivaţi un sentiment de uimire?

AŢI remarcat că scriitorii Bibliei şi-au exprimat de nenumărate ori uimirea când au vorbit despre lucrările şi calităţile lui Dumnezeu? De exemplu, psalmistul a spus: „Sunt făcut într-un mod . . . minunat“ (Psalmul 139:14, NW). Profetul Isaia a scris: „DOAMNE, Tu eşti Dumnezeul meu; pe Tine Te voi înălţa! Laud Numele Tău, căci ai făcut lucruri minunate“ (Isaia 25:1). Gândiţi-vă şi la admiraţia profundă şi la uimirea care transpar din următoarele cuvinte ale apostolului Pavel: „O, adâncimea bogăţiei şi înţelepciunii şi cunoştinţei lui Dumnezeu!“ — Romani 11:33.

Un dicţionar defineşte cuvântul „uimire“ astfel: „Emoţie stârnită de ceva neaşteptat, necunoscut sau inexplicabil, surprindere amestecată cu admiraţie sau curiozitate etc.“ (The Oxford Encyclopedic English Dictionary).

Aţi observat ce ochi mari fac copiii când văd, simt sau aud ceva nou? Nu v-a încântat acest lucru? Din nefericire, adesea, uimirea sinceră în faţa a ceea ce este nou sau deosebit se pierde odată cu trecerea anilor.

Însă scriitorii Bibliei menţionaţi mai sus au fost pătrunşi de un sentiment de admiraţie profundă care a rezistat în timp. De ce? Ei au cultivat acest sentiment de uimire meditând cu apreciere la lucrările lui Dumnezeu. De pildă, psalmistul s-a rugat: „Mi-aduc aminte de zilele de odinioară, mă gândesc la toate lucrările Tale, cuget la lucrarea mâinilor tale [minunile creaţiei tale îmi umplu mintea, The New English Bible]“. — Psalmul 143:5.

Este lăudabil că acest sentiment de uimire se regăseşte la slujitorii de azi ai lui Dumnezeu! Sunteţi animaţi şi voi de un astfel de sentiment? Vă străduiţi să-l cultivaţi?