Ei au căutat „drumul îngust“

CU APROAPE 550 de ani în urmă, mici grupuri de credincioşi creştini din Praga, Chelčice, Vilémov, Klatovy, precum şi din alte oraşe aflate astăzi pe teritoriul Republicii Cehe, şi-au părăsit locuinţele şi s-au stabilit într-o vale din nord-estul Boemiei, lângă satul Kunwald. Aici şi-au construit case şi au cultivat pământul. Ei citeau cu sârguinţă Biblia, motiv pentru care şi-au luat numele de Comunitatea Fraţilor, în latină Unitas Fratrum.

Aceşti oameni proveneau din diferite categorii sociale — erau ţărani, nobili şi studenţi, săraci şi bogaţi, bărbaţi şi femei, văduve şi orfani, uniţi toţi de o singură dorinţă. Iată ce au scris ei: „L-am căutat pe Dumnezeu în rugăciune şi i-am cerut cu stăruinţă să ne descopere voia sa măreaţă în toate lucrurile. Am vrut să umblăm pe căile Sale“. Într-adevăr, Comunitatea Fraţilor, sau Fraţii Cehi, cum s-a numit mai târziu această comunitate de credincioşi, a căutat ‘drumul îngust care duce la viaţă’ (Matei 7:13, 14). Asupra căror adevăruri biblice s-au oprit în cercetările lor? Prin ce s-au deosebit convingerile lor de cele general acceptate la vremea aceea, şi ce putem învăţa noi de la ei?

Fără violenţă, fără compromisuri

La formarea Comunităţii Fraţilor au contribuit mai multe mişcări religioase de la jumătatea secolului al XV-lea. Una dintre acestea a fost mişcarea valdeză, iniţiată în secolul al XII-lea. Valdezii s-au rupt de  romano-catolicism, religia de stat în ţările din centrul Europei. Cu timpul însă, ei s-au întors la unele învăţături catolice. Alt grup influent au fost husiţii, continuatorii lui Jan Hus. Deşi majoritatea cehilor erau husiţi, între ei nu exista deloc unitate. O ramură a husiţilor lupta pentru cauze sociale, iar alta se folosea de religie pentru a promova interese politice. Comunitatea Fraţilor a mai fost influenţată şi de grupuri de chiliaşti, precum şi de teologi cehi şi străini.

Petr Chelčický (Chelciţki) (cca 1390 — cca 1460), teolog şi reformator ceh, cunoştea învăţăturile valdezilor şi pe cele ale husiţilor. El s-a declarat împotriva husiţilor din cauza metodelor violente la care recurseseră aceştia, dar şi împotriva valdezilor pentru că făcuseră compromisuri în privinţa învăţăturilor. Chelčický a condamnat războiul, considerându-l necreştin. El credea că un creştin trebuie să asculte de „legea Cristosului“ indiferent de consecinţe (Galateni 6:2; Matei 22:37–39). În 1440, Chelčický şi-a scris învăţăturile în cartea Sít Víry (Năvodul credinţei).

Gregor din Praga, un contemporan mai tânăr al învăţatului Chelčický, a fost atât de impresionat de învăţăturile acestuia, încât a părăsit mişcarea husită. În 1458, Gregor a convins grupuri mici de foşti husiţi din diverse părţi ale Cehiei să-şi părăsească locuinţele. Aceştia l-au urmat în satul Kunwald, unde au format o nouă comunitate religioasă. Mai târziu, lor  li s-au alăturat grupuri de valdezi cehi şi nemţi.

O fereastră spre trecut

Din 1464 până în 1467, această grupare, din ce în ce mai numeroasă, a ţinut mai multe sinoduri în regiunea Kunwald şi a adoptat o serie de rezoluţii în baza cărora au fost formulate convingerile noii mişcări religioase. Toate rezoluţiile au fost consemnate în mod amănunţit într-o culegere cunoscută sub numele de Acta Unitatis Fratrum (Faptele Comunităţii Fraţilor), culegere care există şi astăzi. Aceasta este ca o fereastră spre trecut, oferind o imagine vie a convingerilor Fraţilor. Ea conţine scrisori, transcrieri ale unor discursuri şi chiar amănunte despre disputele dintre ei.

În Acta se spune cu privire la convingerile Fraţilor: „Suntem hotărâţi să ne stabilim administrarea având ca unic îndreptar Citirea [Sfintelor Scripturi] şi exemplele Domnului nostru şi ale sfinţilor apostoli, în tăcere, cu umilinţă şi cu îndelungă răbdare, iubindu-ne vrăjmaşii, făcându-le şi dorindu-le bine şi rugându-ne pentru ei“. Scrierile arată că, la început, Fraţii mergeau să le propovăduiască altora. Ei călătoreau doi câte doi, femeile  dovedindu-se bune misionare. Fraţii nu deţineau funcţii politice, nu depuneau jurăminte, nu luau parte la acţiuni militare şi nu purtau arme.

De la unitate la dezbinare

După câteva decenii însă, Comunitatea Fraţilor n-a mai corespuns numelui ei. Au apărut neînţelegeri cu privire la rigurozitatea cu care trebuia respectată litera învăţăturilor lor, ceea ce a dus la divizări. În 1494, Fraţii s-au despărţit în două grupări: Gruparea Majoritară şi Gruparea Minoritară. În vreme ce Gruparea Majoritară a diluat convingerile iniţiale, Gruparea Minoritară a continuat să predice neamestecul în politică şi în problemele lumeşti. — Vezi chenarul „Ce s-a întâmplat cu Gruparea Majoritară?“

De exemplu, un membru al Grupării Minoritare a scris: „Oamenii care vor să meargă şi pe un drum şi pe celălalt au puţine şanse să rămână de partea lui Dumnezeu, căci rareori şi doar în lucruri mici se pun la dispoziţia lui Dumnezeu şi I se supun, în vreme ce  în lucrurile mari fac numai voia lor . . . Printre cei care au o judecată sănătoasă şi un cuget curat — care îl urmează zi de zi pe Domnul Cristos pe drumul îngust, purtându-şi crucea — printre aceia vrem să ne numărăm şi noi“.

Membrii Grupării Minoritare considerau că spiritul sfânt este forţa activă a lui Dumnezeu, sau „degetul“ său. Ei au înţeles că omul perfect Isus a plătit cu viaţa sa umană pentru a răscumpăra ce a pierdut păcătosul Adam. Ei nu o venerau pe Maria, mama lui Isus. Au restabilit doctrina preoţiei tuturor credincioşilor scoţând jurământul celibatului. Ei îi încurajau pe toţi membrii congregaţiei să propovăduiască şi îi excludeau pe păcătoşii nepenitenţi. Nu se amestecau în nici o activitate militară sau politică (vezi chenarul „Care au fost convingerile Grupării Minoritare“). Întrucât a aderat fără rezerve la rezoluţiile din Acta, Gruparea Minoritară s-a considerat adevărata continuatoare a Comunităţii Fraţilor.

Persecutaţi pentru francheţea lor

Gruparea Minoritară a criticat în mod deschis alte religii, între care şi Gruparea Majoritară. Iată ce a scris în acest sens: „Voi propovăduiţi botezul pruncilor, care nu ştiu ce este credinţa, urmând astfel tradiţia unui episcop pe nume Dionisie, care a instituit acest botez la îndemnul unor oameni fără judecată . . . La fel au făcut aproape toţi predicatorii şi marii teologi, Luther, Melanchthon, Bucerus, Corvin, Jileš, Bullinger, . . . Gruparea Majoritară, toţi susţinând aceeaşi idee“.

Nu este de mirare că membrii Grupării Minoritare au fost persecutaţi. În 1524, Jan Kalenec, unul dintre conducătorii ei, a fost biciuit şi pârlit. Mai târziu, trei persoane din Gruparea Minoritară au fost arse pe rug. Se pare că Gruparea Minoritară s-a dizolvat în jurul anului 1550, după moartea ultimului ei conducător.

Cu toate acestea, credincioşii din Gruparea Minoritară au lăsat o urmă de neşters în peisajul religios al Europei medievale. E drept că, întrucât „cunoştinţa adevărată“ nu crescuse încă în zilele acelea, membrii Grupării Minoritare n-au reuşit să risipească întunericul spiritual care învăluia de multă vreme lumea (Daniel 12:4). Totuşi, dorinţa lor fierbinte de a găsi drumul îngust şi de a merge pe el, în pofida persecuţiilor, merită atenţia creştinilor de astăzi.

[Text generic pe pagina 13]

Se crede că 50 dintre cele 60 de cărţi în dialectul boemian tipărite între 1500 şi 1510 au aparţinut Comunităţii Fraţilor

[Chenarul de la pagina 11]

Ce s-a întâmplat cu Gruparea Majoritară?

Ce s-a întâmplat în cele din urmă cu Gruparea Majoritară? Ea a continuat să fie o mişcare religioasă, păstrând numele de Comunitatea Fraţilor, şi după ce Gruparea Minoritară şi-a încetat existenţa. Cu timpul, Gruparea Majoritară şi-a modificat învăţăturile iniţiale. Spre sfârşitul secolului al XVI-lea, Comunitatea Fraţilor a format o confederaţie cu utracviştii * cehi, care erau în esenţă luterani. Cu toate acestea, Fraţii au rămas activi, traducând şi tipărind Biblia, precum şi alte cărţi religioase. Este interesant că pe foile de titlu ale primelor cărţi tipărite de ei apare tetragrama, sau cele patru litere ebraice care alcătuiesc numele propriu al lui Dumnezeu.

În 1620, Regatul Ceh a ajuns din nou sub dominaţia Bisericii Romano-Catolice. Drept urmare, mulţi fraţi din Gruparea Majoritară au părăsit ţara şi şi-au continuat activitatea în străinătate. Acolo gruparea a fost cunoscută mai târziu sub numele de Biserica Moravă (Moravia fiind o regiune a Cehiei), biserică ce există şi în zilele noastre.

[Notă de subsol]

[Chenarul de la pagina 12]

Care au fost convingerile Grupării Minoritare

Următoarele citate extrase din Acta Unitatis Fratrum (secolele al XV-lea şi al XVI-lea) arată care erau câteva dintre convingerile Grupării Minoritare. Declaraţiile, scrise de conducătorii Grupării Minoritare, le sunt adresate în primul rând celor din Gruparea Majoritară.

Trinitate: „Dacă răsfoiţi Biblia, nu veţi găsi nicăieri că Dumnezeu este împărţit într-un fel de Trinitate — în trei persoane, fiecare cu numele ei — aşa cum şi-au închipuit unii oameni.“

Spiritul sfânt: „Spiritul sfânt este degetul lui Dumnezeu şi un dar de la Dumnezeu, sau un mângâietor, sau Puterea lui Dumnezeu, pe care Tatăl le-o dă credincioşilor pe baza meritelor lui Cristos. În Sfintele Scripturi nu găsim că spiritul sfânt trebuie numit un Dumnezeu sau o Persoană; nici învăţăturile apostolice nu spun asta.“

Preoţie: „Ei vă atribuie în mod greşit titlul de «preot»; dacă renunţaţi la tonsură şi la alifia tămăduitoare, nu sunteţi cu nimic mai presus de majoritatea mirenilor de rând. Sfântul Petru le-a cerut tuturor creştinilor să fie preoţi, spunând: Voi sunteţi preoţia sfântă care aduce jertfe sfinte (1 Petru 2).“

Botez: „Domnul Cristos le-a spus apostolilor săi: Mergeţi în toată lumea, predicaţi Evanghelia la toată creaţia, celor ce ar putea să creadă (Marcu, capitolul 16). Şi numai după aceea, fiind botezaţi, vor fi salvaţi. Iar voi propovăduiţi botezul pruncilor, care n-au cum să creadă.“

Neutralitate: „Ceea ce primii voştri fraţi considerau condamnabil şi necurat — a intra în armată şi a ucide sau a merge pe străzi purtând arme — toate acestea sunt drepte în ochii voştri . . . De aceea, noi credem că voi, împreună cu alţi învăţători, nu înţelegeţi pe deplin cuvintele: Astfel el a zdrobit puterea arcului, scuturile şi sabia şi lupta (Psalmul 75). Şi din nou: Ei nu vor face nici un rău şi nici o pagubă pe tot muntele meu cel sfânt, pentru că pământul Domnului va fi plin de cunoştinţa divină ş.a.m.d. (Isaia, capitolul 11).“

Predicare: „Ştim prea bine că, la început, femeile au adus mai mulţi oameni la credinţă decât toţi preoţii şi un episcop la un loc. Iar acum preoţii stau ascunşi în parohiile lor. Ce greşeală mare! Mergeţi în toată lumea. Predicaţi . . . întregii creaţii.“

[Hărţile de la pagina 10]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

GERMANIA

POLONIA

REPUBLICA CEHĂ

BOEMIA

Fluviul Elba

PRAGA

Râul Vltava

Klatovy

Chelčice

Kunwald

Vilémov

MORAVIA

Fluviul Dunărea

[Legenda ilustraţiilor de la paginile 10, 11]

În stânga: Petr Chelčický; jos: o filă din cartea „Năvodul credinţei“

[Legenda ilustraţiei de la pagina 11]

Gregor din Praga

[Provenienţa fotografiilor de la paginile 12, 13]

Toate imaginile: S laskavým svolením knihovny Národního muzea v Praze, C̆esko