Războiul îşi arată o nouă faţă

RĂZBOAIELE au însemnat întotdeauna cruzime, distrugându-le viaţa soldaţilor şi provocând mari suferinţe în rândul civililor. În ultimii ani însă, războiul şi-a schimbat faţa. În ce fel?

Majoritatea războaielor din zilele noastre sunt civile — desfăşurându-se între grupări ostile din aceeaşi ţară. Şi, deseori, ele durează mai mult, provocând populaţiei traume mai mari şi devastând ţările cu mai multă sălbăticie decât războaiele dintre naţiuni. „Războaiele civile sunt operaţiuni sângeroase şi crude având drept consecinţă mii de morţi, violuri, exil forţat şi, în cazurile extreme, genociduri“, scrie istoricul spaniol Julián Casanova. Într-adevăr, când atrocităţile sunt comise între vecini, rănile se vindecă uneori abia după sute de ani.

După terminarea războiului rece au avut loc relativ puţine conflicte între armate naţionale. Potrivit unui raport întocmit de Institutul Internaţional pentru Cercetări de Pace din Stockholm (SIPRI), „cu trei excepţii, toate conflictele armate înregistrate între 1990 şi 2000 au fost interne“.

Este adevărat că, deseori, conflictele interne nu sunt privite cu aceeaşi îngrijorare, multe dintre ele fiind ignorate de mass-media internaţională, dar suferinţele şi pierderile cauzate de asemenea ostilităţi sunt la fel de mari. În conflictele interne au murit milioane de oameni. De fapt, în ultimele două decenii şi-au pierdut viaţa aproape cinci milioane de oameni în numai trei ţări sfâşiate de război: Afghanistan, Republica Democratică Congo şi Sudan. În violentele lupte interetnice din Balcani au fost ucişi aproximativ 250 000 de oameni, iar în războiul de gherilă din Columbia, care a durat mai mult decât se estimase, şi-au pierdut viaţa aproape 100 000 de oameni.

Cei care suferă cel mai mult de pe urma ororilor războaielor civile sunt copiii. Potrivit Înaltului Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi, în conflictele civile din ultimul deceniu şi-au pierdut viaţa peste două milioane de copii, iar şase milioane au fost răniţi. Un număr tot mai mare de copii devin soldaţi. Iată ce spune un copil-soldat: „Mi-au pus o armă în mână şi m-au instruit. M-am drogat. Am ucis o mulţime de civili. Era război . . ., iar eu doar mă supuneam unor ordine. Ştiam că nu e bine să ucizi. Nu eu am vrut asta“.

Mulţi copii din ţările în care războiul civil a devenit ceva obişnuit cresc fără să fi ştiut vreodată ce este pacea. Ei trăiesc într-o lume în care şcolile au fost distruse, iar oamenii au ales să comunice prin intermediul focurilor de armă. Iată ce spune Dunja, o fată de 14 ani: „Au fost ucişi atât de mulţi oameni . . . Nu se mai aude cântecul păsărelelor, ci doar glasul copiilor care plâng moartea mamei sau a tatălui, a unui frate ori a unei surori“.

Care sunt cauzele?

Ce anume alimentează focul războaielor civile? Câţiva factori majori sunt ura tribală şi  interetnică, diferenţele religioase, nedreptatea şi tulburările politice. O altă cauză importantă este lăcomia — lăcomia de putere şi lăcomia de bani. Motivaţi deseori de lăcomie, liderii politici aţâţă ura care alimentează lupta. Într-un raport publicat de SIPRI (un institut din Stockholm ce îşi propune cercetarea problemelor păcii şi ale conflictelor) se spune că mulţi dintre cei ce iau parte la conflictele armate „au ca motivaţie câştigul personal“. Raportul adaugă: „Lăcomia se manifestă în diferite moduri, de la comerţul cu diamante practicat pe scară largă de militari şi de lideri politici, la jefuirea satelor de către tineri înarmaţi“.

Uşurinţa cu care sunt procurate armele ieftine, dar ucigătoare, contribuie la creşterea numărului victimelor. Anual sunt ucise aproximativ 500 000 de persoane — mai ales femei şi copii — cu aşa-numitele arme uşoare. Într-o ţară africană, o mitralieră AK-47 (o armă automată, model Kalaşnikov 1947) poate fi procurată la preţul unei găini. Din nefericire, în unele locuri puştile disponibile sunt aproape la fel de multe ca păsările de curte. Se estimează că în întreaga lume există în prezent 500 de milioane de arme uşoare — o armă la 12 persoane.

Vor deveni sângeroasele conflictele civile caracteristica secolului al XXI-lea? Poate fi ţinut sub control războiul civil? Vor înceta oamenii, în cele din urmă, să se mai ucidă? Următorul articol va răspunde la aceste întrebări.

[Chenarul de la pagina 4]

Urmările devastatoare ale războiului civil

În brutalele războaie civile — în care nu se foloseşte o tehnologie avansată —, 90% dintre victime sunt civili şi numai 10% combatanţi. Graça Machel, expertul Secretariatului General al Naţiunilor Unite pe problemele impactului conflictelor armate asupra copiilor, afirmă: „Este clar că în tot mai multe cazuri copiii sunt ţinte vii, nu victime întâmplătoare ale conflictelor armate“.

Violul a devenit o tactică militară. În unele zone sfâşiate de război, rebelii violează aproape toate adolescentele din satele prădate de ei. Violatorii urmăresc să semene panică sau să distrugă legăturile de familie.

După război se instalează foametea şi boala. În timpul unui război civil nu se seamănă şi nu se recoltează prea mult, serviciile medicale sunt sporadice sau inexistente, iar ajutoarele internaţionale ajung rareori la cei aflaţi în nevoie. Un studiu asupra unui război civil din Africa a dezvăluit că 20% dintre victime au murit din cauza bolilor, iar 78% au murit de foame. Doar 2% au murit efectiv în timpul luptelor.

În medie, la un interval de 22 de minute, o persoană rămâne infirmă sau îşi pierde viaţa din cauza unei mine. Potrivit unor estimări, există între 60 şi 70 de milioane de mine în peste 60 de ţări.

Oamenii sunt obligaţi să-şi părăsească locuinţele. În momentul de faţă, în întreaga lume există 50 de milioane de refugiaţi şi de persoane strămutate, dintre care jumătate sunt copii.

 [Provenienţa fotografiei de pe copertă]

COPERTA: Băiat: Fotografie de Chris Hondros/Getty Images

[Provenienţa fotografiei de la pagina 3]

Fotografie de Chris Hondros/Getty Images