În ale cui promisiuni putem avea încredere?

„FĂGADELE-I erau bogate foarte/ Aşa cum însuşi el era pe-atunci./ Dar pulbere e împlinirea lor,/ Aşa precum el însuşi e acum.“ — Henric al VIII-lea, de William Shakespeare (în româneşte, de Dan Grigorescu).

„Făgadele . . . bogate foarte“ despre care vorbea dramaturgul englez erau ale lui Thomas Wolsey, cardinal şi om politic foarte influent în Anglia secolului al XVI-lea. Unii vor spune, probabil, că descrierea lui Shakespeare se potriveşte şi majorităţii promisiunilor pe care le aud astăzi. Oamenilor li se promite mult, dar li se oferă puţin. Prin urmare, e uşor de înţeles de ce privesc ei cu neîncredere orice promisiune.

Dezamăgiri la tot pasul

De exemplu, în anii 1990, în timpul îngrozitorului conflict din Balcani, Consiliul de Securitate al Naţiunilor Unite a declarat oraşul bosniac Srebrenica „zonă de securitate“. Aceasta părea a fi o garanţie sigură din partea comunităţii internaţionale. Cel puţin aşa au crezut miile de musulmani care s-au refugiat în Srebrenica. Până la urmă însă, siguranţa promisă s-a dovedit a fi o iluzie (Psalmul 146:3). În iulie 1995, forţele atacatoare au împins trupele ONU şi au ocupat oraşul. Rezultatul? Peste 6 000 de musulmani au fost daţi dispăruţi şi cel puţin 1 200 de civili musulmani au fost ucişi.

Viaţa, în toate domeniile ei, abundă în promisiuni încălcate. Oamenii se simt înşelaţi de „nenumăratele reclame amăgitoare sau mincinoase“ cu care sunt bombardaţi la tot pasul. Sunt dezamăgiţi de „miile de politicieni ce nu-şi respectă promisiunile electorale“ (The New Encyclopædia Britannica, vol. 15, pag. 37). Conducători religioşi consideraţi de încredere, care promit că vor avea grijă de turmele lor, abuzează de ele în cel mai josnic mod cu putinţă. Chiar şi în domenii precum învăţământul şi sănătatea — unde ar trebui să existe compasiune şi grijă faţă de oameni — unii îi înşală şi îi exploatează sau chiar îi ucid pe cei aflaţi sub supravegherea lor. Nu-i de mirare că Biblia ne avertizează să nu ne punem încrederea în orice cuvânt! — Proverbele 14:15.

 Promisiuni onorate

Desigur, există mulţi oameni care îşi respectă promisiunile, uneori cu mari sacrificii (Psalmul 15:4). Pentru ei cuvântul dat e o datorie. Alţii fac promisiuni cu intenţia sinceră de a le respecta, însă nu reuşesc să se ţină de cuvânt. Împrejurările pot zădărnici chiar şi cele mai nobile intenţii. — Eclesiastul 9:11.

Indiferent de motivele pe care le au, multor oameni le este foarte greu să creadă promisiunile altora. Se naşte deci întrebarea: Există promisiuni în care putem avea încredere? Da, există. Putem avea încredere în promisiunile pe care Dumnezeu ni le face în Cuvântul său, Biblia. Vă invităm să vedeţi ce se spune în următorul articol cu privire la acest subiect. În felul acesta vă puteţi convinge personal, aşa cum au făcut deja milioane de oameni, că avem motive temeinice să credem că Dumnezeu îşi va respecta promisiunile.

[Provenienţa fotografiei de la pagina 3]

AP Fotografia/Amel Emric