„Buricul Pământului“ — gazda unui congres religios

Aţi auzit vreodată cuvintele „Te Pito o Te Henua“? În Rapa Nui, limba băştinaşilor din Insula Paştelui, ele înseamnă „Buricul Pământului“. Dar de ce a fost deosebită organizarea unui congres pe această insulă?

IZOLATĂ, misterioasă, exotică. Acestea sunt doar câteva epitete ce descriu Insula Paştelui, sau Rapa Nui, cum îi spun localnicii. Insula, într-adevăr izolată, se află în largul Oceanului Pacific de Sud, la 3 790 km distanţă de Santiago, Chile. Ea a fost anexată statului Chile la 9 septembrie 1888.

Cu o suprafaţă de 166 km², această insulă triunghiulară e formată în principal din trei vulcani stinşi. De fapt, asemenea multor insule din Pacific, ea este constituită chiar din vârfurile unor uriaşi munţi subacvatici. Rapa Nui a fost declarată monument al naturii. Dar faima ei e dată, fără îndoială, de misterioasele statui de piatră, numite moai *.

Pe lângă peisaje mirifice şi locuri cu valoare istorică, Insula Paştelui oferă şi o mare varietate de fructe exotice, cum ar fi ananas, avocado, papaya şi nouă soiuri de banane. Apele mării sunt bogate în peşte şi fructe de mare.

Insula Paştelui are o climă blândă, cu ploi frecvente, ce le oferă de fiecare dată turiştilor curcubeie încântătoare, aer curat şi privelişti de neuitat. În prezent, aici trăiesc 3 800 de locuitori. Insularii de azi sunt descendenţi ai primilor colonişti, căsătoriţi cu europeni, cilieni şi persoane de alte naţionalităţi. Insula este vizitată de sute de turişti din Europa şi Asia, ceea ce face ca turismul să constituie o ramură importantă a economiei ei.

 Semănarea primelor seminţe ale Regatului

În Anuarul Martorilor lui Iehova pe 1982 (engl.) se spune: „O vreme, pe Insula Paştelui nu a existat decât o singură vestitoare. Ea era ajutată de o misionară de la filiala din Chile, cu care coresponda. Chiar dacă ea s-a întors mai târziu pe continent, aici au rămas multe persoane abonate la Turnul de veghe. Şi, spre surprinderea noastră, în aprilie 1980 s-a primit un telefon de pe insulă, de la o persoană interesată care dorea să afle data Comemorării. Nu după mult timp, un cuplu din Valparaiso s-a mutat pe Insula Paştelui şi a condus studii biblice cu persoanele interesate de adevăr. În aprilie 1981, s-a ţinut prima Comemorare, la care au asistat 13 persoane. Câtă bucurie este să vedem cum «vestea bună» pătrunde în această regiune izolată!“

Mai târziu, la 30 ianuarie 1991, Filiala a trimis pe insulă un cuplu de pionieri speciali, pe nume Dario şi Winny Fernandez. Fratele Fernandez îşi aminteşte: „După un zbor de cinci ore, am ajuns în cea mai izolată parte a planetei, un loc cu o cultură învăluită în mister“. Au fost organizate imediat întrunirile creştine şi activitatea de predicare, cu ajutorul unui frate local şi al unei surori sosite recent acolo împreună cu cei doi copii ai săi. În pofida presiunilor exercitate de familie, a fanatismului religios şi a stilului de viaţă specific culturii polineziene, ei au văzut totuşi cum Iehova le binecuvânta eforturile. Actualmente, fratele şi sora Fernandez nu mai slujesc ca pionieri speciali, dar au rămas pe insulă pentru a-şi creşte fiul născut aici. Acum există 32 de proclamatori fericiţi ai Regatului. Printre ei se numără băştinaşi Rapa Nui, precum şi persoane stabilite pe insulă sau venite aici pentru a sluji în regiuni unde este mare nevoie de proclamatori.

Pregătiri pentru un congres de circumscripţie

Din cauza distanţei mari dintre insulă şi continent, congregaţia primea de trei ori pe an casete video cu programul congreselor de o zi, de circumscripţie şi de district. Dar, spre sfârşitul anului 2000, Comitetul filialei din Chile a analizat posibilitatea ţinerii unui congres chiar aici. S-a decis în cele din urmă organizarea unui congres de circumscripţie în luna noiembrie 2001 şi au fost trimise invitaţii unui număr limitat de fraţi şi surori din diferite părţi ale statului Chile. Depinzând de orarul zborurilor spre insulă, congresul a fost programat pentru zilele de duminică şi luni.

Cei 33 de delegaţi au fost încântaţi de ideea de veni pe insulă pentru a participa la primul congres de circumscripţie ţinut în această regiune îndepărtată. Ce sentiment de uşurare au avut când, după un zbor lung peste Pacific, au fost întâmpinaţi de fraţii locali cu splendide ghirlande de flori, un dar tradiţional pe insulă! După ce au fost cazaţi, ei au făcut un scurt tur al insulei. Apoi, toţi  cei angrenaţi în programul congresului s-au întrunit la Sala Regatului.

O publicitate neaşteptată

În timp ce mergeau cu maşina spre congres, unii delegaţi au fost uimiţi să-l audă pe preotul local vorbind la radio despre venirea lor. El spunea că turiştii de pe continent vor merge pe la casele oamenilor pentru a le vorbi despre apropiatul sfârşit al lumii. Chiar dacă şi-a îndemnat enoriaşii să nu-i asculte pe vizitatori, prin anunţul său el le-a făcut publicitate Martorilor lui Iehova, veniţi în număr mare pe insulă. Cuvintele lui i-au făcut pe insulari şi mai nerăbdători să primească vizitele Martorilor. Pe parcursul următoarelor zile, delegaţii le-au împărtăşit cu tact localnicilor mesajul încurajator al veştii bune.

Începe congresul

Duminică dimineaţă, fraţii locali aşteptau în holul Sălii Regatului pentru a-i întâmpina pe delegaţii veniţi la prima zi de congres. „Iorana Koe! Iorana Koe!“ „Bine aţi venit!“ Câteva surori purtau costume tradiţionale şi aveau prinse în păr flori frumoase, în stilul tipic polinezian.

După un plăcut preludiu muzical, cele o sută de persoane prezente şi-au unit glasurile intonând, cum nu se mai auzise niciodată pe insulă, cântarea „Să fim statornici, de neclintit!“. Fraţii locali au fost emoţionaţi până la lacrimi când preşedintele congresului le-a urat un călduros bun-venit în limba autohtonă, Rapa Nui. În timpul pauzei de prânz, trei noi Martori şi-au simbolizat dedicarea prin botezul în apă. La sfârşitul primei zile de congres, fiecare s-a simţit mai aproape de Iehova şi de întreaga comunitate a fraţilor. — 1 Petru 5:9.

O dimineaţă dedicată lucrării de predicare

Din cauza condiţiilor deosebite de pe insulă, programul celei de-a doua zile a congresului de circumscripţie a început după prânz. Astfel, delegaţii au profitat de timp şi au folosit dimineaţa ca să participe la minister. Oare ce experienţe îi aşteptau?

O femeie în vârstă, mamă a opt copii, le-a spus Martorilor că nu putea să vorbească cu ei pentru că era catolică. După ce Martorii i-au explicat că voiau să discute cu ea despre dificultăţile cu care se confruntă toţi oamenii, precum consumul de droguri şi problemele familiale, ea a fost de acord să-i asculte.

O femeie în vârstă i-a întâmpinat cu răceală pe doi soţi Martori. Ea le-a spus să meargă să le vorbească oamenilor de pe continent, care sunt atât de cruzi cu semenii lor. Cuplul de Martori i-a explicat că „vestea bună a Regatului“ este transmisă tuturor oamenilor şi că scopul venirii lor pe insulă era acela de a participa la un congres care îi ajută pe toţi să-l iubească mai mult pe Dumnezeu (Matei 24:14). Apoi au întrebat-o dacă nu i-ar plăcea să trăiască într-un paradis asemănător celui de pe insulă, dar fără boală şi moarte. Discutând cu ea despre vechimea craterelor  vulcanice din zonă, au făcut-o să înţeleagă cât de scurtă e viaţa omului, după care au întrebat-o: „De ce trăim atât de puţin?“ Ea a rămas uimită când a citit Psalmul 90:10.

Apoi, dintr-o dată, Martorii au auzit la uşa alăturată ţipete. Deşi nu înţelegeau motivul, interlocutoarea le-a explicat că vecinii proferau înjurături la adresa lor şi spuneau că nu doreau să fie vizitaţi de Martori. Dar această femeie era nua, adică cea mai mare fiică a familiei. După moartea tatălui său, ei îi revenea responsabilitatea să decidă ce era cel mai bine pentru familie. De aceea, vorbindu-le rudelor sale în limba locală, le-a luat apărarea fraţilor şi a acceptat cu amabilitate publicaţiile lor. Spre sfârşitul săptămânii, în timp ce trecea cu maşina pe lângă Martori, i-a spus fratelui ei să oprească. În pofida gesturilor de vădită nemulţumire ale fratelui său, ea le-a urat acestora drum bun şi succes în minister.

Deşi la început unii insulari au respins mesajul predicat de Martorii de pe continent, vizitatorii insulei au observat totuşi că băştinaşii Rapa Nui sunt un popor amabil şi prietenos. Majoritatea au ascultat cu plăcere vestea bună. De fapt, 6 dintre cei 20 de Martori botezaţi pe insulă sunt băştinaşi. Unul dintre ei a auzit prima oară adevărul biblic când a ascultat dintr-o cameră alăturată studiul biblic ce se conducea cu soţia sa. Acum amândoi sunt Martori botezaţi, iar el este slujitor ministerial.

Programul spiritual continuă

După prânz, a început programul celei de-a doua zile de congres. Din nou, celor 32 de fraţi şi surori de pe insulă şi celor 33 de delegaţi li s-au alăturat persoane interesate. Aproximativ o sută de persoane au ascultat programul congresului, inclusiv cuvântarea publică „Cum cuceresc lumea iubirea şi credinţa“. Într-adevăr, pentru cei prezenţi, congresul a constituit o dovadă vie a iubirii existente între membrii poporul lui Iehova, chiar dacă provin din culturi diferite. — Ioan 13:35.

Cu ocazia congresului, supraveghetorii de circumscripţie şi de district au ţinut o întrunire specială cu pionierii. Celor trei pionieri regulari de pe insulă li s-au alăturat pionierii regulari şi speciali veniţi ca delegaţi. Toată lumea s-a bucurat de multă încurajare.

 A doua zi, câţiva fraţi locali care lucrează ca ghizi le-au arătat delegaţilor insula. Ei au vizitat o carieră de piatră unde au fost ciopliţi moai-i, vulcani în apropierea cărora odinioară avuseseră loc întreceri şi, bineînţeles, frumoasa plajă cu nisip auriu de la Anakena, unde au debarcat primii colonişti. *

Ultima ocazie a delegaţilor de a se bucura de compania fraţilor locali a fost studiul de carte al congregaţiei. După întrunire, fraţii insulari le-au făcut o surpriză musafirilor lor invitându-i la o cină specială. În costume tradiţionale, ei au dansat apoi în faţa tuturor dansuri populare. Atât delegaţii, cât şi fraţii şi surorile Rapa Nui s-au convins că pregătirea congresului a meritat din plin efortul.

Toţi delegaţii s-au ataşat foarte mult de surorile şi de fraţii lor de pe această insulă izolată în compania cărora au petrecut o săptămână încântătoare. Ei au părăsit insula cu strângere de inimă, însă vor păstra cu mult drag în suflet amintirea noilor lor prieteni, precum şi încurajarea spirituală de care au avut parte. La aeroport, fraţii locali le-au dăruit şiraguri de scoici făcute chiar de ei.

Înainte de plecare, delegaţii le-au promis insularilor: „Iorana! Iau he hoki mai e Rapa Nui ee“, ceea ce, în Rapa Nui, înseamnă: „La revedere! Ne vom întoarce la voi, Rapa Nui“. Da, ei tânjesc să se întoarcă la noii lor prieteni şi la fraţii lor spirituali de pe Insula Paştelui — un loc exotic, izolat şi misterios, dar, în acelaşi timp, prietenos!

[Note de subsol]

[Chenarul de la pagina 24]

Predicarea pe Insula Paştelui

Cu aproximativ doi ani înaintea acestui congres de neuitat, un supraveghetor de circumscripţie şi soţia lui au vizitat insula şi au avut multe experienţe plăcute. Ce surprinşi au fost ei când sora care i-a cazat le-a amintit că studiaseră Biblia cu ea în urmă cu 16 ani, pe vremea când era adolescentă şi trăia în sudul statului Chile! Ani mai târziu, această sămânţă a dat rod în Rapa Nui.

Ei au avut parte şi de următoarea experienţă hazlie: Proprietarul unui magazin de suveniruri a acceptat Traducerea lumii noi a Sfintelor Scripturi, precum şi auxiliarul biblic Cunoştinţa care duce la viaţă veşnică, ambele publicate de Martorii lui Iehova. La următoarea vizită a Martorilor, el le-a spus că nu putea să citească în Biblie! Martorii îi lăsaseră o Biblie în franceză, nu în spaniolă! Problema a fost rezolvată imediat, iar bărbatul respectiv a descoperit în scurtă vreme, cu ajutorul fraţilor locali şi, evident, al Bibliei sale în spaniolă că, la urma urmei, Scripturile nu sunt chiar atât de greu de înţeles!

[Harta de la pagina 22]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

INSULA PAŞTELUI

CHILE

[Legenda fotografiilor de la pagina 23]

Două dintre persoanele botezate la congresul de circumscripţie

[Legenda fotografiilor de la pagina 25]

Versant al vulcanului Rano Raraku; în medalion: guayaba, un fruct sălbatic ce creşte pe insulă