Cum ne dovedim iubirea faţă de Dumnezeu

CULTIVAREA iubirii faţă de Dumnezeu nu înseamnă doar acumulare de cunoştinţe despre el. Aşa cum pot confirma slujitorii lui Iehova de pe întregul glob, iubirea autentică de Dumnezeu creşte pe măsură ce ajungi să-i cunoşti personalitatea şi devine şi mai puternică pe măsură ce înveţi ce iubeşte, ce urăşte, ce îi este plăcut, precum şi ce pretinde el de la slujitorii săi.

Plin de iubire, Iehova ne-a oferit Cuvântul său, Biblia, în paginile căreia ni se revelează. Din această carte aflăm cum a acţionat Dumnezeu în diferite situaţii. Aşa cum ne face mare plăcere să citim o scrisoare de la cineva drag, tot aşa ne face plăcere să descoperim în Biblie noi faţete ale personalităţii lui Iehova.

Însă, după cum s-a observat uneori în lucrarea de predicare, o persoană care acumulează cunoştinţe despre Dumnezeu nu ajunge neapărat să-l şi iubească. Isus le-a spus unor iudei lipsiţi de apreciere din zilele sale: „Voi cercetaţi Scripturile, pentru că vă gândiţi că prin intermediul lor veţi avea viaţă veşnică; . . . dar ştiu bine că nu aveţi iubirea lui Dumnezeu în voi“ (Ioan 5:39, 42). Unii studiază de ani de zile despre iubirea pe care a arătat-o Dumnezeu în tot ceea ce a înfăptuit şi, cu toate acestea, au ajuns prea puţin să-l iubească. De ce? Deoarece n-au meditat la semnificaţia lucrurilor învăţate. Spre deosebire de ei, milioane de oameni sinceri cu care studiem Biblia simt cum dragostea lor pentru Dumnezeu creşte necontenit. Aşa cum am făcut şi noi la rândul nostru, ei au urmat exemplul lui Asaf. În ce sens?

Să medităm cu apreciere

Asaf era hotărât să cultive iubire faţă de Dumnezeu în inima sa. El a scris: „Cuget adânc înăuntrul inimii mele . . . Îmi voi aminti de  lucrările Domnului, căci îmi amintesc de minunile Tale de odinioară; da, mă voi gândi la toate lucrările Tale şi voi lua aminte la faptele Tale“ (Psalmul 77:6, 11, 12). Iubirea faţă de Dumnezeu va creşte în inima celui ce, asemenea psalmistului, meditează la căile lui Iehova.

În plus, relaţia noastră cu Dumnezeu se va întări şi mai mult dacă ne amintim de momentele când am simţit ajutorul său. Apostolul Pavel a spus că suntem „colaboratori ai lui Dumnezeu“, iar între doi colaboratori se poate dezvolta o prietenie cu totul specială (1 Corinteni 3:9). Iehova se bucură şi apreciază foarte mult când ne exprimăm iubirea faţă de el (Proverbele 27:11). Astfel, când îi cerem ajutorul, iar el ne oferă îndrumare ca să depăşim problemele cu care ne confruntăm, ştim că Iehova este alături de noi, iar iubirea faţă de el devine şi mai mare.

Prietenia dintre doi oameni se dezvoltă pe măsură ce îşi exprimă sentimentele unul faţă de celălalt. În mod asemănător, când îi spunem lui Iehova de ce îi suntem devotaţi, iubirea ce i-o purtăm devine şi mai puternică. Să reflectăm la următoarele cuvinte ale lui Isus: „Să-l iubeşti pe Iehova Dumnezeul tău cu toată inima ta şi cu tot sufletul tău şi cu toată mintea ta şi cu toată forţa ta“ (Marcu 12:30). Ce putem face pentru a fi siguri că nu vom înceta niciodată să-l iubim pe Iehova cu toată inima, cu tot sufletul, cu toată mintea şi cu toată forţa noastră?

Să-l iubim pe Iehova cu toată inima

Versetul menţionat se referă la inima figurativă, sau persoana lăuntrică, adică la dorinţele, sentimentele şi înclinaţiile noastre. Prin urmare, a-l iubi pe Dumnezeu cu toată inima înseamnă a dori mai presus de orice să-i fim plăcuţi lui (Psalmul 86:11). Manifestăm această iubire dacă ne modelăm personalitatea în armonie cu voinţa divină şi ne străduim să-l imităm pe Dumnezeu ‘având aversiune faţă de ceea ce este rău şi ataşându-ne de ceea ce este bine’. — Romani 12:9.

Dragostea pentru Dumnezeu ne influenţează sentimentele faţă de toate lucrurile. De pildă, poate că suntem foarte pasionaţi sau captivaţi de ceea ce facem la locul de muncă, dar este inima noastră dedicată întru totul acelei activităţi? Nu. Întrucât îl iubim pe Iehova cu toată inima, noi suntem în primul rând miniştri ai lui Dumnezeu. Sau poate că dorim să fim pe placul părinţilor, al partenerului de căsătorie sau al şefului nostru, însă dovedim că-l iubim pe Iehova cu toată inima dacă vom căuta mai presus de toate să-i fim plăcuţi lui. În definitiv, lui Dumnezeu i se cuvine locul cel mai important în inima noastră! — Matei 6:24; 10:37.

 Să-l iubim pe Iehova cu tot sufletul

În esenţă, cuvântul „suflet“ folosit în Biblie se referă la întreaga noastră persoană şi la viaţa pe care o avem. Astfel, a-l iubi pe Iehova cu tot sufletul înseamnă a ne folosi viaţa pentru a-i aduce glorie şi pentru a ne dovedi iubirea faţă de el.

Desigur, poate că avem şi alte preocupări în viaţă, cum ar fi să învăţăm o meserie, să conducem o afacere sau să ne creştem şi să ne educăm copiii. Dar dovedim că îl iubim pe Iehova cu tot sufletul acţionând în orice privinţă în armonie cu voinţa sa şi acordând fiecărui lucru importanţa care i se cuvine. În felul acesta ‘continuăm să căutăm mai întâi regatul şi dreptatea Sa’ (Matei 6:33). A fi închinători ai lui Dumnezeu cu tot sufletul înseamnă şi a fi zeloşi. Dovedim că-l iubim pe Iehova predicând cu zel mesajul Regatului, făcând comentarii ziditoare la întruniri sau ajutându-ne fraţii şi surorile creştine. În orice privinţă, continuăm ‘să facem voinţa lui Dumnezeu din tot sufletul’. — Efeseni 6:6.

Isus a demonstrat că l-a iubit pe Dumnezeu cu tot sufletul prin faptul că s-a renegat pe sine. El a pus înfăptuirea voinţei Tatălui său mai presus de necesităţile sale. Isus ne-a îndemnat să-i urmăm exemplul, spunând: „Dacă cineva vrea să vină după mine, să se renege pe sine, să-şi ia stâlpul de tortură şi să mă urmeze încontinuu“ (Matei 16:24, 25). A ne renega înseamnă a ne dedica; înseamnă a-l iubi pe Dumnezeu atât de mult, încât îi dăm lui dreptul de a fi stăpânul vieţii noastre, aşa cum un israelit din timpurile biblice care îşi iubea mult stăpânul se angaja să fie sclavul acestuia pentru totdeauna (Deuteronomul 15:16, 17). Faptul de a ne dedica viaţa lui Dumnezeu este o dovadă elocventă că îl iubim.

Să-l iubim pe Iehova cu toată mintea

A-l iubi pe Dumnezeu cu toată mintea înseamnă a face tot ce ne stă în putinţă pentru a înţelege personalitatea, scopurile şi cerinţele sale (Ioan 17:3; Faptele 17:11). Ne dovedim iubirea folosindu-ne toată capacitatea intelectuală pentru a-i ajuta pe alţii să-l iubească pe Iehova şi îmbunătăţindu-ne metodele de predare. „Încingeţi-vă deci mintea pentru activitate“, ne-a îndemnat apostolul Petru (1 Petru 1:13). De asemenea, ne străduim să manifestăm interes personal faţă de oameni şi mai ales faţă de colaboratorii noştri în credinţă. Nu suntem indiferenţi faţă de problemele prin care trec, îi lăudăm când merită şi îi consolăm când au nevoie.

Dovedim că îl iubim pe Iehova cu toată mintea conformându-ne gândirea voinţei sale. Încercăm să privim lucrurile din punctul său de vedere, ţinem cont de el când luăm decizii şi avem încredere că cel mai bun mod de a acţiona este să respectăm principiile sale (Proverbele 3:5, 6; Isaia 55:9; Filipeni 2:3–7). Dar cum putem să-l iubim pe Dumnezeu cu toată forţa?

Să-l iubim pe Iehova cu toată forţa

Mulţi tineri din congregaţia creştină îşi folosesc vigoarea pentru a-l lăuda pe Iehova (Proverbele 20:29; Eclesiastul 12:1). O modalitate prin care numeroşi tineri creştini dovedesc că îl iubesc pe Dumnezeu cu toată forţa lor este serviciul de pionier, o formă a ministerului cu timp integral. Multe mame iau parte la acest minister în timp ce copiii lor sunt la şcoală. Şi bătrânii fideli care, pe lângă faptul că se îngrijesc de propria familie, fac vizite de păstorire dovedesc că îl iubesc pe Dumnezeu cu toată forţa lor (2 Corinteni 12:15). Iehova le dă putere celor ce-şi pun speranţa în el pentru ca ei să-şi poată dovedi iubirea lăudându-l, indiferent de forţa pe care o au. — Isaia 40:29; Evrei 6:11, 12.

Iubirea creşte dacă este cultivată cum se cuvine. Prin urmare, noi continuăm să ne rezervăm timp pentru a medita. Ne amintim ce a făcut Iehova pentru noi şi de ce merită el devoţiunea noastră. Fiind descendenţi imperfecţi ai lui Adam, niciodată n-am putea spune că merităm „lucrurile pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru aceia care îl iubesc“; dar putem să ne dovedim iubirea faţă de Iehova cu toată fiinţa noastră. Să continuăm deci să facem acest lucru! —1 Corinteni 2:9.

[Legenda fotografiei de la pagina 20]

Dovedim iubire faţă de Dumnezeu prin fapte