„Fă lucrarea unui evanghelizator“

„Menţine-te lucid în toate lucrurile, . . . fă lucrarea unui evanghelizator.“ — 2 TIMOTEI 4:5.

1. Ce misiune le-a încredinţat Isus continuatorilor săi?

NUMELE şi scopurile lui Iehova sunt proclamate pe întregul pământ. Lucrul acesta are loc deoarece slujitorii dedicaţi ai lui Dumnezeu iau în serios misiunea încredinţată de Isus Cristos continuatorilor săi: „Duceţi-vă . . . şi faceţi discipoli din oameni ai tuturor naţiunilor, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al spiritului sfânt, învăţându-i să respecte tot ce v-am poruncit“. — Matei 28:19, 20.

2. Ce a fost îndemnat să facă supraveghetorul creştin Timotei? Menţionaţi o modalitate prin care supraveghetorii de azi îşi înfăptuiesc ministerul.

² Discipolii din secolul I ai lui Isus au privit cu seriozitate această misiune. De pildă, apostolul Pavel l-a îndemnat pe supraveghetorul creştin Timotei: „Fă lucrarea unui evanghelizator, înfăptuieşte-ţi pe deplin ministerul“ (2 Timotei 4:5). În prezent, o modalitate prin care un supraveghetor îşi înfăptuieşte ministerul este aceea de a fi un proclamator zelos al Regatului, o persoană care participă cu regularitate la ministerul de teren. De exemplu, supraveghetorul studiului de carte al congregaţiei are privilegiul de a fi în fruntea lucrării de predicare şi de a-i instrui pe alţii în această activitate. Pavel s-a achitat de responsabilitatea de a anunţa vestea bună şi, totodată, i-a ajutat pe alţii să  efectueze acest minister. — Faptele 20:20; 1 Corinteni 9:16, 17.

Evanghelizatori zeloşi din trecut

3, 4. Ce spune Biblia despre activitatea de evanghelizare a lui Filip?

³ Primii creştini au fost cunoscuţi ca evanghelizatori zeloşi. Să ne gândim la evanghelizatorul Filip. El era unul dintre cei „şapte bărbaţi cu o bună mărturie, plini de spirit şi de înţelepciune“ ce fuseseră aleşi să le distribuie în fiecare zi şi cu imparţialitate hrana văduvelor creştine din Ierusalim care vorbeau limba greacă şi celor care vorbeau limba ebraică (Faptele 6:1–6). Când acest serviciu special s-a încheiat, iar toţi creştinii, cu excepţia apostolilor, s-au împrăştiat din cauza persecuţiei, Filip a plecat în Samaria. Acolo el a anunţat vestea bună şi, prin spiritul sfânt, a scos demoni şi a vindecat şchiopi şi paralitici. Mulţi samariteni au acceptat mesajul despre Regat şi s-au botezat. Auzind aceste lucruri, apostolii din Ierusalim i-au trimis pe Petru şi pe Ioan la Samaria pentru ca acei credincioşi recent botezaţi să primească spirit sfânt. — Faptele 8:4–17.

⁴ Apoi, Filip a fost îndrumat de spiritul sfânt pe drumul spre Gaza pentru a-l întâlni pe eunucul etiopian. După ce Filip i-a explicat un pasaj din profeţia lui Isaia, acest „om cu putere la regina Candace a etiopienilor“ şi-a pus credinţa în Isus Cristos şi a fost botezat (Faptele 8:26–38). După aceea, Filip s-a dus la Aşdod şi apoi la Cezareea ‘anunţând vestea bună tuturor oraşelor’ prin care a trecut (Faptele 8:39, 40). Filip a fost, fără îndoială, un evanghelizator exemplar!

5. Pentru ce erau cunoscute în primul rând cele patru fiice ale lui Filip?

⁵ După aproximativ 20 de ani, Filip era încă activ în minister în Cezareea. Când i-a găzduit pe Pavel şi pe Luca, el „avea patru fiice, fecioare, care profeţeau“ (Faptele 21:8–10). Fiicele lui Filip primiseră, evident, o bună instruire spirituală, erau zeloase în minister, ba chiar aveau privilegiul de a profeţi. Şi azi, zelul părinţilor în minister poate avea un efect foarte bun asupra copiilor, îndemnându-i să-şi dedice viaţa lucrării de evanghelizare.

Evanghelizatori zeloşi din prezent

6. Ce rezultate au avut în activitatea lor evanghelizatorii din secolul I?

⁶ În remarcabila sa profeţie referitoare la zilele noastre şi la timpul sfârşitului, Isus Cristos a spus: „Trebuie mai întâi ca vestea bună să fie predicată în toate naţiunile“ (Marcu 13:10). Sfârşitul avea să vină după ce vestea bună fusese predicată „pe tot pământul locuit“ (Matei 24:14). Când Pavel şi alţi evanghelizatori din secolul I au proclamat vestea bună, mulţi au devenit credincioşi şi s-au înfiinţat numeroase congregaţii pe tot cuprinsul Imperiului Roman. Bătrânii numiţi să slujească în aceste congregaţii au participat alături de fraţii şi de surorile lor la lucrarea de evanghelizare şi au extins activitatea de predicare în lung şi-n lat. Cuvântul lui Iehova continua să crească şi să câştige supremaţie, aşa cum se întâmplă şi azi, dat fiind că milioane de Martori ai lui Iehova efectuează lucrarea de evanghelizare (Faptele 19:20). Eşti şi tu unul dintre cei care îl laudă cu bucurie pe Iehova?

7. Ce fac în prezent proclamatorii Regatului?

⁷ Mulţi proclamatori de azi ai Regatului profită de ocazia de a-şi extinde lucrarea de evanghelizare. Mii dintre ei au devenit misionari, iar sute de mii participă cu timp integral la predicare ca pionieri regulari şi auxiliari. Ce lucrare excelentă efectuează, de asemenea, bărbaţii, femeile şi copiii care slujesc cu zel ca vestitori ai Regatului! Da, toţi slujitorii lui Iehova se bucură de binecuvântări bogate în timp ce slujesc umăr la umăr ca evanghelizatori creştini. — Ţefania 3:9.

8. Ce lucrare de însemnare se efectuează în prezent, şi de către cine?

⁸ Dumnezeu le-a încredinţat continuatorilor unşi ai lui Isus responsabilitatea de a proclama vestea bună pe tot pământul. Ei sunt sprijiniţi în lucrarea de evanghelizare de „alte oi“ ale lui  Cristos, al căror număr este în continuă creştere (Ioan 10:16). Din punct de vedere profetic, prin această lucrare salvatoare de vieţi se pune un semn pe fruntea celor ce suspină şi gem din cauza lucrurilor detestabile care se întâmplă. În curând, cei răi vor fi distruşi. Între timp avem onoarea de a-i ajuta pe oameni să cunoască adevărurile salvatoare. — Ezechiel 9:4–6, 11.

9. Cum pot fi ajutaţi în privinţa ministerului vestitorii noi?

⁹ Dacă participăm de ceva timp la lucrarea de evanghelizare, probabil că putem să-i ajutăm pe vestitorii noi din congregaţie. De exemplu, i-am putea invita să meargă cu noi în minister. Bătrânii sunt îndemnaţi să facă tot ce le stă în putinţă pentru a-şi întări colaboratorii pe plan spiritual. Depunând eforturi, supraveghetorii umili îi pot ajuta mult pe ceilalţi să fie evanghelizatori zeloşi şi eficienţi. — 2 Petru 1:5–8.

Să depunem mărturie din casă în casă

10. Ce exemplu ne-au lăsat în privinţa ministerului Cristos şi primii săi continuatori?

¹⁰ Isus Cristos le-a lăsat continuatorilor săi un excelent exemplu în ce priveşte lucrarea de evanghelizare. Referitor la ministerul lui Cristos şi al apostolilor, Cuvântul lui Dumnezeu spune: „El a început să meargă din oraş în oraş şi din sat în sat, predicând şi anunţând vestea bună a regatului lui Dumnezeu. Şi cu el erau cei doisprezece“ (Luca 8:1). Dar ce spune Biblia despre apostoli? După revărsarea spiritului sfânt la Penticosta din 33 e.n., „în fiecare zi, în templu şi din casă în casă, continuau fără încetare să predea şi să anunţe vestea bună despre Cristosul, Isus“. — Faptele 5:42.

11. Potrivit cu Faptele 20:20, 21, ce a făcut apostolul Pavel în minister?

¹¹ Datorită lucrării de evanghelizare pe care a efectuat-o cu zel, apostolul Pavel le-a putut spune bătrânilor creştini din Efes: „Nu m-am reţinut să vă spun toate lucrurile care erau de folos şi să vă învăţ în public şi din casă în casă“. Ce înseamnă că Pavel ‘îi învăţa din casă în casă’? Înseamnă oare că mergea la locuinţele colaboratorilor lui în credinţă, că le făcea vizite de păstorire celor credincioşi? Nu, deoarece, în continuare, el spune: „Le-am depus mărturie în mod temeinic atât iudeilor, cât şi grecilor despre căinţa faţă de Dumnezeu şi despre credinţa în Domnul nostru Isus“ (Faptele 20:20, 21). În general, nu era necesar ca cei ce se dedicaseră deja lui Iehova să fie învăţaţi despre „căinţa faţă de Dumnezeu şi despre credinţa în Domnul nostru Isus“. Aşadar, când mergea din casă în casă, Pavel îi învăţa pe cei necredincioşi despre căinţă şi credinţă şi, totodată, îi instruia pe bătrânii creştini din Efes în această activitate. Procedând astfel, Pavel a urmat metoda stabilită de Isus.

12, 13. În armonie cu Filipeni 1:7, cum a acţionat poporul lui Iehova în ce priveşte dreptul de a predica?

¹² Uneori putem întâmpina dificultăţi în ministerul din casă în casă. De exemplu, unii oameni se supără când venim la uşa lor cu mesajul Bibliei. Noi nu dorim să-i supărăm pe oameni însă ştim că ministerul din casă în casă este bazat pe Biblie, iar iubirea pentru Dumnezeu şi pentru semeni ne îndeamnă să depunem mărturie în acest fel (Marcu 12:28–31). Pentru ‘a ne apăra şi a stabili pe cale legală’ dreptul de a predica din casă în casă, am adus unele cazuri înaintea justiţiei, inclusiv la Curtea Supremă a Statelor Unite (Filipeni 1:7). Aproape de fiecare dată tribunalele au decis în favoarea noastră. Iată o hotărâre judecătorească reprezentativă:

¹³ „Distribuirea de tracte religioase este o formă de evanghelizare misionară foarte veche, la fel de veche ca istoria preselor de tipar. De-a lungul timpului, ea a fost punctul forte pentru diverse mişcări religioase. Această formă de evanghelizare este folosită în prezent pe scară largă de diferite culte religioase ai căror colportori duc Evanghelia la mii şi mii de case şi caută, prin vizite la domiciliu, să-şi facă adepţi. . . . În Primul Amendament [la Constituţia Statelor Unite], această formă de activitate religioasă este ridicată la acelaşi rang cu închinarea în biserici  şi cu predicarea de la amvon“. — Murdock contra Pennsylvania, 1943.

De ce continuăm să predicăm?

14. Care ar putea fi rezultatul eforturilor pe care le depunem în minister?

¹⁴ Există multe motive de a depune mărturie din casă în casă. De fiecare dată când vizităm un locatar, încercăm să semănăm o sămânţă a adevărului biblic. Când facem vizite ulterioare, noi căutăm să o udăm. Iar aceste eforturi pot avea în timp rezultate excelente. Pavel a scris: „Eu am plantat, Apolo a udat, dar Dumnezeu făcea să crească“ (1 Corinteni 3:6). Aşadar, să continuăm ‘să plantăm şi să udăm’ având convingerea că Iehova ‘va face să crească’.

15, 16. De ce continuăm să-i vizităm pe oameni?

¹⁵ Noi efectuăm lucrarea de evanghelizare deoarece sunt în joc vieţi omeneşti. Prin predicare ne putem salva pe noi înşine şi pe cei care ne ascultă (1 Timotei 4:16). Dacă am şti că viaţa cuiva e în pericol, nu ne-am strădui din răsputeri să-l ajutăm? Desigur! Întrucât este în joc salvarea oamenilor, noi continuăm să-i vizităm. Situaţia lor se poate schimba. Cineva care odată este prea ocupat, altă dată ar putea fi dispus să asculte mesajul Bibliei. Sau, la următoarea vizită, am putea întâlni un alt membru al acelei familii şi am putea purta o discuţie biblică.

¹⁶ Nu numai situaţia, ci şi atitudinea locatarilor s-ar putea schimba. De exemplu, o persoană îndurerată de pierderea cuiva drag în moarte ar putea asculta mesajul despre Regat. Noi dorim să-i aducem mângâiere, să o ajutăm să devină conştientă de necesităţile sale spirituale şi să-i arătăm cum şi le poate satisface. — Matei 5:3, 4.

17. Menţionaţi principalul motiv pentru care predicăm.

¹⁷ Principalul motiv pentru care depunem mărturie din casă în casă şi participăm şi la alte forme ale ministerului creştin este acela că dorim să susţinem lucrarea prin care se face cunoscut numele lui Iehova (Exodul 9:16; Psalmul 83:18). Cât de recompensaţi ne simţim când lucrarea noastră de evanghelizare îi ajută pe cei ce iubesc adevărul şi dreptatea să devină lăudători ai lui Iehova! Psalmistul a cântat: „Tineri şi tinere, bătrâni şi copii! Să laude Numele DOMNULUI! Căci numai Numele Lui este înălţat. Măreţia Lui este mai presus de pământ şi de ceruri“. — Psalmul 148:12, 13.

Evanghelizarea ne aduce şi nouă foloase

18. Ce foloase ne aduce lucrarea de evanghelizare?

¹⁸ Lucrarea de evanghelizare ne aduce diverse foloase. Faptul de a merge din casă în casă prezentând vestea bună ne ajută să cultivăm umilinţă, mai ales când nu suntem întâmpinaţi cu amabilitate. Pentru a fi evanghelizatori eficienţi trebuie să acţionăm la fel ca Pavel, care ‘a devenit orice lucru pentru oameni de orice fel, ca să-i salveze pe unii’ (1 Corinteni 9:19–23). Participând la minister, învăţăm, de asemenea, să manifestăm tact. Bizuindu-ne pe Iehova şi alegându-ne cu grijă cuvintele, putem aplica sfatul lui Pavel: „Exprimarea voastră să fie întotdeauna plină de farmec, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să-i răspundeţi fiecăruia“. — Coloseni 4:6.

19. Cum sunt ajutaţi evanghelizatorii de spiritul sfânt?

¹⁹ Lucrarea de evanghelizare ne determină totodată să ne bazăm pe spiritul sfânt al lui Dumnezeu (Zaharia 4:6). Drept urmare, în ministerul nostru vor deveni evidente roadele spiritului: „iubirea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunăvoinţa, bunătatea, credinţa, blândeţea, stăpânirea de sine“ (Galateni 5:22, 23). Spiritul sfânt ne influenţează relaţiile cu semenii, deoarece faptul de a ne supune îndrumării lui ne ajută să arătăm iubire, să fim bucuroşi, împăciuitori, îndelung-răbdători şi binevoitori şi să manifestăm bunătate, credinţă, blândeţe şi stăpânire de sine în timp ce anunţăm vestea bună.

20, 21. Menţionaţi unele binecuvântări şi foloase de care ne putem bucura dacă ne menţinem ocupaţi ca evanghelizatori.

²⁰ O altă binecuvântare de care avem parte  ca evanghelizatori este aceea că devenim mai înţelegători. Când oamenii ne vorbesc despre problemele lor — boli, şomaj, dificultăţi în familie — noi nu începem să le dăm sfaturi, ci le arătăm versete biblice care îi mângâie şi îi încurajează. Noi manifestăm interes faţă de oamenii care au fost orbiţi spiritualiceşte, dar care se pare că iubesc dreptatea (2 Corinteni 4:4). Şi ce binecuvântare este să le acordăm ajutor spiritual celor care au „o dispoziţie corectă pentru viaţa veşnică“! — Faptele 13:48.

²¹ Participarea cu regularitate la lucrarea de evanghelizare ne ajută să ne concentrăm asupra lucrurilor spirituale (Luca 11:34). Este util să acţionăm aşa deoarece, altminteri, am putea ceda tentaţiei materialismului atât de răspândite în această lume. Apostolul Ioan i-a îndemnat pe creştini: „Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă cineva iubeşte lumea, iubirea faţă de Tatăl nu este în el; pentru că tot ce este în lume — dorinţa cărnii, dorinţa ochilor şi etalarea ostentativă a mijloacelor de existenţă — nu provine de la Tatăl, ci provine din lume. În plus, lumea trece, şi dorinţa ei la fel, dar cine face voinţa lui Dumnezeu rămâne pentru totdeauna“ (1 Ioan 2:15–17). Faptul de a ne menţine ocupaţi ca evanghelizatori care au multe de făcut în lucrarea Domnului ne ajută să nu iubim lumea. — 1 Corinteni 15:58.

Să ne acumulăm comori în cer

22, 23. a) Ce comori îşi acumulează evanghelizatorii creştini? b) Cum ne va fi de folos articolul următor?

²² Dacă predicăm cu zel Regatul, vom avea parte de foloase durabile. Isus a arătat acest lucru spunând: „Încetaţi să vă mai acumulaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina rod şi unde hoţii sparg şi fură. Mai degrabă, acumulaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu rod şi unde hoţii nu sparg şi nu fură. Căci, unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta“. — Matei 6:19–21.

²³ Să continuăm să ne acumulăm comori în cer, conştienţi fiind că nu există un privilegiu mai mare decât acela de a-l reprezenta pe Suveranul Domn Iehova ca Martori ai săi (Isaia 43:10–12). În timp ce ne achităm de responsabilitatea de miniştri ai lui Dumnezeu, vom împărtăşi probabil sentimentele unei surori creştine în vârstă de peste 90 de ani care a spus despre serviciul pentru Dumnezeu ce l-a efectuat de-a lungul vieţii: „Îi mulţumesc lui Iehova că m-a acceptat să-i slujesc în toţi aceşti ani în pofida slăbiciunilor mele, şi mă rog fierbinte să rămână Tatăl meu iubitor pentru totdeauna“. Dacă şi noi apreciem prietenia cu Dumnezeu, vom dori, desigur, să ne efectuăm pe deplin lucrarea de evanghelizare. Următorul articol ne va ajuta să înţelegem cum ne putem înfăptui pe deplin ministerul.

Cum aţi răspunde?

• De ce trebuie să facem lucrarea de evanghelizare?

• Ce putem spune despre lucrarea efectuată de evanghelizatorii din trecut şi din prezent?

• De ce depunem mărturie din casă în casă?

• Ce foloase vă aduce personal lucrarea de evanghelizare?

[Întrebări de studiu]

[Legenda fotografiilor/ilustraţiilor de la pagina 10]

Şi în zilele noastre există evanghelizatori bucuroşi asemenea lui Filip şi fiicelor sale

[Legenda fotografiei de la pagina 14]

De ce foloase aveţi parte când le împărtăşiţi altora vestea bună?