Liberia — predicarea progresează în pofida războiului

ÎN Liberia, războiul civil face ravagii de mai bine de un deceniu. Pe la jumătatea lui 2003, trupele rebele au ocupat Monrovia, capitala ţării. Mulţi Martori ai lui Iehova au fost obligaţi să-şi părăsească în repetate rânduri locuinţele. Nu de puţine ori casele lor au fost jefuite.

Din nefericire, în timpul luptelor purtate în capitală, au fost ucişi mii de oameni. Printre ei s-au numărat şi doi Martori, un frate şi o soră. Cum au făcut faţă ceilalţi fraţi acestor greutăţi şi ce s-a întreprins pentru a le sări în ajutor?

Ajutor pentru cei aflaţi în nevoie

Pe tot parcursul acestei crize din Liberia, filiala Martorilor lui Iehova din această ţară a luat măsuri pentru a le veni în ajutor celor aflaţi în nevoie. Li s-au trimis alimente, medicamente şi obiecte de strictă necesitate. În perioada în care rebelii au deţinut controlul asupra zonei portuare, hrana era greu de procurat. Întrucât prevăzuse această situaţie, Filiala făcuse provizii pentru cei 2 000 de Martori care se adăpostiseră în Sălile Regatului din oraş. Alimentele au fost distribuite cu mare grijă, fiind suficiente până la redeschiderea portului. Filiala din Belgia şi cea din Sierra Leone au trimis medicamente, iar cea din Marea Britanie, precum şi cea din Franţa au trimis îmbrăcăminte.

Deşi situaţia lor era critică, fraţii şi-au păstrat optimismul şi buna dispoziţie. Cuvintele unuia dintre fraţi, care a trebuit să-şi abandoneze de trei ori locuinţa, sunt reprezentative pentru situaţia multora. El a spus: „Despre aceste stări de lucruri predicăm noi; trăim în ultimele zile“.

Reacţii favorabile la vestea bună

Deşi în întreaga ţară domneşte haosul, Martorii se bucură de rezultate excelente în minister. În ianuarie 2003 s-a înregistrat un record absolut de 3 879 de vestitori ai Regatului, iar în februarie s-au condus 15 227 de studii biblice la domiciliu.

Oamenii reacţionează prompt la vestea bună. Aceasta reiese şi din cele întâmplate într-o localitate din sud-estul ţării. O congregaţie stabilise să ţină Comemorarea morţii lui Cristos în Bewahn, o localitate aflată la o distanţă de cinci ore de mers pe jos de locul de întrunire obişnuit. Înainte de a-i invita pe oameni la Comemorare, fraţii l-au abordat pe primarul localităţii Bewahn. După ce i s-a dat invitaţia, el şi-a luat Biblia, a mers la oameni şi le-a citit versetul indicat pe invitaţia primită, îndemnându-i să fie prezenţi la Comemorare. Astfel, când au sosit aici, fraţii au constatat că munca lor fusese făcută deja de altcineva. Primarul a venit la Comemorare împreună cu copiii şi cu cele două soţii ale sale. Asistenţa totală a fost de 27 de persoane.  După aceea, primarul a părăsit Biserica Metodistă, a început un studiu biblic cu Martorii şi a donat un teren pentru construirea unei Săli a Regatului.

O schimbare de atitudine

Şi conduita fraţilor noştri a avut un mare efect, determinându-i pe unii opozanţi să-şi schimbe punctul de vedere faţă de adevăr. Aşa au stat lucrurile în cazul lui Opoku. Un pionier special l-a întâlnit în ministerul de teren şi i-a oferit un număr al revistei Turnul de veghe. Opoku era interesat de un articol din revistă, dar nu avea la el nici un ban. Spunându-i că revista nu are un preţ, pionierul i-a oferit-o şi i-a promis că va reveni. La vizita următoare, Opoku l-a întrebat pe pionier: „Ştiţi cine sunt eu? Aproape toţi Martorii din oraşul Harper mă cunosc. Eu îi exmatriculam pe copiii dumneavoastră din şcoală!“ Apoi i-a spus că era directorul unui liceu din oraş şi că îi persecutase pe copiii Martorilor lui Iehova pentru că nu salutau drapelul naţional.

Însă iubirea creştină de care dăduseră dovadă Martorii lui Iehova l-a făcut pe Opoku să-şi schimbe atitudinea. Mai întâi, el i-a văzut pe Martori îngrijindu-se de un colaborator în credinţă grav bolnav. Ei chiar făcuseră demersuri pentru ca acesta să primească îngrijire medicală într-o ţară vecină. La început, Opoku a crezut că acest frate era „o persoană influentă“ în rândul Martorilor, dar mai târziu a aflat că era un Martor ca oricare altul. Apoi, în anii ’90, Opoku a fost obligat să se refugieze în Côte d’Ivoire. Într-o zi, fiindu-i sete, a mers să cumpere apă de la un tânăr. Opoku nu avea la el decât o bancnotă de mare valoare, iar tânărul nu avea să-i dea rest, aşa că i-a oferit apa gratis. Tânărul l-a întrebat pe Opoku: „Credeţi că va veni vreodată timpul când oameni ca noi îşi vor oferi diverse lucruri fără să ceară bani în schimb?“ Opoku şi-a dat seama că era un Martor al lui Iehova, iar tânărul i-a confirmat lucrul acesta. El a fost impresionat de generozitatea şi amabilitatea acestui frate. În cele din urmă, gestul pionierului special care a fost dispus să-i lase revista gratis l-a convins că atitudinea lui faţă de Martori era greşită şi că trebuia să şi-o schimbe. Opoku a făcut progrese spirituale, iar în prezent este vestitor nebotezat.

Deşi fraţii din Liberia trec şi în prezent prin situaţii foarte grele, ei au încredere în Dumnezeu şi proclamă cu fidelitate vestea bună despre o viaţă mai bună sub domnia dreaptă a Regatului lui Dumnezeu. Iehova nu va uita niciodată lucrarea lor grea şi iubirea pe care o arată pentru numele său. —Evrei 6:10.

[Hărţile de la pagina 30]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

MONROVIA

[Legenda fotografiilor de la pagina 31]

În timpuri critice, slujitorii lui Iehova le oferă ajutor spiritual şi fizic celor aflaţi în nevoie