Slujitorii lui Dumnezeu trebuie să iubească bunătatea

„Ce alta cere DOMNUL de la tine, decât să faci dreptate, să iubeşti mila [bunătatea, NW] şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău?“ — MICA 6:8.

1, 2. a) De ce n-ar trebui să ne surprindă că Iehova ne cere să manifestăm bunătate? b) La ce întrebări despre bunătate vom găsi răspuns?

 IEHOVA este un Dumnezeu plin de bunătate (Romani 2:4; 11:22). Cât de mult trebuie să fi apreciat Adam şi Eva la început bunătatea lui Dumnezeu! În grădina Edenului, ei erau înconjuraţi de nenumărate lucrări de creaţie. Acestea erau dovezi vizibile ale bunătăţii lui Dumnezeu faţă de oameni, care erau înzestraţi cu capacitatea de a se bucura de ele. Şi în prezent Dumnezeu continuă să fie bun cu toţi, chiar şi cu oamenii răi şi nerecunoscători.

² Deoarece este creat după imaginea lui Dumnezeu, omul poate reflecta calităţi divine (Geneza 1:26). Nu e de mirare că Iehova ne cere să manifestăm bunătate. De fapt, aşa cum se spune în Mica 6:8, slujitorii lui Dumnezeu trebuie ‘să iubească bunătatea’. Dar ce este bunătatea? Ce legătură există între ea şi alte calităţi divine? Din moment ce oamenii pot fi buni, de ce există în lume atâta cruzime şi răutate? De ce noi, creştinii, trebuie să ne străduim să arătăm bunătate?

Ce este bunătatea?

3. Cum aţi defini bunătatea?

³ Bunătatea înseamnă interes activ faţă de bunăstarea altora. Ea se concretizează în acte de bunăvoinţă şi în cuvinte amabile. A fi bun înseamnă mai mult decât a nu face rău; înseamnă a face bine. Un om bun este prietenos, blând, înţelegător şi amabil; e generos şi plin de consideraţie. Apostolul Pavel i-a îndemnat pe creştini: „Îmbrăcaţi-vă cu tandra afecţiune a compasiunii, cu bunătate, cu umilinţă a minţii, cu blândeţe şi cu îndelungă răbdare“ (Coloseni 3:12). Aşadar, bunătatea face parte din „veşmântul“ oricărui creştin adevărat.

4. În ce sens este Iehova exemplul suprem de bunătate?

⁴ Iehova Dumnezeu este exemplul suprem de bunătate. Aşa cum a spus Pavel, „când bunătatea şi iubirea faţă de oameni din partea Salvatorului nostru, Dumnezeu, au fost manifestate, el ne-a salvat . . . prin baia care ne-a adus la viaţă şi prin înnoirea noastră prin intermediul spiritului sfânt“ (Tit 3:4, 5). Dumnezeu îi „îmbăiază“, sau îi purifică, pe creştinii unşi în sângele lui Isus, aplicând în folosul lor valoarea jertfei de răscumpărare a lui Cristos. Totodată, ei sunt înnoiţi prin spiritul sfânt devenind „o creaţie nouă“ ca fii ai lui Dumnezeu născuţi de spirit (2 Corinteni 5:17). În plus, Dumnezeu dă dovadă de bunătate şi iubire şi faţă de „o mare mulţime“ de oameni care „şi-au spălat robele şi le-au albit în sângele Mielului“. — Revelaţia 7:9, 14; 1 Ioan 2:1, 2.

5. De ce este de aşteptat ca oamenii care sunt îndrumaţi de spiritul lui Dumnezeu să dea dovadă de bunătate?

⁵ Bunătatea face parte din rodul spiritului sfânt, adică al forţei active a lui Dumnezeu. Pavel a spus: „Roadele spiritului sunt: iubirea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunăvoinţa, bunătatea, credinţa, blândeţea, stăpânirea de sine. Împotriva unor astfel de lucruri nu există lege“ (Galateni 5:22, 23). Nu ar trebui deci să ne aşteptăm ca oamenii care se lasă îndrumaţi de spiritul lui Dumnezeu să dea dovadă de bunătate?

 Bunătatea autentică nu este o slăbiciune

6. Când este bunătatea o slăbiciune, şi de ce?

⁶ Unii cred că a fi bun este o slăbiciune. Omul, spun ei, trebuie să fie dur, chiar grosolan uneori, aşa încât ceilalţi să-l considere puternic. În realitate, îţi trebuie multă putere ca să fii cu adevărat bun, fără a arăta însă o bunătate nejustificată. Întrucât face parte din rodul spiritului lui Dumnezeu, bunătatea autentică nu e o slăbiciune şi nu înseamnă să treci cu vederea conduita greşită. În schimb, bunătatea nejustificată este o slăbiciune care îl face pe om să tolereze nelegiuirea.

7. a) În ce sens s-a dovedit Eli a fi slab? b) De ce trebuie bătrânii creştini să fie atenţi să nu manifeste o bunătate nejustificată?

⁷ Să ne gândim, de pildă, la Eli, marele preot al Israelului. El s-a dovedit slab în relaţiile cu fiii săi, Hofni şi Fineas, care slujeau ca preoţi la tabernacol, întrucât a neglijat să-i disciplineze. Nefiind mulţumiţi cu acea parte a jertfei care le revenea potrivit Legii lui Dumnezeu, aceştia îl puseseră pe un slujitor să ceară carne crudă de la cel care oferea jertfa, înainte ca grăsimea ofrandei să fie arsă pe altar. Pe lângă aceasta, fiii lui Eli aveau relaţii sexuale imorale cu femeile care slujeau la intrarea în tabernacol. În loc să-i înlăture din funcţie, Eli doar i-a mustrat cu blândeţe (1 Samuel 2:12–29). Nu-i de mirare că ‘în timpul acela cuvântul DOMNULUI era rar’ (1 Samuel 3:1). Bătrânii creştini trebuie să fie atenţi să nu cadă în capcana de a manifesta bunătate nejustificată faţă de răufăcătorii care ar putea pune în pericol spiritualitatea congregaţiei. Adevărata bunătate nu înseamnă să închizi ochii la cuvintele şi faptele rele, contrare normelor lui Dumnezeu.

8. Cum a manifestat Isus bunătate autentică?

⁸ Isus Cristos, modelul nostru, nu a comis niciodată greşeala de a manifesta bunătate nejustificată. El a fost personificarea bunătăţii autentice. De exemplu, el ‘a simţit afecţiune tandră faţă de oameni, deoarece erau jupuiţi şi maltrataţi ca nişte oi fără păstor’. Oamenii sinceri nu ezitau să-l abordeze şi chiar să-şi aducă copiii la el. Gândiţi-vă la bunătatea şi la compasiunea de care a dat dovadă Isus când „a luat copiii în braţe şi a început să-i binecuvânteze“ (Matei 9:36; Marcu 10:13–16). Isus a fost bun, însă a ţinut ferm la normele drepte ale Tatălui său ceresc. Nu a tolerat niciodată răul; el a primit de la Dumnezeu tăria de a-i demasca pe conducătorii religioşi ipocriţi. Aşa cum se arată în Matei 23:13–26, el a declarat de mai multe ori: „Vai de voi, scribi şi farisei, ipocriţilor!“

Bunătatea şi alte calităţi divine

9. Ce legătură există între bunătate şi îndelunga răbdare? Dar între bunătate şi bunăvoinţă?

⁹ Bunătatea are legătură cu alte calităţi produse de spiritul lui Dumnezeu. De exemplu, cel ce cultivă bunătate este îndelung răbdător. El are răbdare şi cu cei lipsiţi de bunătate. Bunătatea are legătură şi cu bunăvoinţa, deoarece se concretizează adesea prin fapte bune în folosul altora. Termenul grecesc folosit în Biblie pentru  „bunătate“ este tradus uneori „bunăvoinţă“. Bunătatea primilor creştini i-a uimit atât de mult pe păgâni, încât, potrivit cuvintelor lui Tertulian, aceştia i-au numit pe continuatorii lui Isus ‘oameni în care locuieşte bunătatea’.

10. Ce legătură există între bunătate şi iubire?

¹⁰ Bunătatea are legătură şi cu iubirea. Referitor la discipolii săi, Isus a spus: „Prin aceasta toţi vor şti că sunteţi discipolii mei, dacă aveţi iubire între voi“ (Ioan 13:35). Iar cu privire la acest fel de iubire, Pavel a spus: „Iubirea este îndelung răbdătoare şi bună“ (1 Corinteni 13:4). Bunătatea este asociată cu iubirea şi în expresia „bunătate iubitoare“, folosită frecvent în Scripturi. Este vorba despre bunătatea care izvorăşte dintr-o iubire loială. Substantivul ebraic tradus prin „bunătate iubitoare“ înseamnă mai mult decât afecţiune plină de tandreţe. Este acea bunătate care se ataşează cu iubire de un lucru până când scopul ei cu privire la acel lucru s-a realizat. Bunătatea iubitoare, sau iubirea loială, a lui Iehova se manifestă în diverse moduri, de exemplu prin eliberarea sau ocrotirea slujitorilor săi. — Psalmii 6:4; 40:11; 143:12. a

11. Ce asigurare avem în virtutea bunătăţii iubitoare a lui Dumnezeu?

¹¹ Bunătatea iubitoare a lui Iehova îi atrage pe oameni la el (Ieremia 31:3). Când au nevoie de eliberare sau ajutor, slujitorii fideli ai lui Dumnezeu ştiu că el le va arăta cu adevărat iubire loială. Iubirea loială a lui Dumnezeu nu îi va părăsi! Prin urmare, ei se pot ruga plini de încredere, asemenea psalmistului, care a spus: „Cât despre mine, eu m-am încrezut în îndurarea Ta; sunt cu inima veselă din cauza mântuirii Tale“ (Psalmul 13:5). Întrucât iubirea lui Dumnezeu este o iubire loială, slujitorii săi se pot încrede în el fără rezerve. Iată ce asigurare primesc ei: „DOMNUL nu-Şi va lăsa poporul şi nu-Şi va părăsi moştenirea“. — Psalmul 94:14.

De ce este lumea atât de rea?

12. Când şi cum a început guvernarea tiranică?

¹² Pentru a răspunde la această întrebare trebuie să ne amintim ce s-a întâmplat în grădina Edenului. La începutul istoriei umane, o fiinţă spirituală care devenise egoistă şi îngâmfată a urzit un plan pentru a ajunge conducător al lumii. În cele din urmă, el a devenit într-adevăr „conducătorul acestei lumi“, dar un conducător tiranic (Ioan 12:31). El a ajuns să fie cunoscut ca Satan Diavolul, principalul împotrivitor al lui Dumnezeu şi al omului (Ioan 8:44; Revelaţia 12:9). La scurt timp după crearea Evei, planul egoist al lui Satan de a instaura o guvernare rivală bunei guvernări a lui Dumnezeu a fost dat pe faţă. Practic, această guvernare tiranică a început când Adam a ales calea independenţei faţă de guvernarea lui Dumnezeu, respingând în totalitate bunătatea Sa (Geneza 3:1–6). În realitate, Adam şi Eva nu s-au condus singuri, ci au ajuns sub influenţa Diavolului, o fiinţă mândră şi egoistă. Da, ei au devenit supuşi ai guvernării lui.

13–15. a) Care sunt unele consecinţe ale respingerii guvernării drepte a lui Iehova? b) De ce există în lume atâta cruzime?

¹³ Să ne gândim la unele consecinţe. Adam şi Eva au fost alungaţi din acel colţişor de pământ paradiziac. Dacă la început trăiau într-o grădină luxuriantă cu tot felul de plante şi fructe sănătoase, ei au ajuns apoi să-şi ducă viaţa în condiţii aspre, în afara grădinii Edenului. Dumnezeu i-a spus lui Adam: „Fiindcă ai ascultat de glasul soţiei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem, zicând: «Să nu mănânci din el», blestemat este acum pământul din cauza ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale; spini şi pălămidă să-ţi dea“. În ce sens a fost blestemat pământul? În sensul că, de atunci încolo, el avea să fie cultivat cu mari eforturi. În urma acestui blestem, descendenţii lui Adam au suferit foarte mult deoarece pământul începuse să producă spini şi pălămidă. De pildă, Lameh, tatăl lui Noe, a  vorbit despre ‘oboseala [durerea, NW] mâinilor noastre care vine din acest pământ pe care DOMNUL l-a blestemat’. — Geneza 3:17–19; 5:29.

¹⁴ În plus, Adam şi Eva au dat liniştea în schimbul necazului. Dumnezeu i-a spus Evei: „Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii şi dorinţa ta se va ţine după soţul tău, şi el va domina peste tine“. Mai târziu, Cain, întâiul născut al lui Adam şi al Evei, l-a ucis cu cruzime pe fratele său Abel. — Geneza 3:16; 4:8.

¹⁵ Apostolul Ioan a scris că „întreaga lume zace în puterea celui rău“ (1 Ioan 5:19). Asemenea conducătorului ei, lumea de azi se caracterizează prin răutate, ce se manifestă, de exemplu, prin egoism şi mândrie. Nu-i de mirare că există atât de multă cruzime! Dar nu va fi aşa la nesfârşit. Iehova va avea grijă ca sub domnia Regatului său să nu mai existe cruzime şi răutate, ci bunătate şi compasiune.

În Regatul lui Dumnezeu va domni bunătatea

16. De ce guvernarea divină încredinţată lui Cristos Isus este caracterizată prin bunătate, şi la ce anume ne obligă acest lucru?

¹⁶ Iehova şi Regele desemnat al Regatului său, Cristos Isus, le cer supuşilor lor să se distingă prin bunătate (Mica 6:8, NW). Isus Cristos a arătat cu anticipaţie că guvernarea care i-a fost încredinţată de Tatăl său avea să se caracterizeze prin bunătate (Evrei 1:3). El i-a demascat pe conducătorii religioşi falşi, care puneau pe umerii oamenilor sarcini apăsătoare, şi a spus: „Veniţi la mine, voi toţi care trudiţi şi sunteţi împovăraţi, şi eu vă voi înviora. Luaţi jugul meu asupra voastră şi învăţaţi de la mine, căci eu am un temperament blând şi o inimă umilă, şi veţi găsi înviorare pentru sufletele voastre. Căci jugul meu este bun şi sarcina mea este uşoară“ (Matei 11:28–30). Foarte mulţi conducători umani, fie ei religioşi, fie laici, îi împovărează pe oameni cu o mulţime de reguli şi cu sarcini ingrate. În schimb, Isus le-a cerut continuatorilor săi ceva ce nu numai că le stătea în putere, dar le şi satisfăcea necesităţile. Un jug cu adevărat bun şi înviorător! Nu ne îndeamnă inima să-l imităm pe Isus fiind buni cu semenii noştri? — Ioan 13:15.

17, 18. De ce putem avea încredere că cei ce vor domni cu Cristos în cer şi reprezentanţii pământeşti ai lui Isus vor manifesta bunătate?

¹⁷ Cuvintele pătrunzătoare ale lui Isus adresate apostolilor arată clar ce contrast izbitor există între Regatul lui Dumnezeu şi guvernarea umană. Biblia spune: „S-a iscat însă între [discipoli] şi o dispută aprigă cu privire la care dintre ei părea a fi cel mai mare. Dar el le-a zis: «Regii naţiunilor domnesc peste ele şi cei care au autoritate asupra lor sunt numiţi Binefăcători. Voi însă nu trebuie să fiţi aşa. Dimpotrivă, cine este cel mai mare printre voi să devină ca cel mai tânăr, şi cine are rol de conducere, ca cel  ce slujeşte. Fiindcă cine este mai mare: cel care se întinde la masă sau cel care slujeşte? Nu cel care se întinde la masă? Dar eu sunt în mijlocul vostru ca acela care slujeşte»“. — Luca 22:24–27.

¹⁸ Conducătorii umani urmăresc să-şi demonstreze măreţia ‘domnind peste’ oameni şi umblând după titluri sonore, ca şi cum acestea i-ar face superiori celor peste care stăpânesc. Dar Isus a spus că a fi cu adevărat mare înseamnă a le sluji altora — a te strădui cu conştiinciozitate şi perseverenţă să slujeşti. Toţi cei ce vor domni cu Cristos în cer, precum şi reprezentanţii pământeşti ai lui Cristos trebuie să depună eforturi să imite umilinţa şi bunătatea sa.

19, 20. a) Cum a arătat Isus cât de mare este bunătatea lui Iehova? b) Cum putem să-l imităm pe Iehova în ce priveşte bunătatea?

¹⁹ Să analizăm acum un alt sfat dat cu iubire de Isus. Arătând cât de mare este bunătatea lui Iehova, Isus a spus: „Dacă îi iubiţi pe cei care vă iubesc, ce merit aveţi? Căci şi păcătoşii îi iubesc pe cei care îi iubesc. Iar dacă le faceţi bine celor care vă fac bine ce merit aveţi de fapt? Şi păcătoşii fac la fel. De asemenea, dacă le daţi cu împrumut fără dobândă celor de la care speraţi să primiţi, ce merit aveţi? Şi păcătoşii le dau cu împrumut fără dobândă celor păcătoşi ca să capete înapoi tot atât. Dimpotrivă, continuaţi să-i iubiţi pe duşmanii voştri şi să faceţi bine şi să daţi cu împrumut fără dobândă, fără să speraţi să căpătaţi ceva înapoi; şi recompensa voastră va fi mare, şi veţi fi fii ai Celui Preaînalt, deoarece el este bun cu cei nerecunoscători şi ticăloşi. Continuaţi să deveniţi îndurători, aşa cum Tatăl vostru este îndurător“. — Luca 6:32–36.

²⁰ Bunătatea divină este neegoistă. Ea nu cere şi nu aşteaptă nimic în schimb. Dând dovadă de bunătate, Iehova „face să răsară soarele său peste cei răi şi peste cei buni şi face să plouă peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi“ (Matei 5:43–45; Faptele 14:16, 17). Imitându-l pe Tatăl nostru ceresc, nu numai că evităm să le facem  rău celor nerecunoscători sau chiar celor care arată că ne sunt duşmani, dar le şi facem bine. Manifestând bunătate, noi le arătăm lui Iehova şi lui Isus că dorim să trăim sub domnia Regatului lui Dumnezeu, când relaţiile dintre oameni se vor baza pe bunătate şi pe alte calităţi divine.

De ce să arătăm bunătate?

21, 22. De ce trebuie să dăm dovadă de bunătate?

²¹ Pentru un creştin adevărat, a manifesta bunătate este un lucru deosebit de important. Este o dovadă că spiritul lui Dumnezeu acţionează asupra sa. În plus, când arătăm adevărata bunătate, îi imităm pe Iehova Dumnezeu şi pe Cristos Isus. De asemenea, bunătatea este o cerinţă pentru cei ce vor să devină supuşi ai Regatului lui Dumnezeu. Trebuie, aşadar, să iubim bunătatea şi să învăţăm s-o manifestăm.

²² Dar care sunt câteva modalităţi practice de a arăta bunătate în viaţa de zi cu zi? La această întrebare se va răspunde în articolul următor.

[Notă de subsol]

Cum aţi răspunde?

• Ce este bunătatea?

• De ce există în lume atâta cruzime?

• De unde ştim că sub guvernarea lui Dumnezeu va domni bunătatea?

• De ce este important ca toţi aceia care doresc să trăiască sub domnia Regatului lui Dumnezeu să manifeste bunătate?

[Întrebări de studiu]

[Legenda fotografiei de la pagina 13]

Bătrânii creştini se străduiesc să manifeste bunătate faţă de membrii turmei

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Bunătatea iubitoare a lui Iehova nu îi va părăsi pe slujitorii Săi în momente grele

[Legenda fotografiilor de la pagina 16]

Plin de bunătate, Iehova permite ca soarele să strălucească şi ploaia să cadă peste toţi oamenii