Îngrădeşte neutralitatea iubirea creştină?

A FI creştin înseamnă mai mult decât a citi Biblia, a spune rugăciuni şi a cânta imnuri religioase duminica. Înseamnă a face ceva atât pentru Dumnezeu, cât şi pentru semeni. Biblia spune: „Să iubim nu cu vorba, nici cu limba, ci în faptă şi în adevăr“ (1 Ioan 3:18). Isus s-a preocupat sincer de alţii, iar creştinii vor să-i urmeze exemplul. Apostolul Pavel i-a îndemnat pe fraţii săi de credinţă să aibă „multe de făcut în lucrarea Domnului“ (1 Corinteni 15:58). Dar ce este această lucrare? Presupune ea şi încercări de a schimba politica guvernelor în folosul celor săraci şi oprimaţi? Aşa a procedat Isus?

Deşi i s-a cerut să intervină în chestiuni politice sau să-şi exprime opiniile, Isus a refuzat.  El a respins oferta lui Satan de a deţine putere asupra tuturor regatelor lumii, a refuzat să discute în contradictoriu despre plătirea impozitelor şi s-a retras când poporul a încercat să-l facă rege (Matei 4:8–10; 22:17–21; Ioan 6:15). Dar poziţia sa de neutralitate nu l-a împiedicat să-i ajute pe alţii.

Isus s-a concentrat asupra lucrurilor care aveau să le aducă foloase permanente altora. Deşi a hrănit o mulţime de cinci mii de oameni şi a vindecat bolnavi, prin învăţătura sa el a făcut posibile binecuvântări veşnice pentru întreaga omenire. Isus a devenit cunoscut nu ca organizator al unor campanii de ajutorare, ci doar ca „Învăţătorul“ (Matei 26:18; Marcu 5:35; Ioan 11:28). El a spus: „Pentru aceasta m-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să depun mărturie despre adevăr“. — Ioan 18:37.

Ceva mai bun decât doctrine politice

Învăţăturile lui Isus n-au fost simple doctrine politice. În centrul lor s-a aflat Regatul al cărui Rege urma să fie chiar el (Luca 4:43). Acest Regat este un guvern ceresc, care va înlocui toate formele umane de conducere şi va aduce omenirii o pace definitivă (Isaia 9:6, 7; 11:9; Daniel 2:44). El este, aşadar, singura speranţă reală a omenirii. Nu dovedim mai multă iubire împărtăşindu-le altora această speranţă sigură de viitor decât încurajându-ne semenii să-şi pună încrederea în oameni pentru un viitor sigur? Biblia spune: „Nu vă încredeţi în cei mari, în fiul omului, în care nu este mântuire. Suflarea lui trece, se întoarce în pământ; şi în aceeaşi zi îi pier şi planurile. Ferice de cine are ca ajutor pe Dumnezeul lui Iacov, a cărui nădejde este în DOMNUL, Dumnezeul său“ (Psalmul 146:3–5). De aceea, Isus nu şi-a trimis discipolii să predice despre o organizare mai bună a guvernelor, ci i-a învăţat să predice „vestea bună a regatului“. — Matei 10:6, 7; 24:14.

În aceasta constă „lucrarea Domnului“ care le-a fost încredinţată predicatorilor creştini. Întrucât supuşii Regatului lui Dumnezeu au obligaţia de a se iubi unii pe alţii, sub acest Regat resursele pământului vor fi egal împărţite, iar sărăcia va dispărea (Psalmul 72:8, 12, 13). Într-adevăr, o veste bună ce merită predicată!

În prezent, Martorii lui Iehova sunt organizaţi pentru această ‘lucrare a Domnului’ în 235 de ţări şi teritorii. Aşa cum a poruncit Isus, ei respectă toate guvernele (Matei 22:21). Însă ascultă şi de următoarele cuvinte adresate de el continuatorilor săi: „Nu faceţi . . . parte din lume, ci eu v-am ales din lume“. — Ioan 15:19.

Oameni care odinioară erau activi în politică s-au schimbat după ce au studiat cu atenţie Biblia. Un fost politician italian care fusese membru al Acţiunii Catolice, o organizaţie aflată sub tutela Bisericii, a spus: „Am intrat în politică crezând că fiecare cetăţean trebuie să fie activ în viaţa socială şi politică“. După ce a demisionat din funcţia de primar al unui oraş pentru a predica Regatul lui  Dumnezeu ca Martor al lui Iehova, el a explicat de ce eşuează eforturile sincere ale unor politicieni. „Lumea este ceea ce este nu pentru că oamenii cinstiţi n-au încercat să facă îmbunătăţiri în societate, ci pentru că eforturile sincere ale minorităţii au fost înăbuşite de răutatea majorităţii.“

Refuzul de a se implica în politică pentru a predica singura speranţă a omenirii nu-i împiedică pe adevăraţii creştini să-şi ajute semenii. Ei îi ajută pe cei ce vor să devină supuşi ai Regatului lui Dumnezeu să renunţe la obiceiuri dăunătoare, să respecte autoritatea, să-şi îmbunătăţească viaţa de familie şi să-şi însuşească un punct de vedere echilibrat cu privire la lucrurile materiale. Mai mult, Martorii lui Iehova îi ajută pe oameni să se apropie de Dumnezeu.

Predicatorii Regatului lui Dumnezeu sunt de mare ajutor în comunitatea în care trăiesc. În plus, ei îşi îndrumă semenii să-şi pună încrederea într-un guvern real, care le va aduce o pace fără sfârşit tuturor celor ce-l iubesc pe Dumnezeu. Aşadar, fiind neutri, creştinii sunt liberi să le ofere semenilor lor cel mai bun şi mai de preţ ajutor posibil.

[Chenarul/Fotografia de la pagina 7]

De la politică la predicarea Regatului lui Dumnezeu

În copilărie, Átila a învăţat teologia eliberării de la preoţii din parohia de care aparţinea în Belém, Brazilia. Îi plăcea să audă că, în cele din urmă, va veni timpul când oamenii nu vor mai fi oprimaţi şi s-a alăturat unei comunităţi de activism social, unde a învăţat să organizeze marşuri de protest şi campanii de rezistenţă pasivă.

Dar lui Átila îi plăcea şi să le predea copiilor din acea comunitate dintr-o carte pe care o primise. Ea se intitula Să ascultăm de Învăţătorul cel Mare * şi vorbea despre conduita corectă şi despre supunerea faţă de autorităţi. Átila a început atunci să se întrebe de ce susţinătorii teologiei eliberării nu urmează principiile morale înalte ale lui Isus şi de ce unii, când ajung la putere, uită de cei oprimaţi. El a părăsit acea comunitate. După un timp, Martorii lui Iehova au bătut la uşa lui şi i-au vorbit despre Regatul lui Dumnezeu. Curând după aceea, el a început să studieze Biblia şi să înveţe despre adevărata soluţie la problema asupririi umane.

Cam în aceeaşi perioadă, Átila asista la nişte conferinţe catolice despre credinţă şi politică. „Ambele sunt feţe ale aceleiaşi monede“, i-au explicat instructorii. El a mers şi la o întrunire la Sala Regatului. Ce diferenţă! Aici nu se fuma, nu se consumau băuturi alcoolice şi nu se spuneau glume obscene. S-a hotărât să-i însoţească pe Martorii lui Iehova în lucrarea de predicare şi nu după mult timp s-a botezat. Acum înţelege de ce teologia eliberării nu este soluţia reală la problemele celor săraci.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei şi a ilustraţiei de la pagina 6]

Neutralitatea nu-i împiedică pe miniştrii creştini să-şi ajute semenii