Să ne întărim unii pe alţii

„Aceştia au devenit pentru mine un ajutor care fortifică.“ — COLOSENI 4:11.

1, 2. În pofida pericolelor la care se expuneau, de ce l-au vizitat pe Pavel la închisoare prietenii săi?

DACĂ ai avea un prieten la închisoare şi ai merge să-l vezi, te-ai expune unor pericole — chiar dacă prietenul tău ar fi închis pe nedrept. Gardienii te-ar privi cu suspiciune, supraveghindu-ţi orice mişcare pentru a fi siguri că nu vei comite nici un delict. Într-adevăr, ai avea nevoie de curaj ca să-ţi vizitezi prietenul la închisoare.

² Exact în această situaţie s-au aflat acum aproape 1 900 de ani câţiva prieteni ai apostolului  Pavel. Fără să şovăie, ei l-au vizitat pe Pavel la închisoare, oferindu-i consolarea şi încurajarea de care avea mare nevoie şi întărindu-l în privinţă spirituală. Dar cine erau aceşti prieteni loiali? Şi ce putem învăţa din curajul, loialitatea şi prietenia lor? — Proverbele 17:17.

„Un ajutor care fortifică“

3, 4. a) Cine sunt cei cinci prieteni despre care vorbeşte Pavel, şi ce au devenit ei pentru el? b) Ce se înţelege prin „ajutor care fortifică“?

³ Să ne întoarcem în timp până prin anul 60 e.n. Apostolul Pavel se afla într-o închisoare, la Roma, fiind acuzat pe nedrept de sediţiune (Faptele 24:5; 25:11, 12). Pavel menţionează cu numele cinci creştini care i-au stat alături: Tihic, mesagerul său personal din districtul Asiei şi „tovarăş de sclavie în Domnul“; Onisim, un ‘frate fidel şi iubit’ din Colose; Aristarh, un macedonean din Tesalonic şi, cu o anumită ocazie, ‘tovarăş de captivitate’ cu Pavel; Marcu, vărul lui Barnaba (care a slujit ca misionar alături de Pavel) şi scriitorul Evangheliei ce-i poartă numele; şi Iust, un colaborator al apostolului „pentru regatul lui Dumnezeu“. Despre toţi cinci, Pavel spune: „Aceştia au devenit pentru mine un ajutor care fortifică“. — Coloseni 4:7–11.

⁴ Referindu-se la ajutorul primit din partea prietenilor săi loiali, Pavel a folosit cuvântul grecesc pa·re·go·riʹa, tradus prin „ajutor care fortifică“, un cuvânt plin de forţă ce apare în Biblie doar în acest verset. Termenul are mai multe sensuri şi era folosit cu precădere în contexte medicale. * Poate fi tradus prin „consolare, alinare, mângâiere sau calmare“. Pavel avea nevoie de un asemenea ajutor, iar cei cinci bărbaţi i l-au oferit cu promptitudine.

De ce avea nevoie Pavel de „un ajutor care fortifică“

5. Deşi era apostol, de ce anume avea nevoie Pavel, şi de ce anume avem cu toţii nevoie din când în când?

⁵ Dar ne-am putea întreba de ce Pavel, care era apostol, simţea nevoia să fie întărit. Este adevărat că Pavel avea o credinţă puternică; el îndurase multe abuzuri fizice, primise „lovituri până la exces“, fusese „la un pas de moarte deseori“ şi trecuse prin multe alte suferinţe (2 Corinteni 11:23–27). Cu toate acestea, şi el era om şi toţi oamenii au nevoie la un moment dat de consolare şi de ajutor care să le întărească credinţa. Aşa s-a întâmplat chiar şi cu Isus. În ultima sa noapte pe pământ, i-a apărut un înger în Ghetsimani, care „l-a întărit“. — Luca 22:43.

6, 7. a) Cine l-a întristat, iar apoi cine l-a încurajat pe Pavel la Roma? b) Ce fel de servicii i-au făcut lui Pavel fraţii săi creştini din Roma, care s-au dovedit astfel „un ajutor care fortifică“?

⁶ Şi Pavel simţea nevoia să fie întărit. Când a ajuns ca deţinut la Roma, conaţionalii săi l-au primit cu răceală. Cei mai mulţi iudei erau nereceptivi la mesajul despre Regat. Iată ce se spune în relatarea din Faptele că s-a întâmplat după ce bărbaţii proeminenţi ai iudeilor au mers să-l vadă pe Pavel la locul unde se afla în detenţie: „Unii au început să creadă lucrurile spuse; alţii nu voiau să creadă. Astfel, deoarece erau în dezacord unii cu alţii, au început să plece“ (Faptele 28:17, 24, 25). Cât de mult trebuie să-l fi îndurerat pe Pavel lipsa lor de apreciere pentru bunătatea nemeritată a lui Iehova! Sentimentele sale rănite de această atitudine sunt evidente în scrisoarea adresată de el cu câţiva ani mai înainte congregaţiei din Roma: „Am o mare mâhnire şi o durere neîncetată în inima mea. Căci aş dori să fiu eu însumi separat de Cristosul — ca un blestemat — în folosul fraţilor mei [al evreilor], rudele mele potrivit cărnii“ (Romani 9:2, 3). Cu toate acestea, el a găsit la Roma tovarăşi adevăraţi şi loiali, al căror curaj  şi afecţiune i-au mângâiat inima. Ei erau adevăraţii săi fraţi spirituali.

⁷ Cum s-au dovedit aceşti cinci fraţi „un ajutor care fortifică“? Ei nu s-au speriat de lanţurile lui Pavel. Dimpotrivă, ei s-au pus de bunăvoie şi cu iubire la dispoziţia apostolului, înfăptuind diverse lucruri de care Pavel, ca deţinut, nu se putea ocupa personal. De exemplu, ei s-au oferit să ducă scrisorile lui Pavel şi să transmită instrucţiunile verbale ale acestuia congregaţiilor; ei i-au adus apostolului veşti încurajatoare despre starea spirituală a fraţilor din Roma şi din alte locuri. Se pare că tot ei i-au procurat lui Pavel lucrurile de care avea mare trebuinţă, între care haine groase de iarnă, suluri şi instrumente de scris (Efeseni 6:21, 22; 2 Timotei 4:11–13). Acest ajutor l-a încurajat şi l-a întărit pe apostolul aflat în detenţie, care, la rândul său, a putut fi „un ajutor care fortifică“ pentru alţii, chiar pentru congregaţii întregi. — Romani 1:11, 12.

Cum putem fi „un ajutor care fortifică“

8. Ce putem învăţa din umilinţa cu care Pavel a recunoscut că avea nevoie de „un ajutor care fortifică“?

⁸ Ce putem învăţa din această relatare? Ne vom concentra îndeosebi asupra următorului aspect: Se cere curaj şi sacrificiu de sine pentru a veni în ajutorul celor ce trec prin situaţii dificile. De asemenea, e nevoie de umilinţă pentru a recunoaşte că şi noi avem nevoie de ajutorul celorlalţi când trecem prin necazuri. Pavel nu doar a recunoscut că avea nevoie de ajutor, ci şi a apreciat sincer acest ajutor, lăudându-i pe cei ce i l-au oferit. El n-a considerat că se umilea sau că dovedea slăbiciune acceptând ajutorul altora, şi la fel ar trebui să gândim şi noi. Dacă am crede că noi nu avem niciodată nevoie de un ajutor care fortifică, înseamnă că ne-am considera supraoameni. Să nu uităm că au fost momente când chiar Isus, care era un om perfect, a simţit nevoia să strige după ajutor. — Evrei 5:7.

9, 10. Care sunt foloasele când cineva recunoaşte că are nevoie de ajutor, şi ce influenţă poate avea aceasta asupra celorlalţi membri ai familiei sale sau asupra congregaţiei?

⁹ Se obţin rezultate bune când cei aflaţi în poziţii de răspundere recunosc că au limite şi depind de sprijinul celorlalţi (Iacov 3:2). Aceasta contribuie la întărirea legăturilor dintre ei şi cei ce se supun autorităţii lor, favorizând o bună comunicare. Umilinţa celor dispuşi să accepte ajutorul oferit este o lecţie practică pentru cei ce trec printr-o situaţie asemănătoare. Ea arată că şi fraţii aflaţi în fruntea lucrării sunt oameni şi pot fi abordaţi de ceilalţi. — Eclesiastul 7:20.

¹⁰ De exemplu, când se confruntă cu dificultăţi sau cu tentaţii, copiilor le este mai uşor să accepte ajutorul părinţilor dacă ştiu că şi aceştia au întâmpinat în copilărie probleme asemănătoare (Coloseni 3:21). Astfel, liniile de comunicare dintre părinte şi copil rămân deschise. Părinţii vor putea oferi cu mai multă eficienţă sfaturi din Biblie, iar copiii vor fi mai dispuşi să le aplice (Efeseni 6:4). În mod asemănător, când îşi vor da seama că şi bătrânii au problemele, temerile şi nedumeririle lor, membrii congregaţiei vor fi mai dispuşi să accepte ajutorul lor (Romani 12:3; 1 Petru 5:3). Şi în acest caz va rezulta o bună comunicare, sfaturile din Biblie vor putea fi oferite şi acceptate mai uşor, iar credinţa tuturor se va întări. Să nu uităm că acum, mai mult ca oricând, fraţii şi surorile noastre simt nevoia să fie întăriţi! — 2 Timotei 3:1.

11. De ce atât de mulţi oameni au astăzi nevoie de „un ajutor care fortifică“?

¹¹ Indiferent de locul unde trăim, de cine suntem sau de vârsta pe care o avem, cu toţii trecem uneori prin momente grele. Ele sunt o realitate a vieţii (Revelaţia 12:12). Aceste situaţii, care ne afectează pe plan fizic şi emoţional, ne pun credinţa la încercare. Se pot ivi încercări la locul de muncă, la şcoală, în familie sau în congregaţie. Sau ar putea fi vorba  de o boală gravă sau de o traumă mai veche. Dacă partenerul de căsătorie, un bătrân de congregaţie sau un prieten ne oferă cu amabilitate încurajare prin cuvinte alese cu grijă şi prin fapte bune, ce alinare vom simţi atunci! Acest ajutor e ca un balsam pus pe o rană care doare. Aşadar, dacă observi că un frate trece printr-o asemenea situaţie, fii pentru el „un ajutor care fortifică“. Sau dacă te simţi apăsat de o problemă, cere ajutorul fraţilor calificaţi în privinţă spirituală. — Iacov 5:14, 15.

Ajutor din partea congregaţiei

12. Ce poate face fiecare membru al congregaţiei pentru a-şi întări fraţii?

¹² Toţi membrii congregaţiei, inclusiv cei tineri, îi pot întări pe alţii. De exemplu, prezenţa ta cu regularitate la întruniri şi în lucrarea de predicare le întăreşte mult credinţa celorlalţi (Evrei 10:24, 25). Perseverenţa cu care îi slujeşti lui Iehova este o dovadă a loialităţii tale faţă de el şi arată că te menţii treaz spiritualiceşte în pofida problemelor cu care, probabil, te confrunţi (Efeseni 6:18). Ea poate fi ca un fortifiant pentru alţii. — Iacov 2:18.

13. De ce au devenit unii inactivi, şi ce se poate face pentru a-i ajuta?

¹³ Din cauza presiunilor vieţii sau a altor probleme unii încetinesc uneori pasul sau devin inactivi în lucrarea de predicare (Marcu 4:18, 19). Poate că nu-i mai vedem la întrunirile congregaţiei. Totuşi, mulţi dintre ei îl iubesc încă pe Dumnezeu. Ce se poate face pentru a le întări credinţa? Bătrânii pot veni cu bunăvoinţă în ajutorul lor vizitându-i (Faptele 20:35). Poate că şi alţi membri ai congregaţiei sunt rugaţi să le dea o mână de ajutor. Aceste vizite iubitoare pot fi medicamentul potrivit, ca să zicem aşa, pentru a-i reînsufleţi pe cei slabi în credinţă.

14, 15. Ce sfat ne dă Pavel cu privire la faptul de a-i întări pe alţii? Menţionaţi exemplul unei congregaţii care a urmat acest sfat.

¹⁴ Biblia ne sfătuieşte ‘să le vorbim consolator sufletelor deprimate şi să-i sprijinim pe cei slabi’ (1 Tesaloniceni 5:14). Probabil că cei cu ‘sufletul deprimat’ simt că le-a slăbit curajul şi că nu pot depăşi obstacolele decât dacă cineva le întinde o mână de ajutor. Ai putea să dai tu acea mână de ajutor? Expresia „a-i sprijini pe cei slabi“ înseamnă „a-i ţine strâns“ pe cei slabi sau „a te lipi“ de ei. Iehova îşi iubeşte toate oile. El le apreciază mult şi vrea ca nici una dintre ele să nu-şi piardă credinţa. Poţi ajuta congregaţia „să-i ţină strâns“ pe cei slabi în credinţă până când vor fi mai tari. — Evrei 2:1.

¹⁵ Un bătrân de congregaţie le-a făcut o vizită unor soţi care erau inactivi de şase ani. Iată ce ne scrie el: „Amabilitatea şi interesul iubitor pe care întreaga congregaţie le-a arătat faţă de ei i-au mişcat atât de mult, încât i-au făcut să-şi dorească să se întoarcă în turmă“. Cum s-a simţit sora, care fusese inactivă, când a fost vizitată de membrii congregaţiei? Ea mărturiseşte: „Ceea ce ne-a ajutat să redevenim activi a fost că nici fraţii care ne-au vizitat, nici  surorile care i-au însoţit nu ne-au judecat şi nu ne-au criticat în nici un fel. Dimpotrivă, au fost înţelegători cu noi şi ne-au încurajat cu ajutorul Bibliei“.

16. Cine este întotdeauna gata să-i ajute pe cei ce simt nevoia să fie întăriţi?

¹⁶ Cu siguranţă, un creştin adevărat se bucură să fie pentru alţii „un ajutor care fortifică“. Şi cum mereu apar situaţii noi în viaţă şi noi am putea ajunge să avem nevoie de ajutorul fortifiant al fraţilor noştri. Dar, fireşte, vor fi şi momente când, prin forţa împrejurărilor, fraţii nu vor putea fi lângă noi pentru a ne întări. Cu toate acestea, există o singură Sursă de putere la care putem apela oricând şi care este întotdeauna gata să ne ajute — Iehova Dumnezeu. — Psalmul 27:10.

Iehova — Principala Sursă a puterii noastre

17, 18. Cum l-a întărit Iehova pe Fiul său, Isus Cristos?

¹⁷ În timp ce era pironit pe stâlp, Isus a strigat cu voce tare: „Tată, în mâinile tale îmi încredinţez spiritul“ (Luca 23:46). Apoi a murit. Cu doar câteva ore mai înainte fusese arestat, iar prietenii săi cei mai apropiaţi îl părăsiseră şi fugiseră speriaţi (Matei 26:56). Isus a rămas numai cu o Sursă de putere — cu Tatăl său ceresc. Dar încrederea lui în Iehova n-a fost zadarnică. Loialitatea faţă de Tatăl său a fost răsplătită cu sprijinul loial al lui Iehova însuşi. — Psalmul 18:25; Evrei 7:26.

¹⁸ În timpul ministerului lui Isus pe pământ, Iehova i-a oferit Fiului său tot ce avea nevoie pentru a-şi păstra integritatea până la ultima suflare. De exemplu, la începutul ministerului său, imediat după ce a fost botezat, Isus a auzit vocea Tatălui său exprimându-şi aprobarea şi asigurându-l de iubirea Sa. Când a avut nevoie de sprijin, Iehova a trimis îngeri să-l întărească. Iar când a trecut prin cea mai mare încercare la sfârşitul vieţii sale pământeşti, Iehova i-a ascultat cu bunăvoinţă cererile şi implorările. Cu siguranţă, toate acestea au fost pentru Isus „un ajutor care fortifică“. — Marcu 1:11, 13; Luca 22:43.

19, 20. De ce putem fi siguri că Iehova ne va întări în momentele grele?

¹⁹ Iehova vrea să fie şi pentru noi principala Sursă de putere (2 Cronici 16:9). Sursa tuturor energiilor dinamice şi a puterii inepuizabile poate deveni „un ajutor care fortifică“ în cele mai grele momente din viaţa noastră (Isaia 40:26). Războiul, sărăcia, boala, moartea sau propriile noastre imperfecţiuni ne pot provoca mari suferinţe. Când simţim că încercările vieţii pun stăpânire pe noi asemenea unui ‘vrăjmaş puternic’, Iehova poate fi puterea şi tăria noastră (Psalmul 18:17; Exodul 15:2). El ne poate oferi un ajutor puternic — spiritul său sfânt. Prin intermediul spiritului său, Iehova îi poate da „tărie celui obosit“ făcându-l în stare ‘să zboare ca vulturii’. — Isaia 40:29, 31.

²⁰ Spiritul lui Iehova este cea mai puternică forţă din univers. Pavel a afirmat: „Pentru toate lucrurile am forţă prin cel care îmi dă putere“. Într-adevăr, Tatăl nostru ceresc ne poate umple cu „puterea care depăşeşte normalul“. Astfel vom putea suporta orice problemă dureroasă până când Dumnezeu va face „toate lucrurile noi“ în Paradisul promis de el, de care ne mai desparte puţin timp. — Filipeni 4:13; 2 Corinteni 4:7; Revelaţia 21:4, 5.

[Notă de subsol]

Vă amintiţi?

• Cum s-au dovedit fraţii din Roma „un ajutor care fortifică“ pentru Pavel?

• Cum putem fi „un ajutor care fortifică“ pentru fraţii noştri din congregaţie?

• De ce putem spune că Iehova este principala Sursă a puterii noastre?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 18]

Fraţii s-au dovedit pentru Pavel „un ajutor care fortifică“ oferindu-i sprijinul lor loial şi încurajare şi făcându-i unele servicii

[Legenda fotografiei de la pagina 21]

Bătrânii iau iniţiativa să întărească turma