Întrebări de la cititori

• Cum putem mâhni spiritul sfânt al lui Dumnezeu, având în vedere că spiritul nu este o persoană?

Apostolul Pavel a spus: „Nu mâhniţi spiritul sfânt al lui Dumnezeu“ (Efeseni 4:30). Unii consideră aceste cuvinte un indiciu că spiritul sfânt este o persoană. Totuşi, publicaţiile ‘administratorului fidel’ au adus deseori dovezi biblice şi istorice potrivit cărora primii creştini nu considerau spiritul sfânt o persoană şi nici un dumnezeu egal cu Cel Preaînalt ca parte a unei aşa-zise Trinităţi * (Luca 12:42). Prin urmare, Pavel nu s-a referit la spiritul sfânt ca la o persoană.

Spiritul sfânt este forţa activă invizibilă a lui Dumnezeu (Geneza 1:2). Aşa cum Ioan avea să boteze cu apă, Isus avea să boteze „cu spirit sfânt“ (Luca 3:16). La Penticosta din 33 e.n., aproximativ 120 de discipoli au fost ‘umpluţi cu spirit sfânt’ — evident, nu cu o persoană (Faptele 1:5, 8; 2:4, 33). Acei creştini unşi au primit speranţă cerească şi au fost îndrumaţi de spiritul lui Dumnezeu pentru a rămâne fideli (Romani 8:14–17; 2 Corinteni 1:22). Spiritul a produs în ei roade sfinte şi i-a ajutat să evite „lucrările [păcătoase ale] cărnii“ care le-ar fi putut aduce dezaprobarea divină. — Galateni 5:19–25.

Dacă suntem slujitori ai lui Dumnezeu cu speranţă pământească, nu am fost unşi cu spirit sfânt. Cu toate acestea, putem beneficia de spiritul lui Dumnezeu în aceeaşi măsură ca slujitorii cu speranţă cerească. Astfel, şi noi am putea mâhni spiritul sfânt. Cum anume?

Dacă am ignora sfaturile Bibliei scrise sub îndrumarea spiritului sfânt, am putea dezvolta trăsături care duc la păcate deliberate împotriva spiritului, la pierderea favorii lui Iehova şi, în cele din urmă, la distrugere (Matei 12:31, 32). Deşi n-am ajuns încă să comitem un păcat grav, ne-am putea afla pe o cale greşită, dezvoltând tendinţe care ne-ar duce în final la o conduită contrară îndrumării spiritului. În această situaţie am mâhni spiritul sfânt.

Atunci, cum putem evita să mâhnim spiritul lui Dumnezeu? Trebuie, cu siguranţă, să ne controlăm gândurile şi acţiunile. În Ef. capitolul 4 al scrisorii sale către Efeseni, apostolul Pavel a vorbit despre evitarea tendinţelor spre falsitate, mânie prelungită, lenevie şi vorbire nepotrivită. Dacă am îmbrăcat „noua personalitate“ şi totuşi ne întoarcem la astfel de lucruri  rele, nu ar însemna că ne împotrivim sfatului consemnat sub inspiraţie divină în Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia? Acţionând în acest fel am mâhni spiritul sfânt.

În Efeseni capitolul 5, Pavel ne sfătuieşte să nu arătăm interes faţă de lucruri necurate precum fornicaţia. Apostolul i-a mai îndemnat pe colaboratorii săi în credinţă să evite conduita ruşinoasă şi glumele obscene. Dacă vrem să nu mâhnim spiritul sfânt al lui Dumnezeu, trebuie să ţinem cont de sfatul lui Pavel când ne alegem divertismentele. De ce ne-am arăta interesaţi de astfel de lucruri discutând sau citind despre ele, sau privind imagini sau scene cu acestea la televizor ori în altă parte?

Desigur, am putea mâhni spiritul şi în alte moduri. Spiritul lui Iehova promovează unitatea în congregaţie. Dacă am răspândi bârfe dăunătoare sau am încuraja formarea de bisericuţe în congregaţie, nu am lucra noi împotriva îndrumării spiritului de a păstra unitatea? Am mâhni, de fapt, spiritul sfânt asemenea celor care au cauzat sciziuni în congregaţia din Corint (1 Corinteni 1:10; 3:1–4, 16, 17). Acelaşi lucru s-ar putea spune şi dacă am submina în mod intenţionat respectul faţă de bărbaţii numiţi de spirit în congregaţie. — Faptele 20:28; Iuda 8.

În mod cert, este înţelept să ne analizăm atitudinea şi acţiunile în lumina îndrumărilor pe care le dă spiritul sfânt prin intermediul Bibliei şi al congregaţiei creştine. De asemenea, să ne ‘rugăm cu spirit sfânt’, lăsându-ne modelaţi de el şi acţionând întotdeauna în armonie cu ceea ce se spune în Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu (Iuda 20). Să fim hotărâţi să nu mâhnim niciodată spiritul, ci să dăm ascultare îndrumărilor sale, spre gloria numelui sfânt al lui Iehova.

• Arătând cât de greu este pentru un om bogat să intre în Regatul lui Dumnezeu, Isus a făcut o comparaţie între un astfel de om şi o cămilă ce încearcă să treacă prin urechea unui ac. S-a referit Isus la o cămilă şi la un ac de cusut literale?

În Biblie, în două dintre cele trei locuri unde este citată afirmaţia făcută de Isus se folosesc aproximativ aceleaşi cuvinte. Potrivit relatării lui Matei, Isus a spus: „Este mai uşor pentru o cămilă să intre prin urechea unui ac decât pentru un bogat să intre în regatul lui Dumnezeu“ (Matei 19:24). Iar în Marcu 10:25 se spune: „Este mai uşor pentru o cămilă să treacă prin urechea unui ac decât pentru un bogat să intre în regatul lui Dumnezeu“.

În unele lucrări de referinţă se emite ipoteza că „urechea acului“ ar fi o poartă mică inclusă într-o poartă mare a Ierusalimului. În timpul nopţii, când poarta mare era închisă, se putea deschide poarta mică. Se crede că prin acea poartă mică putea trece şi o cămilă. Să se fi referit Isus la acest lucru?

Nu, deoarece, din câte se pare, Isus s-a referit la un ac de cusut. Întrucât în acea zonă s-au găsit ace, din os sau din metal, ce datează din antichitate, acul trebuie să fi fost un obiect obişnuit pentru oamenii din vremea aceea. Luca 18:25 înlătură orice umbră de îndoială în privinţa cuvintelor lui Isus, redându-le astfel: „De fapt, este mai uşor pentru o cămilă să intre prin urechea unui ac de cusut decât pentru un bogat să intre în regatul lui Dumnezeu“.

Diferiţi lexicografi sunt de acord cu redarea „ac de cusut“, aşa cum apare în Traducerea  lumii noi. Termenul grecesc pentru „ac“ (rhaphís), folosit în Matei 19:24 şi în Marcu 10:25, derivă dintr-un verb care înseamnă „a coase“. Iar termenul grecesc (belóne) folosit în Luca 18:25 se referă la un ac chirurgical literal. În Vine’s Expository Dictionary of Old and New Testament Words se spune: „Ideea de a asocia «urechea acului» cu o poartă mică pare să fie de dată recentă; nu există nici o dovadă că s-ar fi crezut aşa ceva în vechime. Domnul a făcut această afirmaţie pentru a sublinia ceea ce e imposibil din punct de vedere uman; prin urmare, nu are sens să se încerce o atenuare a ideii de dificultate considerând că acul ar putea însemna altceva decât banalul obiect folosit în gospodărie“. — 1981, volumul 3, pagina 106.

Unii sugerează că, în aceste versete, termenul tradus prin „cămilă“ ar trebui redat prin „sfoară“. Cuvintele greceşti pentru sfoară (kámilos) şi pentru cămilă (kámelos) sunt asemănătoare. Totuşi, în cele mai vechi manuscrise greceşti existente ale Evangheliei lui Matei (Sinaiticus, Vaticanus nr. 1209 şi Alexandrinus), la Matei 19:24 apare termenul grecesc pentru cămilă, nu cel pentru sfoară. Se pare că Matei şi-a scris iniţial Evanghelia în ebraică şi a tradus-o el însuşi în greacă. El a ştiut exact ce a spus Isus şi, prin urmare, a folosit cuvântul corect.

În concluzie, Isus s-a referit la un ac de cusut şi la o cămilă literale. El a dorit astfel să scoată în evidenţă imposibilitatea realizării unui lucru. Dar a vrut oare Isus să spună că nici un bogat n-ar putea intra vreodată în Regat? Nu, fiindcă afirmaţia lui Isus nu trebuie înţeleasă literalmente. El a folosit o hiperbolă pentru a ilustra că, aşa cum o cămilă nu poate trece prin urechea unui ac propriu-zis, tot aşa un bogat nu poate intra în Regat dacă el continuă să fie ataşat de bogăţiile lui şi nu îl pune pe Iehova pe primul plan în viaţă. — Luca 13:24; 1 Timotei 6:17–19.

Isus a făcut această afirmaţie după ce un tânăr conducător bogat a respins privilegiul de a deveni continuator al său (Luca 18:18–24). Un om bogat care are o iubire mai mare pentru bunurile sale decât pentru lucrurile spirituale nu se poate aştepta să beneficieze de viaţă veşnică în Regatul lui Dumnezeu. Totuşi, unii oameni bogaţi au devenit discipoli ai lui Isus (Matei 27:57; Luca 19:2, 9). Prin urmare, o persoană bogată care e conştientă de necesităţile ei spirituale şi care caută ajutorul divin poate avea parte de salvarea de la Dumnezeu. — Matei 5:3; 19:16–26.

[Notă de subsol]