Salt la conţinut

Salt la cuprins

Întrebări de la cititori

Întrebări de la cititori

Întrebări de la cititori

De ce David, un slujitor fidel al lui Iehova, i-a permis soţiei sale, Mical, să aibă un terafim, sau un idol, aşa cum reiese din 1 Samuel 19:12, 13?

Să analizăm pe scurt contextul. Când a aflat de complotul pus la cale de Saul pentru a-l omorî pe David, Mical a acţionat imediat. Biblia spune: „Mical l-a coborât pe David pe fereastră şi el a plecat, a fugit şi a scăpat. În urmă Mical a luat terafimul [care se pare era de mărimea şi forma unui om] şi l-a pus în pat; i-a pus o piele de capră în jurul capului şi l-a învelit cu o haină“. Când oamenii lui Saul au venit să-l ia pe David, Mical le-a spus: „Este bolnav“. Datorită acestui vicleşug, David a avut timp să fugă şi să se salveze. — 1 Samuel 19:11–16.

Din descoperirile arheologice reiese că, în antichitate, terafimii nu erau folosiţi doar în scopuri religioase, ci şi în scopuri juridice. Aşa cum titlurile de proprietate şi testamentele scrise sunt folosite astăzi pentru a stabili drepturile de moştenire, la fel erau folosiţi şi terafimii în trecut. Se pare că un ginere care deţinea un terafim avea, în anumite situaţii, dreptul să moştenească averea socrului său decedat. Acest lucru ar putea explica de ce, într-o altă relatare, Rahela a luat terafimii tatălui ei şi de ce acesta a fost atât de nerăbdător să-i recupereze. În acea situaţie, Iacov, soţul Rahelei, nu a ştiut nimic despre fapta soţiei lui. — Geneza 31:14–34.

Când au devenit o naţiune, israeliţii au primit Cele Zece Porunci; a doua poruncă le interzicea în mod expres să-şi facă idoli (Exodul 20:4, 5). Mai târziu, profetul Samuel a făcut referire indirect la această lege când i-a vorbit regelui Saul. El a spus: „Căci răzvrătirea este ca şi păcatul ghicitoriei, iar voinţa proprie este ca şi nelegiuirea şi idolatria [ca folosirea puterii magice şi a terafimilor, NW]“ (1 Samuel 15:23). Prin urmare, e puţin probabil ca terafimii să fi fost folosiţi în Israel pentru stabilirea drepturilor de moştenire. Totuşi, se pare că această veche superstiţie evreiască a fost păstrată în unele familii israelite (Judecătorii 17:5, 6; 2 Împăraţi 23:24). Faptul că Mical ţinea printre bunurile sale un terafim dovedeşte că inima ei nu era completă faţă de Iehova. David fie nu a ştiut despre terafim, fie a tolerat păstrarea idolului, deoarece Mical era fiica regelui Saul.

În plus, iată cum a considerat David devoţiunea exclusivă faţă de Iehova: „DOMNUL este măreţ şi foarte vrednic de laudă, El este de temut mai presus de toţi dumnezeii; căci toţi dumnezeii popoarelor sunt idoli, dar DOMNUL a făcut cerurile“. — 1 Cronici 16:25, 26.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 29]

A doua dintre Cele Zece Porunci interzicea să se confecţioneze idoli, precum terafimul din imagine

[Provenienţa ilustraţiei]

Din cartea The Holy Land, vol. II, 1859