Salt la conţinut

Salt la cuprins

Ar trebui să facem parte dintr-o religie?

Ar trebui să facem parte dintr-o religie?

Ar trebui să facem parte dintr-o religie?

„NU TREBUIE neapărat să faci parte dintr-o religie sau să mergi cu regularitate la biserică pentru a crede în Dumnezeu!“ Aşa gândesc mulţi oameni despre apartenenţa la o religie sau la o organizaţie religioasă. De fapt, unii spun că se simt mai aproape de Dumnezeu în mijlocul naturii, decât când asistă la o slujbă într-o biserică. În zilele noastre mulţi consideră că poţi să crezi în Dumnezeu şi fără să faci parte dintr-o grupare religioasă.

Pe de altă parte însă, alţii cred sincer că apartenenţa la o religie şi asistarea la slujbe religioase sunt necesare, ba chiar esenţiale, pentru a avea aprobarea lui Dumnezeu. Înţelegem deci că a face sau nu parte dintr-o religie nu este doar o chestiune de statistică sau un subiect de cercetare. Oricum ar sta lucrurile, fiind vorba de relaţiile noastre cu Dumnezeu, n-ar fi raţional să aflăm şi punctul lui de vedere în această problemă? Să vedem ce spune Cuvântul său, Biblia.

Cum a tratat Dumnezeu cu oamenii în trecut

Acum aproape 4 400 de ani, tot pământul a fost inundat de un potop catastrofal. Un asemenea eveniment nu putea fi uitat cu uşurinţă. Despre el se vorbeşte în legendele străvechi ale popoarelor din întreaga lume. Deşi se deosebesc în privinţa detaliilor, aceste legende au multe elemente comune, de exemplu faptul că doar câţiva oameni şi nişte animale au scăpat cu viaţă.

Au fost supravieţuitorii Potopului simpli oameni care, printr-o fericită întâmplare, au avut şansa de a scăpa de distrugere? Biblia spune cu totul altceva. Să observăm că Dumnezeu nu l-a anunţat pe fiecare om în parte că va veni Potopul. El l-a înştiinţat pe Noe, care, la rândul său, şi-a avertizat contemporanii asupra apropiatului Diluviu. — Geneza 6:13–16; 2 Petru 2:5.

Supravieţuirea a depins de faptul de a face parte din acest grup strâns unit şi de a accepta instrucţiunile lui Dumnezeu date lui Noe. Nici măcar animalele n-au scăpat cu viaţă din Potop separat de acest grup. Noe a primit instrucţiuni precise cu privire la măsurile ce trebuiau luate pentru salvarea vieţii animale. — Geneza 6:17—7:8.

Secole mai târziu, urmaşii lui Noe, în descendenţa lui Sem, au fost făcuţi sclavi în Egipt. Dar Dumnezeu dorea să-i elibereze şi să-i conducă în ţara pe care i-o promisese strămoşului lor, Avraam. Şi de data aceasta, scopul divin nu i-a fost revelat fiecăruia în parte, ci, mai întâi, celor ce fuseseră aleşi să le fie conducători, şi anume lui Moise şi fratelui său, Aaron (Exodul 3:7–10; 4:27–31). După ce foştii sclavi au fost eliberaţi ca grup din Egipt, ei au primit Legea lui Dumnezeu la Muntele Sinai şi au format naţiunea Israel. — Exodul 19:1–6.

Eliberarea israeliţilor ca persoane individuale a fost posibilă numai pentru că fiecare dintre ei s-a asociat cu grupul stabilit de Dumnezeu şi a urmat îndrumarea conducătorilor numiţi peste acest grup. Chiar şi unii egipteni s-au putut alătura acestui grup care avea, în mod clar, aprobarea divină. Când israeliţii au părăsit Egiptul, aceştia au mers cu ei şi au putut primi binecuvântările lui Dumnezeu. — Exodul 12:37, 38.

Apoi, în secolul I, Isus şi-a început activitatea de predicare, strângându-i pe aceia care i-au fost discipoli. El şi-a concentrat atenţia asupra lor ca grup, deşi s-a îngrijit cu iubire şi de necesităţile lor personale. Isus le-a spus celor 11 apostoli fideli: „Voi sunteţi cei care aţi rămas în mod constant cu mine în încercările mele; şi eu închei un legământ cu voi, aşa cum Tatăl meu a încheiat un legământ cu mine, pentru un regat“ (Luca 22:28, 29). Mai târziu, spiritul sfânt al lui Dumnezeu a fost revărsat peste discipoli când aceştia erau împreună ca grup. — Faptele 2:1–4.

Aceste exemple arată cu claritate că în trecut Dumnezeu a tratat întotdeauna cu poporul său ca grup organizat. Cei câţiva oameni cu care a comunicat Dumnezeu — între care Noe, Moise şi Isus — au fost, de fapt, folosiţi de El pentru a transmite îndrumări unui grup bine închegat. N-avem nici un motiv să credem că Dumnezeu tratează altfel cu slujitorii săi de astăzi. Dar se naşte o altă întrebare: Contează din ce grup religios facem parte? Această întrebare va fi analizată în articolul următor.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 4]

Încă din vechime, Dumnezeu a tratat cu poporul său ca grup organizat