Să le facem sau să nu le facem bine altora?

„CE ŢIE nu-ţi place altuia nu-i face.“ Se spune că acest proverb îi aparţine celebrului învăţător şi filozof chinez Confucius. Azi, după aproape 2 500 de ani, mulţi sunt încă de părere că dacă nu le facem rău altora, se poate spune că ne-am făcut datoria.

Este adevărat, acest principiu confucianist are valoarea lui. Însă Biblia dezvăluie o altă faţetă a comportamentului interuman. În plus, ea arată că este păcat nu numai să le faci rău altora, dar şi să nu faci nimic pentru alţii. Discipolul creştin Iacov a scris: „Dacă cineva ştie să facă ce este drept, şi totuşi nu face, este un păcat pentru el“ (Iacov 4:17). Isus Cristos nu numai că i-a învăţat pe creştini să nu le facă rău altora, dar i-a şi îndemnat: „Tot ceea ce vreţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel“ (Matei 7:12).

Scopul iniţial al lui Dumnezeu a fost ca oamenii să se poarte unii cu alţii aşa cum şi-ar dori să se poarte alţii cu ei. Prin modul în care i-a creat pe oameni, el a dat cel mai bun exemplu de interes pentru bunăstarea altora: „Dumnezeu a creat pe om după chipul Său, l-a creat după chipul lui Dumnezeu; i-a creat de sex masculin şi de sex feminin“ (Geneza 1:27). Aceasta înseamnă că, plin de iubire, Dumnezeu i-a înzestrat pe oameni cu o conştiinţă, care, dacă e instruită corect, îi va îndruma să se poarte cu alţii aşa cum şi-ar dori să se poarte semenii lor cu ei.

În prezent, mulţi oameni ajung în pragul disperării din cauza acţiunilor necugetate şi egoiste ale altora. Evident, nu e de-ajuns să nu le facem rău altora; e necesar să le facem bine, să-i ajutăm. Prin urmare, Martorii lui Iehova iau iniţiativa de a-i ajuta pe alţii să afle care este speranţa minunată pe care ne-o oferă Cuvântul lui Dumnezeu. Când îi vizitează pe semenii lor aducându-le vestea bună din Biblie, ei sunt animaţi de iubire, făcându-le altora ceea ce ar dori ca alţii să le facă lor.