Salt la conţinut

Salt la cuprins

„Hotărârea lui Iehova“ nu dă greş

„Hotărârea lui Iehova“ nu dă greş

„Hotărârea lui Iehova“ nu dă greş

„Voi vorbi despre hotărârea lui Iehova; el mi-a spus: «Tu eşti fiul meu . . . Cere-mi, ca să-ţi dau naţiunile ca moştenire».“ — PSALMUL 2:7, 8, NW.

1. Ce contrast există între scopul lui Dumnezeu şi cel al naţiunilor?

IEHOVA Dumnezeu are un scop cu pământul şi cu oamenii. Naţiunile au şi ele scopul lor. Dar cât de diferite sunt aceste scopuri! Nu ne surprinde acest lucru, deoarece Dumnezeu spune: „Cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre“. Scopul lui Dumnezeu se va împlini cu siguranţă, întrucât el spune în continuare: „După cum ploaia şi zăpada se coboară din ceruri şi nu se mai întorc, ci udă pământul şi-l fac să rodească şi să înmugurească, pentru ca să dea sămânţă semănătorului şi pâine celui care mănâncă, tot aşa şi Cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face ce Îmi este plăcut şi va împlini lucrul pentru care l-am trimis“. — Isaia 55:9–11.

2, 3. Ce se arată clar în Psalmul 2, şi, prin urmare, ce întrebări se pun?

2 În Psalmul 2 se arată clar că scopul lui Dumnezeu referitor la Regele său mesianic se va împlini. Autorul acestui psalm, regele David al Israelului antic, a fost inspirat de Dumnezeu să prezică o perioadă importantă în care naţiunile aveau să fie agitate. Conducătorii lor urmau să ia poziţie împotriva lui Iehova Dumnezeu şi a Unsului său. Însă psalmistul a mai cântat: „Voi vorbi despre hotărârea lui Iehova; el mi-a spus: «Tu eşti fiul meu . . . Cere-mi, ca să-ţi dau naţiunile ca moştenire şi marginile pământului ca proprietate»“. — Psalmul 2:7, 8, NW.

3 Ce înseamnă pentru naţiuni „hotărârea lui Iehova“? Cum influenţează ea omenirea în general? Şi ce efect au toate acestea asupra cititorilor temători de Dumnezeu ai Psalmului 2?

Naţiunile se agită

4. Cum aţi rezuma ideile principale din Psalmul 2:1, 2?

4 Referindu-se la acţiunile naţiunilor şi ale conducătorilor acestora, psalmistul îşi începe cântarea astfel: „Pentru ce se întărâtă [agită, NW] neamurile şi pentru ce cugetă popoarele lucruri deşarte? Împăraţii pământului se răscoală şi domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva DOMNULUI şi împotriva Unsului Său“. — Psalmul 2:1, 2. *

5, 6. Ce sunt ‘lucrurile deşarte’ la care ‘cugetă’ naţiunile?

5 La ce „lucruri deşarte“ au ‘cugetat’ naţiunile din prezent? În loc să-l accepte pe Unsul numit de Dumnezeu — Mesia, sau Cristos —, naţiunile ‘au cugetat’, sau au meditat, la modul în care să-şi păstreze propria autoritate. Aceste cuvinte ale Psalmului 2 au avut o aplicare şi în secolul I e.n. când autorităţile evreieşti şi romane s-au unit ca să-l ucidă pe Isus Cristos, Regele numit de Dumnezeu. Însă principala împlinire a început în 1914 când Isus a fost întronat în ceruri. De atunci încoace, nici o forţă politică de pe pământ nu l-a recunoscut pe Regele întronat de Dumnezeu.

6 La ce s-a referit psalmistul când a întrebat „pentru ce cugetă popoarele lucruri deşarte“? Chiar scopul lor este deşertăciune; este zadarnic şi sortit eşecului. Naţiunile nu pot aduce pacea şi unitatea pe glob. Cu toate acestea, ele merg până acolo încât se împotrivesc guvernării divine. De fapt, ele s-au coalizat şi au adoptat o poziţie ostilă faţă de Cel Preaînalt şi faţă de Unsul său. Ce nesăbuinţă!

Regele victorios al lui Iehova

7. Cum au aplicat Psalmul 2:1, 2 în rugăciune discipolii lui Isus?

7 Continuatorii lui Isus au aplicat la persoana sa cuvintele din Psalmul 2:1, 2. Când au fost persecutaţi pentru credinţă, ei s-au rugat astfel: „Suverane Domn [Iehova], tu eşti Cel care ai făcut cerul şi pământul şi marea şi toate lucrurile din ele şi care, prin intermediul spiritului sfânt, ai spus prin gura strămoşului nostru David, slujitorul tău: «De ce naţiunile au devenit tumultuoase şi popoarele au meditat la lucruri deşarte? Regii pământului au luat poziţie şi conducătorii s-au adunat ca un singur om împotriva lui Iehova şi împotriva unsului său». De fapt, atât Irod [Antipa], cât şi Ponţiu Pilat, împreună cu oamenii naţiunilor şi cu popoarele lui Israel, s-au adunat realmente în acest oraş împotriva sfântului tău slujitor Isus, pe care l-ai uns“ (Faptele 4:24–27; Luca 23:1–12). * Da, în secolul I unii au conspirat împotriva lui Isus, slujitorul uns al lui Dumnezeu. Însă acest psalm urma să aibă încă o împlinire secole mai târziu.

8. Cum se aplică Psalmul 2:3 la naţiunile de azi?

8 Când Israelul antic a avut un rege uman, cum a fost David, unele naţiuni păgâne şi conducătorii lor s-au adunat împotriva lui Dumnezeu şi a unsului întronat de el. Dar cum stau lucrurile în prezent? Naţiunile din zilele noastre nu vor să se supună cerinţelor lui Iehova şi ale lui Mesia. Ca urmare, potrivit descrierii din psalm, ele afirmă: „Să rupem legăturile lor şi să aruncăm departe de noi funiile lor!“ (Psalmul 2:3). Conducătorii şi naţiunile se împotrivesc oricărei restricţii impuse de Dumnezeu şi de Unsul său. Desigur, toate eforturile de a rupe astfel de legături şi de a arunca astfel de funii vor fi zadarnice.

Iehova îşi bate joc de ei

9, 10. De ce îşi bate joc Iehova de naţiuni?

9 Pe Iehova nu-l impresionează eforturile pe care le depun conducătorii naţiunilor ca să guverneze independent de el. În Psalmul 2 se spune în continuare: „Cel care locuieşte în ceruri râde, Domnul Îşi bate joc de ei“ (Psalmul 2:4). Dumnezeu îşi urmăreşte scopul ca şi cum aceşti conducători nici n-ar exista. El râde de impertinenţa lor şi îşi bate joc de ei. N-au decât să se laude cu proiectele lor. Pentru Iehova, ei sunt un obiect de batjocură. El râde de opoziţia lor zadarnică.

10 Într-un alt psalm, referindu-se la oamenii şi naţiunile care i se împotrivesc lui Iehova, David spune: „DOAMNE, Dumnezeul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, scoală-Te ca să pedepseşti toate neamurile: nu avea milă de nici unul din aceşti urzitori ai nelegiuirii. Se întorc seara, urlă ca nişte câini şi dau ocol cetăţii. Iată, din gura lor ţâşneşte răul, pe buzele lor sunt săbii, căci zic: «Cine aude?» Dar Tu, DOAMNE, râzi de ei, Tu Îţi vei bate joc de toate neamurile“ (Psalmul 59:5–8). Iehova râde de îngâmfarea naţiunilor şi de confuzia în care se află acestea din cauza atitudinii lor nesăbuite faţă de el.

11. Ce se întâmplă când naţiunile încearcă să se împotrivească scopului divin?

11 Cuvintele Psalmului 2 ne întăresc convingerea că Dumnezeu poate rezolva orice problemă. Putem fi siguri că el îşi realizează întotdeauna voinţa şi că nu-i va părăsi niciodată pe slujitorii săi loiali (Psalmul 94:14). Dar ce se întâmplă când naţiunile încearcă să se opună scopului lui Iehova? Potrivit acestui psalm, Dumnezeu ‘le vorbeşte în mânia lui’, ca şi cum s-ar auzi un tunet înfricoşător. Mai mult decât atât, „în aprinderea Sa“, ca lovitura puternică a unui fulger, „îi îngrozeşte“. — Psalmul 2:5.

Regele lui Dumnezeu este întronat

12. La ce întronare se referă Psalmul 2:6?

12 Fără îndoială că ceea ce spune Iehova în continuare prin intermediul psalmistului tulbură naţiunile. Dumnezeu declară: „Eu am uns [instalat, NW] pe Împăratul Meu peste Sion, muntele sfinţeniei Mele“ (Psalmul 2:6). Expresia ‘muntele Sion’ se referă la un deal din Ierusalim, unde David a fost întronat rege peste tot Israelul. Dar Regele mesianic nu va sta pe un tron în acest oraş sau în vreun alt loc de pe pământ. De fapt, Iehova l-a întronat deja pe Isus Cristos pe Muntele Sion ceresc, în calitate de Rege mesianic ales de el. Revelaţia 14:1.

13. Ce legământ a încheiat Iehova cu Fiul său?

13 Acum vorbeşte Regele mesianic. El spune: „Voi vorbi despre hotărârea lui Iehova [care a încheiat cu Fiul său un legământ pentru Regat]; el [Iehova Dumnezeu] mi-a spus: «Tu eşti fiul meu; astăzi eu ţi-am devenit tat㻓 (Psalmul 2:7, NW). Cristos a făcut referire la legământul pentru Regat când le-a spus apostolilor: „Voi sunteţi cei care aţi rămas în mod constant cu mine în încercările mele; şi eu închei un legământ cu voi, aşa cum Tatăl meu a încheiat un legământ cu mine, pentru un regat“. — Luca 22:28, 29.

14. De ce se poate spune că Isus deţine dreptul incontestabil de a fi rege?

14 Aşa cum s-a prezis în Psalmul 2:7, Iehova l-a recunoscut pe Isus ca Fiu la botez şi când l-a înviat ca fiinţă spirituală (Marcu 1:9–11; Romani 1:4; Evrei 1:5; 5:5). Da, Regele Regatului ceresc este Fiul unic-născut al lui Dumnezeu (Ioan 3:16). Ca descendent regal al regelui David, Isus deţine dreptul incontestabil de a fi rege (2 Samuel 7:4–17; Matei 1:6, 16). Potrivit acestui psalm, Dumnezeu îi spune Fiului său: „Cere-Mi şi-Ţi voi da popoarele de moştenire şi marginile pământului în stăpânire“. — Psalmul 2:8.

15. Din ce motiv cere Isus naţiunile ca moştenire?

15 Regele — propriul Fiu al lui Dumnezeu — deţine cea mai înaltă poziţie, după Iehova. Isus este Fiul încercat, loial şi demn de încredere al lui Iehova. Mai mult decât atât, Isus are o moştenire ca Fiu întâi-născut al lui Dumnezeu. Într-adevăr, Isus Cristos este „imaginea Dumnezeului invizibil, întâiul născut din toată creaţia“ (Coloseni 1:15). Nu trebuie decât să ceară şi Dumnezeu îi ‘dă popoarele de moştenire şi marginile pământului în stăpânire’. Isus cere acest lucru deoarece ‘îşi găseşte plăcerea în fiii oamenilor’ şi doreşte cu ardoare să ducă la îndeplinire voinţa Tatălui său cu privire la pământ şi omenire. — Proverbele 8:30, 31.

Hotărârea lui Iehova împotriva naţiunilor

16, 17. Potrivit textului din Psalmul 2:9, ce se va întâmpla cu naţiunile?

16 Întrucât Psalmul 2 se împlineşte în prezent, pe parcursul prezenţei invizibile a lui Isus Cristos, ce se va întâmpla cu naţiunile în viitor? În curând, Regele va împlini declaraţia lui Dumnezeu: „Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier şi le vei sfărâma în bucăţi ca pe vasele unui olar“. — Psalmul 2:9.

17 În antichitate, sceptrul regelui era un simbol al autorităţii regale. Unele sceptre erau de fier, asemenea celui menţionat în acest psalm. Limbajul figurativ folosit aici arată cu câtă uşurinţă va distruge Regele Cristos naţiunile. O puternică lovitură cu un sceptru de fier ar zdrobi vasul de lut al olarului, făcându-l ţăndări.

18, 19. Ce trebuie să facă regii pământului pentru a dobândi aprobarea lui Dumnezeu?

18 Trebuie conducătorii naţiunilor să ajungă să vadă această distrugere totală? Nu, deoarece psalmistul îi roagă astfel: „Acum, împăraţi, fiţi înţelepţi! Luaţi învăţătură, judecătorii pământului!“ (Psalmul 2:10). Regilor li se cere să ia aminte, să fie înţelepţi. Ei trebuie să înţeleagă zădărnicia planurilor lor în comparaţie cu ceea ce va face Regatul lui Dumnezeu pentru oameni.

19 Pentru a dobândi aprobarea lui Dumnezeu, regii pământului trebuie să-şi schimbe modul de a acţiona. Ei sunt îndemnaţi ‘să-i slujească DOMNULUI cu frică şi să se bucure tremurând’ (Psalmul 2:11). Care va fi rezultatul dacă vor proceda astfel? În loc să se agite, ei s-ar putea bucura de perspectivele oferite de Regele mesianic. Regii pământului vor trebui să lase deoparte mândria şi îngâmfarea cu care au guvernat. Mai mult decât atât, vor trebui să se schimbe fără întârziere şi să dea dovadă de înţelepciune recunoscând superioritatea incomparabilă a domniei lui Iehova şi puterea fără egal a lui Dumnezeu şi a Regelui său mesianic.

„Sărutaţi pe Fiul“

20, 21. Ce înseamnă ‘a-l săruta pe Fiul’?

20 În continuare, în Psalmul 2, conducătorii naţiunilor primesc o invitaţie ce reprezintă o dovadă de îndurare. Decât să se alieze împotriva lui Iehova, ar fi mai bine să dea ascultare următorului sfat: „Sărutaţi pe Fiul, ca [Iehova Dumnezeu] să nu Se mânie şi să nu pieriţi pe calea voastră; căci mânia Lui este gata să se aprindă“ (Psalmul 2:12a). Oamenii trebuie să asculte de Suveranul Domn Iehova când emite o hotărâre. Când Dumnezeu şi-a întronat Fiul, conducătorii pământului ar fi trebuit să înceteze ‘să cugete la lucruri deşarte’. Ei ar fi trebuit să-l recunoască imediat pe Rege şi să i se supună fără rezerve.

21 De ce trebuie ei ‘să-l sărute pe Fiul’? Când a fost scris acest psalm, sărutul era o expresie a prieteniei şi un gest de întâmpinare a musafirilor, care urmau să se bucure de ospitalitatea gazdei. Sărutul era şi o dovadă a loialităţii sau a fidelităţii (1 Samuel 10:1). În acest verset al Psalmului 2, Dumnezeu le porunceşte naţiunilor să-l sărute, sau să-l întâmpine pe Fiul său ca Rege uns.

22. Ce avertisment trebuie să ia în seamă conducătorii naţiunilor?

22 Cei care refuză să recunoască autoritatea Regelui ales de Dumnezeu îl insultă pe Iehova. Ei neagă dreptul lui Iehova de a guverna întregul univers şi desconsideră autoritatea şi capacitatea sa de a alege cel mai bun Rege pentru omenire. Conducătorii naţiunilor vor vedea că furia lui Dumnezeu se va dezlănţui asupra lor pe neaşteptate, în timp ce ei încearcă să-şi realizeze propriile planuri. „Mânia lui este gata să se aprindă“ şi nu va exista cale de scăpare pentru împotrivitori. Conducătorii naţiunilor trebuie să ia aminte cu recunoştinţă la acest avertisment şi să acţioneze în consecinţă. Acest lucru va însemna viaţă.

23. Ce mai au încă timp să facă oamenii?

23 Acest psalm impresionant se încheie astfel: „Ferice de toţi câţi se încred în El [Iehova]!“ (Psalmul 2:12b). Mai este încă timp ca oameni din naţiuni să găsească un adăpost sigur. Acest lucru este valabil chiar şi pentru conducători, care susţin planurile naţiunilor. Ei pot fugi la Iehova, care oferă refugiu sub domnia Regatului. Dar trebuie să acţioneze înainte ca Regatul Mesianic să distrugă naţiunile potrivnice.

24. Cum putem duce o viaţă mai fericită chiar şi în această lume agitată?

24 Dacă studiem cu conştiinciozitate Biblia şi aplicăm sfaturile ei, putem duce o viaţă mai fericită chiar şi acum, în această lume agitată. Totodată, ne bucurăm de relaţii mai bune cu membrii familiei şi suntem scutiţi de multe dintre îngrijorările şi temerile care apasă această lume. Respectarea îndrumărilor biblice ne dă convingerea că îi plăcem Creatorului. Nimeni în afară de Suveranul universului nu ne poate garanta ‘viaţa prezentă şi cea care trebuie să vină’ după ce el îi va înlătura de pe pământ pe cei ce se împotrivesc dreptăţii respingând guvernarea Regatului. — 1 Timotei 4:8.

25. Întrucât ‘hotărârea lui Iehova’ nu poate da greş, ce anume ne aşteptăm să se întâmple în timpul nostru?

25 ‘Hotărârea lui Iehova’ nu poate da greş. În calitate de Creator, Dumnezeu cunoaşte ce este cel mai bine pentru omenire. De aceea, el îşi va îndeplini scopul de a-i binecuvânta pe oamenii ascultători cu pace, mulţumire şi siguranţă deplină sub domnia Regatului condus de Fiul său iubit. Referitor la timpul nostru, profetul Daniel a scris: „În zilele acestor împăraţi, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie care nu va fi distrusă . . . Ea va sfărâma şi va nimici toate acele împărăţii, dar ea însăşi va dăinui pentru totdeauna“ (Daniel 2:44). Este, aşadar, imperios necesar ‘să-l sărutăm pe Fiul’ şi să-i slujim Suveranului Domn Iehova!

[Note de subsol]

^ par. 4 Iniţial, „unsul“ era regele David, iar „împăraţii pământului“ erau conducătorii filisteni care şi-au mobilizat armatele împotriva lui.

^ par. 7 Şi alte texte din Scripturile greceşti creştine arată că Isus este Unsul lui Dumnezeu la care se face referire în Psalmul 2. Acest lucru reiese clar comparând Psalmul 2:7 cu Faptele 13:32, 33 şi cu Evrei 1:5; 5:5. Vezi şi Psalmul 2:9 şi Revelaţia 2:27.

Cum aţi răspunde?

• La ce ‘lucruri deşarte au meditat’ naţiunile?

• De ce îşi bate joc Iehova de naţiuni?

• Care este hotărârea lui Dumnezeu cu privire la naţiuni?

• Ce înseamnă ‘a-l săruta pe Fiul’?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 16]

David a cântat victoria Regelui mesianic

[Legenda ilustraţiei de la pagina 17]

Unii conducători şi poporul lui Israel au conspirat împotriva lui Isus Cristos

[Legenda ilustraţiei de la pagina 18]

Cristos a fost întronat pe Muntele Sion ceresc