„Orice om prevăzător lucrează cu cunoştinţă“

ÎNDRUMAREA din Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, este „mai de preţ decât aurul, decât mult aur curat“ (Psalmul 19:7–10). De ce afirmăm aceasta? Deoarece „învăţătura înţeleptului [a lui Iehova] este un izvor de viaţă, ca să abată pe om din cursele morţii“ (Proverbele 13:14). Când sunt puse în practică, sfaturile Bibliei nu numai că îmbunătăţesc calitatea vieţii, dar sunt şi un ajutor pentru evitarea capcanelor ce ar putea s-o pună în pericol. Cât de important este deci să căutăm această cunoştinţă şi s-o transpunem în fapte!

Sfaturile regelui Solomon din vechiul Israel consemnate în Proverbele 13:15–25 ne ajută să lucrăm cu cunoştinţă pentru a avea o viaţă mai bună şi mai lungă. * Apelând la concizia specifică proverbelor, Solomon arată cum ne ajută Cuvântul lui Dumnezeu să obţinem bunăvoinţa celorlalţi, să rămânem fideli în serviciul creştin, să avem o atitudine corectă faţă de disciplinare şi să ne alegem cu înţelepciune prietenii. De asemenea, el arată cât de înţelept este ca părinţii să le lase o moştenire copiilor şi să-i disciplineze cu iubire.

„O minte sănătoasă câştigă bunăvoinţă“

„O minte sănătoasă câştigă bunăvoinţă — afirmă Solomon — dar calea celor înşelători este pietroasă“ (Proverbele 13:15). Cuvântul original ebraic pentru „minte sănătoasă“, sau înţelegere corectă, „exprimă capacitatea cuiva de a manifesta prudenţă şi judecată sănătoasă, precum şi de a-şi forma păreri juste“, scrie într-o lucrare de referinţă. Celui ce are  asemenea calităţi nu-i este deloc greu să câştige bunăvoinţa celorlalţi.

Să remarcăm discernământul cu care i s-a adresat apostolul Pavel fratelui său creştin Filimon când i l-a trimis înapoi pe Onisim. Acesta era un sclav fugar care devenise creştin. Pavel l-a implorat pe Filimon să-l primească pe Onisim cu aceeaşi bunăvoinţă cu care l-ar fi primit pe el însuşi. Apostolul chiar s-a oferit să-l despăgubească pe Filimon dacă Onisim îi datora ceva. Bineînţeles că Pavel s-ar fi putut folosi de autoritatea sa de apostol pentru a-i cere lui Filimon să procedeze aşa cum era corect. Însă a preferat să rezolve problema cu tact şi cu iubire. Astfel, Pavel a fost sigur că avea să câştige bunăvoinţa lui Filimon, motivându-l chiar să facă mai mult decât i se cerea. N-ar trebui să imităm şi noi exemplul său în relaţiile cu fraţii noştri creştini? — Filimon 8–21.

Pe de altă parte, calea celor înşelători e pietroasă, sau „aspră“ (Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, Bucureşti, 1913). În ce sens? Potrivit unui biblist, cuvântul folosit aici înseamnă „rezistent sau dur cu referire la atitudinea rigidă a oamenilor răi. . . . Omul care se încăpăţânează să practice răul este insensibil la sfaturile înţelepte ale altora şi merge pe calea pierzării“.

Solomon spune în continuare: „Orice om prevăzător lucrează cu cunoştinţă, dar nebunul îşi dă la iveală nebunia“ (Proverbele 13:16). A fi prevăzător nu înseamnă a fi viclean. Prevederea, o calitate a omului prudent, care gândeşte înainte de a acţiona, este legată aici de cunoaştere. Când e criticat pe nedrept sau chiar insultat, omul prevăzător îşi ţine limba în frâu. El se roagă lui Dumnezeu să-l ajute să manifeste roadele spiritului sfânt pentru a nu se enerva în mod exagerat (Galateni 5:22, 23). Cel prevăzător nu-i permite vreunui om sau vreunei situaţii să-i controleze viaţa. Dimpotrivă, el îşi păstrează calmul, evitând astfel certurile care izbucnesc deseori când cineva insultat îşi iese repede din fire.

Omul prudent lucrează cu cunoştinţă şi atunci când are de luat o hotărâre. El ştie că acţiunile înţelepte sunt rareori rezultatul întâmplării oarbe, al acţionării sub impulsul sentimentelor sau, pur şi simplu, al faptului de a te lua după mulţime. De aceea, el îşi face timp să-şi analizeze situaţia. Examinează toate detaliile şi vede ce alternative are. Apoi consultă Scripturile pentru a discerne ce legi şi principii biblice se aplică la situaţia lui. Calea acestui om este mereu dreaptă. — Proverbele 3:5, 6.

„Un sol credincios aduce vindecare“

Ca Martori ai lui Iehova avem datoria de a proclama un mesaj din partea lui Dumnezeu. Următorul proverb ne ajută să ne îndeplinim cu fidelitate această misiune: „Un sol rău cade în nenorocire, dar un sol credincios aduce vindecare“. — Proverbele 13:17.

 Acest proverb evidenţiază calităţile unui sol. Dar dacă mesagerul deformează sau schimbă cu rea intenţie mesajul? Nu va fi el aspru pedepsit? Să ne gândim la Ghehazi, slujitorul profetului Elisei. Sub impulsul lăcomiei, el i-a transmis un mesaj eronat lui Naaman, comandantul armatei siriene. Lepra de care fusese vindecat Naaman a venit peste Ghehazi (2 Împăraţi 5:20–27). Dar dacă solul devine infidel şi nu mai vrea să proclame mesajul? „[Dacă] tu nu-i spui, ca să-l înştiinţezi cu privire la calea lui cea rea, răul acela va muri în nelegiuirea lui, dar sângele lui îl voi cere din mâna ta.“ — Ezechiel 33:8.

Pe de altă parte, un sol fidel este o vindecare atât pentru sine, cât şi pentru cei ce-l ascultă. Pavel l-a sfătuit pe Timotei: „Fii în mod constant atent la tine însuţi şi la predare. Perseverează în aceste lucruri, căci, făcând aceasta, te vei salva atât pe tine însuţi, cât şi pe cei care te ascultă“ (1 Timotei 4:16). Să ne gândim la vindecarea pe care o aduce proclamarea cu fidelitate a veştii bune despre Regat. Ea le deschide ochii oamenilor cu o dispoziţie corectă a inimii şi îi îndrumă spre adevărul care îi eliberează (Ioan 8:32). Chiar dacă nu toţi vor să-l asculte, mesagerul loial îşi va „scăpa sufletul“ (Ezechiel 33:9). Fie ca niciodată să nu ne neglijăm îndatorirea de a predica (1 Corinteni 9:16)! Şi fie ca mereu ‘să predicăm cuvântul’ cu atenţie, nediluându-l şi neîndulcindu-l pentru a părea mai atrăgător! — 2 Timotei 4:2.

„Cel ce ia seama la mustrare va fi pus în cinste“

Se ofensează omul prudent când primeşte un sfat util? În Proverbele 13:18 se spune: „Sărăcia şi ruşinea sunt partea celui ce leapădă învăţătura, dar cel ce ia seama la mustrare va fi pus în cinste“. Suntem înţelepţi dacă acceptăm orice mustrare. Un sfat înţelept ne poate fi de mare ajutor chiar şi atunci când nu ne dăm seama că avem nevoie de el. Dacă îl acceptăm, putem evita multe dureri de cap, chiar o nenorocire. Dacă nu ţinem cont de el, sau îl lepădăm, vom avea parte de ruşine.

Laudele binemeritate ne stimulează şi ne încurajează. Dar e bine să învăţăm să acceptăm şi mustrările. De folos în acest sens ne-ar putea fi cele două scrisori pe care apostolul Pavel i le-a scris lui Timotei. Deşi îl laudă  pentru fidelitatea sa, scrisorile abundă în sfaturi. Pavel îi dă multe sfaturi acestui bărbat mai tânăr decât el cu privire la păstrarea credinţei şi a unei conştiinţe bune, la relaţiile sale cu fraţii din congregaţie, la cultivarea devoţiunii sfinte şi a sentimentului de mulţumire, la instruirea altora, la respingerea apostaziei şi la îndeplinirea ministerului creştin. E bine ca membrii mai tineri ai congregaţiei să ceară şi să accepte sfatul colaboratorilor lor cu mai multă experienţă.

„Umblă cu înţelepţii“!

„Împlinirea unei dorinţe este dulce sufletului — spune înţeleptul rege —; dar este o urâciune pentru nebuni să se lase de rău“ (Proverbele 13:19). Într-o lucrare de referinţă se spune cu privire la acest proverb: „Când un om şi-a atins un obiectiv sau şi-a împlinit o dorinţă, întreaga lui fiinţă e cuprinsă de un sentiment de satisfacţie . . . Întrucât e extraordinar să realizezi ceva ce ţi-ai dorit mult, pentru nebuni ar fi un lucru detestabil să se îndepărteze de rău. Ei nu-şi pot atinge obiectivele decât pe căi necinstite, iar, ca să se lase de rău, ar trebui să renunţe la plăcerea de a-şi satisface o dorinţă“. E vital deci să nutrim dorinţe corecte!

Cei cu care ne asociem au o mare înrâurire asupra gândurilor şi a preferinţelor noastre. Solomon enunţă un adevăr imuabil când spune: „Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept, dar cine se însoţeşte cu nebunii va avea necaz“ (Proverbele 13:20). Desigur, cei cu care ne întovărăşim, chiar prin intermediul emisiunilor de divertisment, al Internetului sau a ceea ce citim, au o mare influenţă atât asupra a ceea ce suntem, cât şi asupra a ceea ce vom deveni. Cât de important este, aşadar, să ne alegem cu grijă prietenii!

„Lasă [o] moştenire“

„Nenorocirea urmăreşte pe cei care păcătuiesc — declară regele anticului Israel —, dar cei drepţi vor fi răsplătiţi cu fericire“ (Proverbele 13:21). Cei ce urmăresc dreptatea au multe binecuvântări deoarece Iehova are grijă de ei (Psalmul 37:25). Totuşi, trebuie să recunoaştem că „timpul şi evenimentele neprevăzute se abat asupra tuturor“ (Eclesiastul 9:11, NW). Ce-am putea face pentru a ne pregăti în vederea unor evenimente neprevăzute?

Solomon spune: „Omul bun lasă moştenire copiilor copiilor săi“ (Proverbele 13:22a). Părinţii le lasă copiilor o moştenire valoroasă ajutându-i să-l cunoască pe Iehova şi să cultive o relaţie apropiată cu el. Dar, dacă e posibil, n-ar fi de asemenea înţelept să ia măsuri şi pentru bunăstarea materială a familiei în cazul morţii premature a unui părinte? În multe ţări, capul familiei poate să încheie o asigurare pe viaţă, să întocmească un testament legal şi să pună câţiva bani deoparte.

Ce se poate spune despre moştenirea celor răi? „Bogăţiile păcătosului sunt păstrate pentru cel drept“ (Proverbele 13:22b). Pe lângă foloasele din prezent, cuvintele acestea se vor deveni realitate când Iehova îşi va îndeplini promisiunea de a crea „ceruri noi şi un pământ nou“ în care „va locui dreptatea“ (2 Petru  3:13). Cei răi vor fi înlăturaţi, iar ‘cei blânzi vor moşteni pământul’. — Psalmul 37:11.

Omul prudent lucrează cu cunoştinţă chiar şi atunci când nu dispune de prea multe lucruri materiale. În Proverbele 13:23 se spune: „Ogorul pe care-l desţeleneşte săracul dă o hrană îmbelşugată, dar mulţi pier din cauza nedreptăţii lor [a lipsei de judecată, NW]“. Puţinul sporeşte prin muncă asiduă şi cu binecuvântarea lui Dumnezeu. Dar o judecata nedreaptă poate risipi o întreagă avere.

„Cine-l iubeşte îl disciplinează“

Oamenii imperfecţi au nevoie de disciplinare încă din copilărie. Solomon spune: „Cine cruţă nuiaua urăşte pe fiul său; dar cine-l iubeşte, îl disciplinează îndată“. — Proverbele 13:24.

Nuiaua este un simbol al autorităţii. În Proverbele 13:24, ea se referă la autoritatea părintească. În acest context, folosirea nuielii pentru a disciplina nu înseamnă neapărat a-l bate pe copil cu ea. Mai degrabă, reprezintă mijloacele de corecţie, oricare ar fi acestea. Pentru a-şi corecta un comportament greşit, unii copii au nevoie doar de o mustrare spusă cu blândeţe, în timp ce alţii trebuie mustraţi cu mai multă severitate. „O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput, decât o sută de lovituri pe cel nebun“, se spune în Proverbele 17:10.

Părinţii trebuie să-şi disciplineze întotdeauna copiii cu iubire şi cu înţelepciune, dovedind astfel că le vor cu adevărat binele. Un părinte iubitor nu trece cu vederea greşelile copilului său. Dimpotrivă, e atent la ele pentru a le corecta înainte ca acestea să prindă rădăcini. Desigur, părinţii iubitori urmează îndemnul lui Pavel: „Taţilor, nu-i iritaţi pe copiii voştri, ci continuaţi să-i creşteţi în disciplina şi normele de gândire ale lui Iehova“. — Efeseni 6:4.

Dar dacă un părinte este indulgent şi nu-şi disciplinează copilul? Îi va mulţumi copilul său mai târziu pentru aceasta? Puţin probabil (Proverbele 29:21)! Biblia afirmă: „Copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale“ (Proverbele 29:15). Sustragerea de la exercitarea autorităţii părinteşti vădeşte indiferenţă şi lipsă de iubire. Însă exercitarea ei cu blândeţe dar şi cu fermitate reflectă grijă iubitoare.

Un om drept şi prevăzător, care lucrează cu o cunoştinţă adevărată, va fi binecuvântat. Solomon ne dă asigurarea: „Cel drept mănâncă până se satură, dar pântecele celor răi va duce lipsă“ (Proverbele 13:25). Iehova ştie ce este cel mai bine pentru noi în orice domeniu al vieţii — în relaţiile cu membrii familiei noastre şi cu alţii, în minister sau în ce priveşte disciplinarea. Aplicând cu înţelepciune sfaturile din Cuvântul său, vom fi binecuvântaţi cu cel mai bun mod de viaţă.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 28]

Când este criticat pe nedrept, omul prevăzător îşi ţine limba în frâu

[Legenda fotografiei de la pagina 29]

Un proclamator fidel al Regatului face mult bine

[Legenda fotografiei de la pagina 30]

Laudele ne încurajează, însă trebuie să acceptăm şi mustrările

[Legenda fotografiei de la pagina 31]

Un părinte iubitor nu trece cu vederea greşelile copilului său