Obosiţi, dar nu extenuaţi

„DOMNUL, Creatorul marginilor pământului, . . . dă tărie celui obosit şi măreşte puterea celui care nu mai este în stare de nimic.“ — ISAIA 40:28, 29.

1, 2. a) Ce invitaţie plină de căldură li se face tuturor celor ce vor să practice închinarea curată? b) Ce anume ne poate ameninţa serios spiritualitatea?

CA DISCIPOLI ai lui Isus, noi cunoaştem foarte bine invitaţia sa plină de căldură: „Veniţi la mine, voi toţi care trudiţi şi sunteţi împovăraţi, şi eu vă voi înviora. . . . Căci jugul meu este bun şi sarcina mea este uşoară“ (Matei 11:28–30). Creştinilor li s-au promis, de asemenea, „perioade de înviorare de la persoana lui Iehova“ (Faptele 3:19). Fără îndoială că aţi simţit voi înşivă înviorarea care provine din învăţarea adevărurilor biblice, meditarea la minunata speranţă prezentată în Cuvântul lui Dumnezeu şi aplicarea în viaţă a principiilor lui Iehova.

² Totuşi, unii închinători ai lui Iehova se simt din când în când obosiţi pe plan afectiv. Uneori, aceste perioade de descurajare sunt scurte. Alteori, sentimentele de oboseală persistă. Cu trecerea timpului, unii ajung să simtă că responsabilităţile creştine nu mai sunt o sarcină înviorătoare, cum a promis Isus, ci o povară. Aceste sentimente negative pot pune serios în pericol prietenia cu Iehova.

3. De ce a dat Isus sfatul din Ioan 14:1?

³ Cu puţin înainte de a fi arestat şi executat, Isus le-a spus discipolilor: „Să nu vi se tulbure inima. Exercitaţi credinţă în Dumnezeu, exercitaţi credinţă şi în mine“ (Ioan 14:1). Isus a rostit aceste cuvinte având în vedere că apostolii urmau să fie în scurt timp martori la evenimente tragice. Acestea aveau să fie urmate de un val de persecuţii. Isus ştia că o mare descurajare i-ar fi putut face pe apostoli să se poticnească (Ioan 16:1). Dacă nu era ţinută sub control, tristeţea le-ar fi slăbit spiritualitatea şi i-ar fi făcut să-şi piardă încrederea în Iehova. Acelaşi lucru este valabil şi pentru creştinii de azi. O perioadă mai lungă de descurajare poate provoca multă suferinţă, iar inima ar putea ajunge să fie copleşită de tristeţe (Ieremia 8:18). Omul lăuntric îşi poate pierde puterile. Din cauza problemelor, am putea paraliza pe plan afectiv şi spiritual, pierzându-ne chiar şi dorinţa de a ne închina lui Iehova.

4. Ce anume ne poate ajuta să ne păzim inima figurativă de oboseala spirituală?

⁴ Cât de potrivit este sfatul Bibliei: „Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice este de păzit, căci din ea ies izvoarele vieţii“ (Proverbele 4:23)! Biblia oferă sfaturi practice care ne ajută să ne ocrotim inima figurativă de descurajare şi de oboseala spirituală. Însă mai întâi trebuie să înţelegem din ce cauză ne simţim obosiţi.

Modul de viaţă creştin nu este împovărător

5. Ce aparentă contradicţie există referitor la statutul de discipol creştin?

⁵ Este adevărat, pentru a fi creştini trebuie să depunem eforturi susţinute (Luca 13:24). De fapt, Isus a spus: „Cine nu-şi poartă stâlpul de tortură şi nu vine după mine nu poate fi discipolul meu“ (Luca 14:27). La prima vedere, s-ar părea că aceste cuvinte contrazic afirmaţia lui Isus despre sarcina uşoară şi înviorătoare. Dar nu există nici o contradicţie între cele două afirmaţii.

6, 7. De ce se poate spune că forma noastră de închinare nu este împovărătoare?

⁶ Deşi ne obosesc pe plan fizic, munca grea şi eforturile asidue ne pot aduce înviorare şi satisfacţie dacă sunt făcute cu un scop nobil  (Eclesiastul 3:13, 22). Şi ce scop ar putea fi mai nobil decât acela de a le împărtăşi semenilor noştri minunatele adevăruri biblice? În plus, eforturile pe care le depunem pentru a trăi conform înaltelor norme morale ale lui Dumnezeu sunt nesemnificative în comparaţie cu foloasele de care avem parte (Proverbele 2:10–20). Chiar şi atunci când suntem persecutaţi, noi considerăm că este o onoare să suferim pentru Regatul lui Dumnezeu. — 1 Petru 4:14.

⁷ Sarcina lui Isus este cu adevărat înviorătoare, mai ales când o comparăm cu întunericul spiritual în care se află cei ce rămân sub jugul religiei false. Dumnezeu are o iubire tandră faţă de noi şi nu ne cere nimic peste puterile noastre. „Poruncile sale nu sunt împovărătoare“ (1 Ioan 5:3). Creştinismul adevărat, aşa cum este prezentat în Scripturi, nu e împovărător. Aşadar, forma noastră de închinare nu ne oboseşte şi nici nu ne descurajează.

‘Să ne debarasăm de orice greutate’

8. Care este adesea cauza oboselii spirituale?

⁸ În cele mai multe cazuri, dacă ne simţim obosiţi pe plan spiritual înseamnă că acest sistem de lucruri corupt a pus pe umerii noştri noi poveri. Întrucât „întreaga lume zace în puterea celui rău“, suntem înconjuraţi de forţe potrivnice care ne pot obosi şi ne pot face să ne pierdem echilibrul creştin (1 Ioan 5:19). Activităţile neesenţiale ne pot afecta programul spiritual. Aceste poveri suplimentare ne pot obosi, ba chiar ne pot zdrobi spiritul. Biblia ne îndeamnă în mod potrivit ‘să ne debarasăm de orice greutate’. — Evrei 12:1–3.

9. Cum ne pot obosi obiectivele de ordin material?

⁹ De exemplu, lumea este ahtiată după prestigiu, bani, distracţii, călătorii de plăcere şi alte obiective de ordin material. Acest lucru ne poate influenţa gândirea (1 Ioan 2:15–17). Unii creştini din secolul I care au căutat să se îmbogăţească şi-au complicat mult viaţa. Apostolul Pavel spune: „Cei care sunt hotărâţi să fie bogaţi cad în ispită şi în cursă şi în multe dorinţe nesăbuite şi nocive, care îi cufundă pe oameni în distrugere şi ruină. Căci iubirea de bani este o rădăcină a tot felul de lucruri dăunătoare, şi unii, aspirând la această iubire, s-au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns peste tot cu multe dureri“. — 1 Timotei 6:9, 10.

10. Ce putem învăţa despre bogăţii din ilustrarea lui Isus cu privire la semănător?

¹⁰ Dacă ne simţim obosiţi şi descurajaţi în serviciul lui Dumnezeu, nu cumva urmărirea lucrurilor materiale ne înăbuşă spiritualitatea? Acest pericol este cât se poate de real, aşa cum a arătat Isus în ilustrarea despre semănător. Isus a comparat „îngrijorările acestui sistem de lucruri şi puterea amăgitoare a bogăţiilor şi dorinţele după celelalte lucruri“ cu spinii care „pătrund şi înăbuşă“ sămânţa cuvântului lui Dumnezeu în inima noastră (Marcu 4:18, 19). Prin urmare, Biblia ne sfătuieşte: „Modul vostru de viaţă să fie liber de iubirea de bani, în timp ce sunteţi mulţumiţi cu lucrurile prezente. Căci el a zis: «Nicidecum nu te voi lăsa şi nicidecum nu te voi părăsi»“. — Evrei 13:5.

11. Cum am putea elimina unele lucruri care ne obosesc?

¹¹ Uneori viaţa noastră se complică nu din cauză că urmărim să avem mai multe lucruri,  ci din cauza a ceea ce facem cu lucrurile pe care le avem deja. Unii se simt obosiţi pe plan afectiv ca urmare a unor probleme grave de sănătate, a morţii unor persoane dragi sau a altor probleme. Ei s-au gândit că, din când în când, trebuie să facă unele schimbări. Un cuplu s-a hotărât să renunţe la unele hobbyuri şi proiecte de mică importanţă. Ei au făcut, de fapt, un inventar al lucrurilor pe care le aveau şi pur şi simplu au împachetat toate materialele care aveau legătură cu asemenea proiecte şi le-au pus deoparte. Ar fi bine ca, periodic, toţi să ne analizăm obiceiurile şi lucrurile pe care le avem şi să înlăturăm orice greutate inutilă ca să nu obosim şi să ne pierdem puterile în sufletele noastre.

Este esenţial să fim rezonabili şi modeşti

12. Ce trebuie să recunoaştem cu privire la propriile greşeli?

¹² Greşelile noastre, chiar şi în chestiuni de mică importanţă, ne pot complica treptat viaţa. Cuvintele lui David sunt adevărate: „Fărădelegile mele se ridică deasupra capului meu; ca o povară grea, sunt prea grele pentru mine“ (Psalmul 38:4). De multe ori, unele schimbări de ordin practic ne vor lua de pe umeri poveri grele.

13. Cum ne ajută rezonabilitatea să avem o concepţie echilibrată cu privire la minister?

¹³ Biblia ne îndeamnă să dezvoltăm „înţelepciunea practică şi capacitatea de gândire“ (Proverbele 3:21, 22, NW). „Înţelepciunea de sus este . . . rezonabilă“, spune Biblia (Iacov 3:17). Unii se simt obligaţi să ţină pasul cu ceea ce fac alţii în ministerul creştin. Dar Biblia ne dă următorul sfat: „Fiecare să dovedească ce este propria sa lucrare, şi atunci va avea motiv de exultare numai cu privire la sine, şi nu în comparaţie cu altă persoană. Căci fiecare îşi va purta propria sarcină“ (Galateni 6:4, 5). Este adevărat, exemplul bun al colaboratorilor creştini ne poate încuraja să-i slujim lui Iehova din toată inima, dar înţelepciunea practică şi rezonabilitatea ne vor ajuta să ne fixăm obiective realiste, potrivite situaţiei noastre.

14, 15. Cum putem da dovadă de înţelepciune practică pentru a ne îngriji de necesităţile noastre fizice şi afective?

¹⁴ Dacă suntem rezonabili chiar şi în domenii care par de mică importanţă, vom putea preveni oboseala. De pildă, cultivăm noi obiceiuri echilibrate care ne ajută să fim sănătoşi? Să analizăm exemplul unui cuplu care slujeşte la o filială a Martorilor lui Iehova. Cei doi soţi au văzut cât de importantă este înţelepciunea practică în prevenirea oboselii. Soţia spune: „Indiferent cât de mult avem de lucru, încercăm să mergem la culcare cam la aceeaşi oră în fiecare seară. De asemenea, facem cu regularitate exerciţii fizice. Lucrul acesta ne ajută cu adevărat. Am învăţat să ne cunoaştem limitele şi să acţionăm în consecinţă. Încercăm să nu ne comparăm cu cei care par a fi în permanenţă plini de energie“. Luăm masa la  timp, consumăm alimente sănătoase şi dormim suficient? Dacă acordăm o atenţie rezonabilă sănătăţii noastre în general, putem diminua epuizarea afectivă şi spirituală.

¹⁵ Unii dintre noi au necesităţi speciale. De pildă, o soră a slujit în ministerul cu timp integral în câteva repartiţii dificile. Ea a avut probleme grave de sănătate, iar în prezent încă suferă de cancer. Ce anume o ajută să facă faţă situaţiilor stresante? Ea spune: „Pentru mine e important să am unele momente în care să fiu singură şi să mă bucur de linişte. Pe măsură ce stresul şi oboseala se acumulează, am mai mare nevoie de astfel de momente când pot să citesc şi să mă odihnesc“. Înţelepciunea practică şi capacitatea de gândire ne pot ajuta să ne cunoaştem şi să ne satisfacem necesităţile personale, evitând astfel oboseala spirituală.

Iehova Dumnezeu ne dă putere

16, 17. a) De ce este foarte important să ne îngrijim de sănătatea noastră spirituală? b) Ce anume ar trebui să includem în programul nostru zilnic?

¹⁶ Desigur, este foarte important să ne îngrijim de sănătatea noastră spirituală. Dacă suntem în relaţii strânse cu Iehova Dumnezeu, putem fi obosiţi în sens fizic, dar nu vom obosi niciodată aducându-i închinare. Iehova este cel ce „dă tărie celui obosit şi măreşte puterea celui care nu mai este în stare de nimic“ (Isaia 40:28, 29). Apostolul Pavel, care a trăit personal adevărul acestor cuvinte, a scris: „Noi nu renunţăm, ci, chiar dacă omul care suntem în exterior se degradează, omul care suntem în interior cu siguranţă se reînnoieşte din zi în zi“. — 2 Corinteni 4:16.

¹⁷ Să observăm expresia „din zi în zi“. Aceasta înseamnă să profităm în fiecare zi de măsurile luate de Iehova. O soră care slujeşte cu fidelitate ca misionară de 43 de ani a trebuit să facă faţă unor perioade de oboseală fizică şi de descurajare. Dar ea nu s-a lăsat copleşită de oboseală. Ea spune: „Mi-am făcut obiceiul să mă trezesc devreme pentru ca, înainte de a începe lucrul, să mă pot ruga lui Iehova şi să citesc din Cuvântul său. Acest program zilnic m-a ajutat să perseverez“. Da, putem arăta că ne bazăm pe forţa lui Iehova dacă, în mod regulat, ‘zi de zi’, ne rugăm lui şi medităm la calităţile şi la promisiunile sale minunate.

18. Cum îi încurajează Biblia pe slujitorii fideli ai lui Dumnezeu care sunt în vârstă sau bolnavi?

¹⁸ Lucrul acesta este util îndeosebi pentru cei ce se simt descurajaţi din cauza bătrâneţii sau a sănătăţii şubrede. Aceştia se pot simţi descurajaţi nu pentru că se compară cu alţii, ci pentru că se compară cu ceea ei înşişi puteau să facă în trecut. Dar cât de mângâietor este să ştim că Iehova îi consideră pe cei vârstnici demni de onoare! Biblia spune: „Perii albi sunt o cunună de slavă, dacă se găsesc pe calea dreptăţii“ (Proverbele 16:31). Iehova ne cunoaşte limitele şi preţuieşte mult închinarea pe care i-o aducem din toată inima în pofida neputinţelor noastre. Iar faptele bune pe care le-am făcut deja sunt scrise cu litere de neşters în memoria lui Dumnezeu. Scripturile ne asigură: „Dumnezeu nu este nedrept ca să uite lucrarea voastră şi iubirea pe care aţi arătat-o pentru numele său, prin faptul că le-aţi slujit şi continuaţi să le slujiţi sfinţilor“ (Evrei 6:10). Ce bucuroşi suntem cu toţii că avem în mijlocul nostru oameni care s-au dovedit loiali lui Iehova decenii la rând!

Să nu renunţăm

19. De ce este bine să ne menţinem ocupaţi cu lucrări excelente?

¹⁹ Mulţi cred că activitatea fizică susţinută poate reduce oboseala. În mod asemănător, activităţile spirituale făcute cu regularitate ne pot ajuta să diminuăm orice sentiment de epuizare afectivă sau spirituală. Biblia spune: „Să nu renunţăm deci să facem ce este excelent, căci la timpul cuvenit vom secera, dacă nu ne extenuăm. Astfel, cât avem timp favorabil pentru aceasta, să facem ce este bine faţă de toţi, dar îndeosebi faţă de cei înrudiţi cu noi  în credinţă“ (Galateni 6:9, 10). Să observăm expresiile „să facem ce este excelent“ şi „să facem ce este bine“. Ambele presupun acţiuni. Într-adevăr, faptul de a le face bine altora ne poate ajuta să nu ne extenuăm şi să nu renunţăm la serviciul lui Iehova.

20. Ce trebuie să evităm pentru a lupta împotriva descurajării?

²⁰ În schimb, compania oamenilor care desconsideră legile lui Dumnezeu şi activităţile făcute împreună cu ei pot deveni împovărătoare. Biblia ne avertizează: „Piatra este grea şi nisipul este greu, dar supărarea pe care o aduce nebunul este mai grea decât amândouă“ (Proverbele 27:3). Dacă vrem să nu ne simţim descurajaţi şi obosiţi, trebuie să evităm compania celor care insistă asupra gândurilor negative şi care sunt mereu gata să găsească greşeli şi să critice.

21. Cum putem să-i încurajăm pe alţii la întrunirile creştine?

²¹ Întrunirile creştine sunt o măsură prin care Iehova ne poate da energie spirituală. La întruniri avem ocazia deosebită de a ne încuraja unii pe alţii întrucât beneficiem de instruire şi de o companie înviorătoare (Evrei 10:25). Toţi membrii congregaţiei trebuie să depună eforturi să-i întărească pe ceilalţi când răspund la întruniri sau când prezintă teme de pe podium. Îndeosebi cei care sunt în frunte ca învăţători au datoria de a-i încuraja pe ceilalţi (Isaia 32:1, 2). Chiar dacă trebuie să dea sfaturi sau să mustre, tonul lor trebuie să fie înviorător (Galateni 6:1, 2). Iubirea noastră pentru alţii ne va ajuta într-adevăr să-i slujim lui Iehova fără să ajungem la epuizare. — Psalmul 133:1; Ioan 13:35.

22. De ce putem fi plini de curaj în pofida naturii noastre umane imperfecte?

²² Închinarea adusă lui Iehova în acest timp al sfârşitului presupune muncă. Şi creştinii se confruntă cu oboseală psihică, cu durere afectivă şi cu situaţii stresante. Natura umană imperfectă este fragilă, asemenea lutului. Însă Biblia spune: „Avem această comoară în vase de lut, pentru ca puterea care depăşeşte normalul să fie a lui Dumnezeu şi nu de la noi“ (2 Corinteni 4:7). Da, vom obosi, dar fie ca niciodată să nu ne extenuăm sau să renunţăm. Dimpotrivă, „să fim plini de curaj şi să zicem: «Iehova este ajutorul meu»“. — Evrei 13:6.

O scurtă recapitulare

• Care sunt unele poveri de care ne-am putea debarasa?

• Cum putem „să facem ce este bine“ faţă de colaboratorii noştri creştini?

• Cum ne susţine Iehova când suntem obosiţi sau descurajaţi?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 23]

Isus ştia că o perioadă mai lungă de descurajare le-ar fi putut dăuna apostolilor

[Legenda fotografiei de la pagina 24]

Unii au renunţat la anumite hobbyuri şi la proiecte personale de mică importanţă

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

În pofida limitelor noastre, Iehova preţuieşte foarte mult închinarea pe care i-o aducem din toată inima