Un temerar „călător în slujba Evangheliei“

SE SPUNE că la 18 ani, englezul George Borrow cunoştea 12 limbi. Doi ani mai târziu traducea „cu uşurinţă şi într-un limbaj elegant“ în 20 de limbi.

În 1833, acest tânăr foarte talentat a fost invitat la Londra de către Societatea Biblică pentru Britania şi Străinătate. Întrucât n-avea cu ce să-şi plătească drumul, dar fiind hotărât să nu piardă această ocazie specială, la 30 de ani ai săi Borrow a plecat pe jos din Norwich, oraşul său natal, reuşind să parcurgă 180 de kilometri în numai 28 de ore.

Cei de la Societatea Biblică i-au propus să înveţe în şase luni manciuriana, limbă vorbită în câteva provincii ale Chinei. Propunerea lor nu era deloc uşoară. Borrow a cerut o carte de gramatică manciuriană, dar nu i s-au putut da decât o Evanghelie după Matei în manciuriană şi un dicţionar manciurian-francez. Însă, după mai puţin de cinci luni el scria la Londra: „Cu ajutorul lui Dumnezeu, am învăţat manciuriana“. Această realizare era cu atât mai notabilă, cu cât, în aceeaşi perioadă Borrow lucrase, după cât se pare, şi la corectura Evangheliei după Luca în nahuatl, dialect vorbit de indigenii din Mexic.

Biblia în manciuriană

Scrisă abia în secolul al XVII-lea, când a adoptat alfabetul mongol-uigur puţin modificat, manciuriana a devenit limba oficială a demnitarilor Chinei. Deşi, după un timp, folosirea ei a intrat în declin, Societatea Biblică pentru Britania şi Străinătate dorea să tipărească şi să distribuie Biblii în manciuriană. În 1822, această societate finanţase o ediţie de 550 de exemplare ale Evangheliei după Matei, în traducerea lui Stepan Lipoftsoff. El deţinuse o funcţie în Biroul Afacerilor Externe al Rusiei şi locuise în China 20 de ani. Din această ediţie însă, tipărită la Sankt Petersburg, s-au distribuit doar câteva exemplare, deoarece toate celelalte au fost distruse de o inundaţie.

Curând a urmat o traducere integrală a Scripturilor greceşti creştine. Descoperirea în 1834 a unui manuscris vechi ce conţinea aproape toate cărţile Scripturilor ebraice a sporit interesul faţă de Biblie. Cine putea să coordoneze revizuirea Bibliei manciuriene existente la data aceea şi să termine de tradus restul Scripturilor? Societatea Biblică pentru Britania şi Străinătate i-a încredinţat această misiune lui George Borrow.

În Rusia

După sosirea sa la Sankt Petersburg, Borrow a dedicat mult timp studierii mai aprofundate a manciurienei. Astfel, a putea corecta şi  tipări cu mai multă acurateţe textul Bibliei. La realizarea acestui proiect a fost necesară o muncă asiduă, iar Borrow a lucrat în jur de 13 ore pe zi ajutând la culegerea literelor pentru tipărirea Noului Testament, despre care s-a spus ulterior că reprezintă „o splendidă ediţie a unei cărţi orientale“. În 1835 s-au tipărit o mie de exemplare. Dar visul lui Borrow de a le duce şi a le distribui în China a fost spulberat. Temându-se ca nu cumva distribuirea Bibliei manciuriene în această ţară să fie considerată o încercare de evanghelizare, ceea ce ar fi putut periclita relaţiile de prietenie cu vecinii lor, guvernul Rusiei nu i-a permis lui Borrow să ducă în China nici măcar „o singură Biblie în manciuriană“.

Aproape zece ani mai târziu au fost distribuite câteva exemplare. Traducerea Evangheliilor după Matei şi după Marcu a apărut în 1859 într-o ediţie bilingvă, cu coloane paralele în manciuriană şi în chineză. Însă, la data aceea, majoritatea celor ce ştiau manciuriana preferau să citească în chineză, astfel că interesul pentru o traducere integrală a Bibliei în manciuriană a început să scadă. Manciuriana era, de fapt, o limbă aproape moartă, care, nu după mult timp, a fost înlocuită cu chineza. La manciuriană s-a renunţat definitiv prin anul 1912, când China a devenit republică.

Peninsula Iberică

Îmbogăţit de experienţele sale, George Borrow s-a întors plin de entuziasm la Londra. În 1835, a fost trimis în Portugalia şi în Spania pentru „a vedea cât de pregătite erau minţile de acolo să primească adevărurile creştine“, aşa cum avea să scrie el mai târziu. Din cauza instabilităţii sociale şi politice, legăturile Societăţii Biblice pentru Britania şi Străinătate cu aceste două ţări erau aproape inexistente. Lui Borrow i-a plăcut să vorbească din Biblie cu oamenii din satele portugheze, dar curând, apatia religioasă şi indiferenţa de care s-a lovit l-au determinat să meargă în Spania.

Aici a întâmpinat o altă problemă, legată îndeosebi de gitani, de care Borrow s-a ataşat mult fiindcă le cunoştea limba. La scurt timp după sosirea sa, el a început să traducă „Noul Testament“ în gitană, varianta spaniolă a limbii romani. Pentru unele porţiuni a apelat la ajutorul a două gitane. Borrow le citea în spaniolă, iar ele îi traduceau în gitană. Astfel, el a deprins folosirea corectă a expresiilor gitane. Drept urmare, Evanghelia lui Luca a fost publicată în primăvara anului 1838. Cu acel prilej, un episcop a spus: „O să convertească întreaga Spanie cu ajutorul limbii gitane“.

George Borrow fusese autorizat să găsească „o persoană competentă care să traducă Scripturile în bască“. Această misiune i-a fost încredinţată unui medic pe nume Oteiza. Despre el, Borrow a scris: „Este un bun cunoscător al acestei limbi, pe care o ştiu şi eu puţin“. Apărută în 1838, Evanghelia lui Luca a fost prima carte a Bibliei tradusă în basca spaniolă.

Impulsionat de dorinţa de a deschide ochii poporului de rând, Borrow a făcut călătorii  lungi, adesea primejdioase, pentru a le distribui cărţi ale Bibliei oamenilor săraci de la sate. Intenţia lui era să-i elibereze de ignoranţa religioasă şi de superstiţii. Vorbindu-le, de exemplu, despre lipsa de valoare a indulgenţelor pe care le cumpărau, el le explica: „Este oare posibil ca Dumnezeu, care este bun, să aprobe vânzarea păcatului?“ Însă, de teamă ca nu cumva o asemenea lucrare îndreptată împotriva doctrinelor Bisericii să ducă la interzicerea activităţii lor, cei de la Societatea Biblică i-au cerut să se ocupe numai de distribuirea Scripturilor.

Borrow a obţinut o autorizaţie verbală pentru a tipări El Nuevo Testamento, un Nou Testament în spaniolă, fără notele doctrinare ale Bisericii Romano-Catolice. El a primit această permisiune după ce prim-ministrul se opusese categoric, spunând că traducerea era „plină de erori“ şi periculoasă. Borrow a deschis un depozit în Madrid pentru a vinde acest Nou Testament în spaniolă. Astfel, el a intrat în conflict atât cu conducătorii religioşi, cât şi cu autorităţile laice şi a fost închis 12 zile. Când a protestat, i s-a spus să plece fără să facă vâlvă. Ştiind că fusese închis pe nedrept, el a menţionat exemplul apostolului Pavel şi a rămas acolo până când a fost disculpat, iar numele său curăţat de orice pată. — Faptele 16:37.

În 1840, când temerarul lor reprezentant a părăsit Spania, Societatea Biblică scria: „În ultimii cinci ani au fost puse în circulaţie în Spania aproape 14 000 de Biblii“. Întrucât avusese o contribuţie însemnată la realizarea acestui proiect, Borrow a spus despre anii petrecuţi în Spania că au fost „cei mai fericiţi ani din viaţa [lui]“.

Cartea Biblia în Spania (engl.), publicată prima oară în 1842 — care se tipăreşte şi astăzi —, este o povestire captivantă a călătoriilor şi peripeţiilor lui George Borrow. În această carte, cu succes de librărie de la prima sa ediţie, Borrow spune despre sine că a fost un „călător în slujba Evangheliei“. El a scris: „Mi-am propus să merg prin locurile neumblate şi retrase de pe dealurile şi munţii cu drumuri anevoioase şi să vorbesc cu oamenii, aşa cum ştiu eu, despre Cristos“.

Distribuind şi traducând Biblia cu atât entuziasm, George Borrow a netezit drumul celor ce, mai târziu, au avut marele privilegiu de a face aceeaşi lucrare.

[Harta de la pagina 29]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Dorind să traducă şi să distribuie Biblia, George Borrow a călătorit din 1. Anglia în 2. Rusia, 3. Portugalia şi 4. Spania

[Provenienţa hărţii]

Mountain High Maps® Copyright © 1997 Digital Wisdom, Inc.

[Legenda fotografiei de la pagina 28]

Cuvintele introductive la Evanghelia lui Ioan în manciuriană, tipărită în 1835 (se citesc de sus în jos şi de la stânga la dreapta)

[Provenienţa fotografiei]

Din cartea The Bible of Every Land, 1860

[Provenienţa fotografiei de la pagina 27]

Din cartea The Life of George Borrow, de Clement Shorter, 1919