Urâţi fără motiv
Urâţi fără motiv
„M-au urât fără motiv.“ — IOAN 15:25.
1, 2. a) De ce rămân uimiţi unii când creştinii sunt defăimaţi, dar de ce nu ar trebui să ne surprindă acest lucru? b) La ce sens al cuvântului „ură“ ne vom referi în acest articol (vezi nota de subsol)?
MARTORII LUI IEHOVA se străduiesc să respecte principiile din Cuvântul lui Dumnezeu. Prin urmare, în multe ţări ei se bucură de o reputaţie bună. Însă uneori sunt puşi într-o lumină negativă. Iată ce a declarat un oficial din oraşul St. Petersburg (Rusia): „Martorii lui Iehova ne-au fost prezentaţi drept o sectă interzisă ai cărei membri se întrunesc pe ascuns, omoară copii şi se sinucid“. Însă, după ce a colaborat cu Martorii lui Iehova la organizarea unui congres internaţional, acel oficial a spus: „Martorii sunt oameni normali, zâmbitori . . . Sunt paşnici şi calmi şi se iubesc foarte mult unii pe alţii“. Apoi a adăugat: „Pur şi simplu nu înţeleg de ce se spun asemenea minciuni despre ei“. — 1 Petru 3:16.
2 Bineînţeles, slujitorii lui Dumnezeu nu se bucură când sunt vorbiţi de rău, dar nici nu rămân surprinşi când se întâmplă acest lucru. Isus şi-a avertizat continuatorii: „Dacă lumea vă urăşte, ştiţi că m-a urât pe mine înainte să vă urască pe voi. . . . Aceasta este ca să se împlinească cuvântul scris în Legea lor: «M-au urât fără motiv».“ * (Ioan 15:18–20, 25; Psalmii 35:19; 69:4). Mai înainte, el le spusese discipolilor săi: „Dacă pe stăpânul casei l-au numit Beelzebub, cu cât mai mult îi vor numi aşa pe cei din casa lui!“ (Matei 10:25). Creştinii înţeleg că „stâlpul de tortură“ pe care l-au acceptat când au devenit continuatori ai lui Cristos implică şi faptul de a suporta astfel de defăimări. — Matei 16:24.
3. În ce măsură sunt persecutaţi închinătorii adevăraţi ai lui Dumnezeu?
3 Persecutarea închinătorilor adevăraţi ai lui Dumnezeu a început de mult timp, încă din zilele „dreptului Abel“ (Matei 23:34, 35). Şi nu este vorba doar de incidente izolate. Isus a spus că discipolii săi urmau să fie „obiectul urii tuturor oamenilor“ din cauza numelui său (Matei 10:22). În plus, apostolul Pavel a scris că toţi slujitorii lui Dumnezeu — inclusiv fiecare dintre noi — trebuie să se aştepte la persecuţii (2 Timotei 3:12). Cum se explică acest lucru?
Cine stă în spatele urii nejustificate
4. Cum arată Biblia cine stă în spatele urii nejustificate?
4 Cuvântul lui Dumnezeu arată că, încă de la început, a existat un instigator la ură invizibil. Să ne gândim, de pildă, la moartea violentă a lui Abel, primul om al credinţei. Biblia afirmă că ucigaşul, adică fratele său Cain, „provenea din cel rău“, Satan Diavolul (1 Ioan 3:12). Cain şi-a însuşit atitudinea lui Satan, iar Diavolul l-a folosit pentru a-şi duce la îndeplinire planurile nelegiuite. Biblia dezvăluie, de asemenea, rolul lui Satan în atacurile pline de cruzime împotriva lui Iov şi a lui Isus Cristos (Iov 1:12; 2:6, 7; Ioan 8:37, 44; 13:27). Cartea Revelaţia nu lasă nici o umbră de îndoială cu privire la persoana care stă în spatele persecutării continuatorilor lui Isus: „Diavolul va continua să-i arunce pe unii dintre voi în închisoare ca să fiţi puşi la încercare în mod deplin“ (Revelaţia 2:10). Da, Satan se află în spatele urii nejustificate împotriva poporului lui Dumnezeu.
5. De ce îi urăşte Satan pe adevăraţii închinători ai lui Dumnezeu?
5 De ce îi urăşte Satan pe închinătorii adevăraţi ai lui Dumnezeu? Cu o exagerată încredere în sine, Satan a complotat împotriva „Regelui eternităţii“, Iehova Dumnezeu (1 Timotei 1:17; 3:6). El afirmă că Dumnezeu îşi conduce creaturile impunându-le prea multe restricţii şi că nimeni nu îi slujeşte lui Iehova cu sinceritate, ci numai din interes. Satan susţine că, dacă i se permite să-i pună pe oameni la încercare, îi poate determina pe toţi să nu-i mai slujească lui Dumnezeu (Geneza 3:1–6; Iov 1:6–12; 2:1–7). Denigrându-l pe Iehova şi prezentându-l drept asupritor, mincinos şi învins, Satan încearcă să se impună ca suveran rival. Aşadar, el este furios pe slujitorii lui Dumnezeu deoarece vrea cu orice preţ să i se aducă închinare. — Matei 4:8, 9.
6. a) În ce fel ne vizează personal controversa referitoare la suveranitatea lui Iehova? b) Cum ne ajută înţelegerea acestei controverse să ne păstrăm integritatea (vezi chenarul de la pagina 16)?
6 Înţelegi ce legătură există între această controversă şi viaţa ta? Dacă îi slujeşti lui Iehova, probabil ţi-ai dat seama că trebuie să depui eforturi mari pentru a înfăptui voinţa sa, dar ai observat că foloasele pe care le obţii sunt mult mai mari decât toate eforturile tale. Însă ce vei face dacă unele situaţii din viaţă fac să-ţi fie greu, chiar cumplit de greu să respecţi în continuare legile şi principiile lui Iehova? Sau ce vei face dacă ai impresia că eforturile nu îţi sunt răsplătite? Vei trage concluzia că nu merită să-i mai slujeşti lui Iehova? Sau vei continua să umbli pe căile sale din iubire faţă de el şi din apreciere pentru calităţile sale minunate (Deuteronomul 10:12, 13)? Permiţându-i lui Satan să ne provoace unele necazuri, Iehova ne dă fiecăruia posibilitatea de a răspunde personal la provocarea lui Satan. — Proverbele 27:11.
„Când oamenii vă defăimează“
7. Care este o tactică folosită de Satan pentru a ne îndepărta de Iehova?
7 Să analizăm mai îndeaproape una dintre vicleniile folosite de Satan în strădania de a-şi dovedi afirmaţiile denigratoare. Isus l-a numit pe Satan „tatăl minciunii“ (Ioan 8:44). Numele descriptiv Diavolul, care înseamnă „calomniator“, îl identifică drept principalul calomniator al lui Dumnezeu, al cuvântului Său plin de învăţăminte şi al numelui Său sfânt. Pentru a contesta suveranitatea lui Iehova, Diavolul foloseşte insinuări, acuzaţii false şi minciuni sfruntate. El recurge la acelaşi tactici şi pentru a-i denigra pe slujitorii loiali ai lui Dumnezeu. Prin defăimare, el poate face ca o încercare aspră să fie şi mai greu de suportat.
8. Cum l-a defăimat Satan pe Iov, şi cu ce rezultat?
8 Să ne gândim la ce s-a întâmplat cu Iov, al cărui nume înseamnă „ţinta ostilităţii“. Din cauza lui Satan, Iov şi-a pierdut copiii, sănătatea şi bunurile. Mai mult decât atât, Satan a făcut ca Iov să pară un păcătos pedepsit de Dumnezeu. Deşi înainte fusese foarte respectat, Iov a ajuns să fie dispreţuit chiar de către rudele şi prietenii lui apropiaţi (Iov 19:13–19; 29:1, 2, 7–11). În plus, prin intermediul unor falşi consolatori, Satan a căutat ‘să-l zdrobească pe Iov cu cuvinte’. Mai întâi a insinuat că Iov trebuie să fi comis vreun păcat grav şi apoi l-a acuzat că este un răufăcător (Iov 4:6–9; 19:2; 22:5–10). Ce mult a suferit Iov!
9. Cum a făcut Satan ca Isus să pară un păcătos?
9 Fiul lui Dumnezeu, principalul susţinător al suveranităţii lui Iehova, a devenit ţinta ostilităţii lui Satan. Când Isus a fost pe pământ, Satan a încercat să-l desfigureze în sens spiritual, aşa cum făcuse cu Iov, determinându-i pe oameni să creadă că Isus nu era decât un păcătos (Isaia 53:2–4; Ioan 9:24). Oamenii l-au numit beţiv şi mâncăcios şi au spus despre el că ‘avea demon’ (Matei 11:18, 19; Ioan 7:20; 8:48; 10:20). Totodată, a fost acuzat pe nedrept de blasfemie (Matei 9:2, 3; 26:63–66; Ioan 10:33–36). Isus a fost foarte tulburat din această cauză, deoarece era conştient de oprobriul adus asupra numelui Tatălui său (Luca 22:41–44). Până la urmă, Isus a fost ţintuit pe stâlp ca un răufăcător blestemat (Matei 27:38–44). Dar el şi-a păstrat neştirbită integritatea, suportând multă „vorbire ostilă din partea păcătoşilor“. — Evrei 12:2, 3.
10. Cum a devenit rămăşiţa celor unşi ţinta atacurilor lui Satan în timpurile moderne?
10 În timpurile moderne, membrii rămăşiţei continuatorilor unşi ai lui Cristos au devenit, la rândul lor, ţinta urii Diavolului. Satan este descris ca „acuzatorul fraţilor [lui Cristos] . . . , care îi acuză zi şi noapte înaintea Dumnezeului nostru“ (Revelaţia 12:9, 10). Din momentul în care a fost aruncat din cer şi exilat în vecinătatea pământului, Satan şi-a intensificat eforturile de a-i prezenta pe fraţii lui Cristos ca pe nişte proscrişi vrednici de dispreţ (1 Corinteni 4:13). În unele ţări, ei au fost numiţi în mod calomniator o sectă periculoasă, la fel cum au fost numiţi şi creştinii din secolul I (Faptele 24:5, 14; 28:22). Aşa cum s-a arătat la începutul articolului, ei au fost ţinta unei propagande mincinoase. Totuşi, „prin glorie şi dezonoare, prin reputaţie proastă şi reputaţie bună“, fraţii unşi ai lui Cristos, sprijiniţi de membrii clasei „alte oi“, s-au străduit cu umilinţă ‘să respecte poruncile lui Dumnezeu şi să facă lucrarea de depunere a mărturiei despre Isus’. — 2 Corinteni 6:8; Ioan 10:16; Revelaţia 12:17.
11, 12. a) Din ce cauză ar putea fi defăimaţi creştinii? b) În ce situaţii ar putea un creştin să sufere pe nedrept pentru credinţă?
11 Desigur, la nivel individual, creştinii nu sunt defăimaţi întotdeauna „pentru dreptate“ (Matei 5:10). Unele probleme pot fi consecinţe ale propriilor noastre imperfecţiuni. Dacă ‘atunci când păcătuim şi suntem pălmuiţi, suportăm’, nu avem vreun merit deosebit. Însă dacă un creştin „din motive de conştiinţă faţă de Dumnezeu, suportă lucruri dureroase şi suferă pe nedrept, aceasta este ceva plăcut“ în ochii lui Dumnezeu (1 Petru 2:19, 20). În ce situaţii se poate întâmpla acest lucru?
12 Unii creştini sunt trataţi abuziv deoarece refuză să ia parte la obiceiuri funerare ce contravin Scripturilor (Deuteronomul 14:1). Tinerii Martori sunt ţinta unor permanente abuzuri verbale deoarece respectă normele morale ale lui Iehova (1 Petru 4:4). Unii părinţi creştini au fost acuzaţi pe nedrept că-şi „neglijează“ sau că-şi „maltratează“ copiii deoarece au cerut să li se administreze tratamente medicale fără sânge (Faptele 15:29). Unii creştini sunt persecutaţi de rude sau de vecini pentru simplul motiv că au devenit slujitori ai lui Iehova (Matei 10:34–37). Suferind pe nedrept, toţi aceştia urmează exemplul lăsat de profeţi şi de Isus însuşi. — Matei 5:11, 12; Iacov 5:10; 1 Petru 2:21.
Să suportăm când suntem defăimaţi
13. Ce ne poate ajuta să ne păstrăm echilibrul spiritual când suntem ţinta defăimărilor?
13 Când suntem ţinta unor defăimări datorate credinţei, s-ar putea să ne descurajăm, la fel ca profetul Ieremia, şi să simţim că nu-i mai putem sluji lui Dumnezeu (Ieremia 20:7–9). Ce ne poate ajuta să ne păstrăm echilibrul spiritual? Să încercăm să privim lucrurile din punctul de vedere al lui Iehova. Pe cei ce rămân loiali în încercări el îi consideră învingători, nu victime (Romani 8:37). Gândiţi-vă la cei ce au susţinut suveranitatea lui Iehova în pofida tuturor insultelor Diavolului — oameni precum Abel, Iov, Maria (mama lui Isus) şi alţi slujitori fideli din vechime, dar şi din timpurile moderne (Evrei 11:35–37; 12:1). Meditaţi la modul în care şi-au păstrat ei integritatea. Acel mare nor de oameni loiali ne invită să luăm poziţie de partea învingătorilor, a celor care înving lumea prin credinţa lor. — 1 Ioan 5:4.
14. Cum ne poate ajuta rugăciunea fierbinte să rămânem fideli?
14 Dacă ‘gânduri negre se frământă cu grămada înăuntrul nostru’, să ne rugăm fierbinte lui Iehova şi el ne va consola şi ne va întări (Psalmii 50:15; 94:19). El ne va da înţelepciunea de care avem nevoie pentru a face faţă încercărilor şi ne va ajuta să nu pierdem din vedere marea controversă referitoare la suveranitatea sa, controversă care stă la baza urii nejustificate îndreptate împotriva slujitorilor lui Dumnezeu (Iacov 1:5). Iehova ne poate da şi „pacea lui Dumnezeu, care întrece orice gândire“ (Filipeni 4:6, 7). Acest sentiment de linişte oferit de Dumnezeu ne permite să ne păstrăm calmul şi să rămânem fermi oricât de mari ar fi presiunile care se fac asupra noastră. Astfel, nu vom cădea pradă îndoielilor sau fricii. Prin intermediul spiritului său, Iehova ne poate susţine în orice situaţie prin care el permite să trecem. — 1 Corinteni 10:13.
15. Ce ne poate ajuta să nu ne umplem de amărăciune când suferim?
15 Ce ne poate ajuta să nu ne umplem de amărăciune faţă de cei care ne urăsc fără motiv? Să ne amintim că principalii noştri duşmani sunt Satan şi demonii (Efeseni 6:12). Deşi unii oameni ne persecută cu bună ştiinţă, mulţi alţii se împotrivesc poporului lui Dumnezeu din ignoranţă sau pentru că sunt manipulaţi (Daniel 6:4–16; 1 Timotei 1:12, 13). Iehova vrea ca „orice fel de oameni“ să aibă posibilitatea „să fie salvaţi şi să ajungă la o cunoştinţă exactă a adevărului“ (1 Timotei 2:4). Da, unii foşti împotrivitori sunt acum fraţii noştri creştini pentru că au observat conduita noastră ireproşabilă (1 Petru 2:12). În acest sens putem învăţa ceva important din exemplul lui Iosif, fiul lui Iacov. Deşi a suferit mult din cauza fraţilor săi vitregi, Iosif nu i-a urât. De ce? Deoarece a înţeles că mâna lui Iehova a dirijat lucrurile ca să-şi ducă la îndeplinire scopul (Geneza 45:4–8). În mod similar, Iehova poate face ca orice suferinţă pe care o îndurăm pe nedrept să fie, în cele din urmă, spre gloria numelui său. — 1 Petru 4:16.
16, 17. De ce nu trebuie să ne îngrijorăm peste măsură când împotrivitorii încearcă să pună piedici lucrării de predicare?
16 Nu trebuie să ne îngrijorăm peste măsură dacă pentru un timp s-ar părea că împotrivitorii reuşesc să pună piedici răspândirii veştii bune. Prin lucrarea de predicare mondială, Iehova zguduie acum naţiunile, iar lucrurile demne de dorit intră în organizaţia sa (Hagai 2:7). Cristos Isus, păstorul excelent, a spus: „Oile mele ascultă glasul meu, eu le cunosc, şi ele mă urmează. Eu le dau viaţă veşnică . . . şi nimeni nu le va smulge din mâna mea“ (Ioan 10:27–29). Îngerii sfinţi participă şi ei la marele seceriş spiritual (Matei 13:39, 41; Revelaţia 14:6, 7). Prin urmare, nici un lucru pe care împotrivitorii îl fac sau îl spun nu poate zădărnici scopul lui Dumnezeu. — Isaia 54:17; Faptele 5:38, 39.
17 Adesea, eforturile împotrivitorilor au efect de bumerang. Într-o comunitate din Africa se răspândiseră multe minciuni despre Martorii lui Iehova, inclusiv că ar fi satanişti. Din acest motiv, de fiecare dată când Martorii veneau la uşa ei, Grace fugea în spatele casei şi stătea acolo până ce aceştia plecau. Într-o zi, pastorul de la biserica ei le-a arătat celor prezenţi o publicaţie a noastră şi le-a spus să n-o citească deoarece i-ar face să-şi abandoneze credinţa. Acest lucru i-a stârnit curiozitatea lui Grace. Data următoare când Martorii au vizitat-o, în loc să se ascundă, ea a început cu ei o conversaţie şi a primit un exemplar al publicaţiei respective. S-a iniţiat un studiu biblic, iar în 1996 s-a botezat. Grace îşi foloseşte acum timpul pentru a-i căuta pe cei ce au fost probabil dezinformaţi cu privire la Martorii lui Iehova.
Să ne întărim credinţa acum
18. De ce trebuie să ne întărim credinţa înainte de a se ivi unele încercări serioase, şi cum putem face acest lucru?
18 Întrucât ne urăşte fără motiv, Satan ar putea să declanşeze în orice moment un nou atac împotriva noastră. Iată de ce este esenţial să ne întărim credinţa acum. Cum putem face acest lucru? Într-un raport trimis de o ţară în care Martorii lui Iehova au fost persecutaţi se spunea: „Un lucru este evident: Celor care au bune obiceiuri spirituale şi apreciază din inimă adevărul biblic nu le este greu să rămână fermi în faţa încercărilor. Însă cei care, în «perioadă favorabilă», lipsesc de la întruniri, sunt iregulari în serviciul de teren şi fac mici compromisuri, adesea cedează când ajung în «focul» încercării“ (2 Timotei 4:2). Dacă îţi dai seama că ai de făcut îmbunătăţiri în unele domenii, acţionează fără întârziere. — Psalmul 119:160.
19. Ce anume demonstrează slujitorii lui Dumnezeu care îşi păstrează integritatea în faţa urii nejustificate?
19 Integritatea creştinilor adevăraţi în faţa atacurilor pline de ură ale lui Satan e o mărturie vie că suveranitatea lui Iehova este dreaptă şi legitimă. Fidelitatea lor îi bucură inima lui Dumnezeu. Unii oameni îi defăimează, însă lui Iehova, cel a cărui demnitate este mai presus de pământ şi de cer, „nu-i este ruşine cu ei, să fie invocat ca Dumnezeu al lor“. Da, referitor la toţi aceşti slujitori loiali se poate spune pe bună dreptate că „lumea nu era demnă de ei“. — Evrei 11:16, 38.
[Notă de subsol]
^ par. 2 În Scripturi, cuvântul „ură“ are mai multe sensuri. În unele contexte înseamnă pur şi simplu a iubi mai puţin. Cuvântul „ură“ poate însemna, de asemenea, aversiune puternică faţă de ceva sau cineva, fără intenţia de a face rău, însă cu dorinţa de a evita lucrul sau persoana respectivă deoarece îţi provoacă repulsie. Însă cuvântul „ură“ este sinonim şi cu ostilitate intensă şi de durată, însoţită adesea de răutate. În articolul de faţă ne vom referi la cuvântul „ură“ în această ultimă accepţiune.
Puteţi să explicaţi?
• Ce anume se află în spatele urii nejustificate îndreptate împotriva închinătorilor adevăraţi ai lui Dumnezeu?
• Cum s-a folosit Satan de defăimare în efortul de a ştirbi integritatea lui Iov şi a lui Isus?
• Cum ne întăreşte Iehova să rămânem fermi împotriva urii lui Satan?
[Întrebări de studiu]
[Chenarul/Fotografia de la pagina 16]
Ei au înţeles adevărata problemă
Iată ce a spus un Martor al lui Iehova din Ucraina, ţară unde lucrarea de predicare a fost interzisă mai bine de 50 de ani: „Situaţia în care s-au aflat Martorii lui Iehova nu trebuie analizată din punct de vedere strict omenesc. . . . Cei mai mulţi funcţionari nu-şi făceau decât datoria. Când s-a schimbat guvernul, şi-au schimbat şi ei atitudinea, dedicându-se altei cauze, însă noi am rămas aceiaşi. Ne-am dat seama că adevăratul motiv al necazurilor noastre fusese dezvăluit în Biblie.
Nu ne-am considerat pur şi simplu victime nevinovate ale unor persecutori. O înţelegere clară a controversei ridicate în grădina Edenului cu privire la dreptul lui Dumnezeu de a guverna ne-a ajutat să facem faţă situaţiei. . . . Am adoptat o poziţie într-o controversă care viza nu numai interesele oamenilor, ci şi interesele Suveranului universului. Noi înţelegeam bine adevărata problemă. Acest lucru ne-a întărit şi ne-a ajutat să ne păstrăm integritatea chiar şi în cele mai grele situaţii“.
[Legenda fotografiei]
Victor Popovici, arestat în 1970
[Legenda ilustraţiei de la pagina 13]
Din cauza cui era, de fapt, Isus înjosit?
[Legenda ilustraţiilor şi a fotografiei de la pagina 15]
Iov, Maria şi slujitori ai lui Dumnezeu din timpurile moderne, precum Stanley Jones, au susţinut suveranitatea lui Iehova