Ce anume ne face fericiţi
Ce anume ne face fericiţi
IEHOVA, ‘fericitul Dumnezeu’, şi Isus Cristos, „fericitul . . . Suveran“, ştiu cel mai bine ce anume ne face fericiţi (1 Timotei 1:11; 6:15). Nu este deci deloc surprinzător că secretul fericirii se găseşte în Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia. — Revelaţia 1:3; 22:7.
În celebra sa Predică de pe Munte, Isus arată ce anume ne face fericiţi. El spune: „Fericiţi sunt“ 1) cei conştienţi de necesităţile lor spirituale, 2) cei cuprinşi de jale, 3) cei cu un temperament blând, 4) cei cărora le este foame şi sete de dreptate, 5) cei îndurători, 6) cei care au inima pură, 7) cei împăciuitori, 8) cei persecutaţi pentru dreptate şi 9) cei defăimaţi şi persecutaţi din cauza numelui său. — Matei 5:3–11. *
Sunt adevărate afirmaţiile lui Isus?
Chiar dacă afirmaţiile lui Isus nu pot fi contestate, unele dintre ele trebuie explicate. Probabil că nimeni nu va nega faptul că oamenii cu un temperament blând, îndurători, împăciuitori şi ale căror acţiuni izvorăsc dintr-o inimă pură sunt mai fericiţi decât cei mânioşi, agresivi şi neîndurători.
Ezechiel 9:4). Chiar dacă faptul acesta în sine nu-i face fericiţi, când află că Dumnezeu va îndepărta răutatea de pe pământ şi le va face dreptate celor asupriţi, bucuria lor nu cunoaşte margini. — Isaia 11:4.
Dar cum ar putea fi fericiţi cei cărora le este foame şi sete de dreptate sau cei cuprinşi de jale? Aceşti oameni au o concepţie realistă despre stările de lucruri actuale. Ei „suspină şi gem din cauza tuturor urâciunilor“ din zilele noastre (Cei ce iubesc dreptatea sunt „cuprinşi de jale“ pentru că deseori nu reuşesc să facă ce este drept. Astfel, ei devin conştienţi de necesităţile lor spirituale. Asemenea oameni sunt dispuşi să accepte îndrumarea lui Dumnezeu deoarece îşi dau seama că numai el îi poate ajuta să-şi învingă slăbiciunile. — Proverbele 16:3, 9; 20:24.
Cei cuprinşi de jale, cei cărora le este foame şi sete de dreptate şi cei conştienţi de necesităţile lor spirituale consideră că e important să fie în relaţii bune cu Creatorul lor. Relaţiile bune cu semenii, şi cu atât mai mult cele cu Dumnezeu, contribuie la fericirea noastră. Într-adevăr, cei ce iubesc cu adevărat dreptatea şi sunt dispuşi să accepte îndrumarea divină pot fi numiţi cu adevărat fericiţi.
Dar poate vă vine greu să credeţi că cineva persecutat şi defăimat poate fi fericit. Totuşi, cuvintele acestea trebuie să fie adevărate, întrucât Isus însuşi le-a rostit. De aceea, cum ar trebui ele înţelese?
Persecutaţi, dar fericiţi — În ce sens?
Isus n-a spus că defăimarea şi persecuţia în sine sunt motive de fericire. El a precizat: „Fericiţi sunt cei care au fost persecutaţi pentru dreptate, . . . fericiţi sunteţi voi când oamenii vă defăimează şi vă persecută . . . din cauza mea“ (Matei 5:10, 11). Aşadar, sunt fericiţi doar cei defăimaţi pentru că sunt continuatori ai lui Cristos şi pentru că aplică în viaţă principiile drepte predate de el.
Ceea ce li s-a întâmplat primilor creştini ilustrează bine această idee. Membrii Sanhedrinului, sau Curtea Supremă a evreilor, „i-au chemat pe apostoli, i-au bătut, apoi le-au ordonat să înceteze să mai vorbească pe baza numelui lui Isus şi i-au lăsat să plece“. Ce-au făcut atunci apostolii? „Aceştia deci au plecat dinaintea Sanhedrinului, bucurându-se că fuseseră socotiţi demni să fie dezonoraţi pentru numele său. Şi în fiecare zi, în templu şi din casă în casă, continuau fără încetare să predea şi să anunţe vestea bună despre Cristosul, Isus.“ — Faptele 5:40–42; 13:50–52.
Apostolul Petru clarifică legătura dintre defăimare şi fericire. El a scris: „Dacă sunteţi defăimaţi pentru numele lui Cristos, sunteţi fericiţi, deoarece spiritul gloriei, da, spiritul lui Dumnezeu, se odihneşte peste voi“ (1 Petru 4:14). Într-adevăr, chiar dacă suferinţa în sine nu e deloc plăcută, un creştin care suferă pentru dreptate este fericit deoarece ştie că spiritul sfânt al lui Dumnezeu îl susţine. Ce legătură există între spiritul sfânt al lui Dumnezeu şi fericire?
Lucrările cărnii sau rodul spiritului?
Spiritul sfânt coboară numai peste cei ce se supun conducerii lui Dumnezeu (Faptele 5:32). Iehova nu-i binecuvântează cu spiritul său pe cei ce practică „lucrările cărnii“. Acestea sunt: „fornicaţia, necurăţia, conduita libertină, idolatria, practicarea spiritismului, duşmăniile, cearta, gelozia, accesele de mânie, disputele, sciziunile, sectele, invidiile, beţiile, chefurile şi lucruri asemănătoare acestora“ (Galateni 5:19–21). Este adevărat că în societatea de azi „lucrările cărnii“ sunt foarte răspândite. Totuşi, cei ce le practică n-au parte de o fericire adevărată şi durabilă. Dimpotrivă, ele afectează bunele relaţii cu rudele, prietenii şi cunoscuţii. În plus, Cuvântul lui Dumnezeu declară că toţi cei ce „practică astfel de lucruri nu vor moşteni regatul lui Dumnezeu“.
Galateni 5:22, 23). Când manifestăm aceste calităţi, creăm condiţiile necesare unor relaţii paşnice cu semenii şi cu Dumnezeu, ceea ce are drept rezultat adevărata fericire (vezi chenarul). De asemenea, dovedind iubire, amabilitate, bunătate şi alte calităţi divine, îi suntem plăcuţi lui Iehova şi avem fericita speranţă a vieţii veşnice în lumea nouă şi dreaptă promisă de Dumnezeu.
Dar Dumnezeu le dă din spiritul său celor ce cultivă „roadele spiritului“. Calităţile care alcătuiesc acest rod sunt „iubirea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunăvoinţa, bunătatea, credinţa, blândeţea, stăpânirea de sine“ (Fericirea presupune o alegere
Când au început să studieze cu seriozitate Biblia, Wolfgang şi Brigitte, un cuplu din Germania, aveau o situaţie materială bună, despre care unii cred că poate asigura fericirea. Erau tineri şi sănătoşi. Îşi cumpărau haine scumpe, locuiau într-o casă decorată cu gust şi aveau o afacere prosperă. În cea mai mare parte a timpului se ocupau cu agonisirea de noi bunuri materiale, dar nu erau cu adevărat fericiţi. După o vreme însă, au făcut o alegere decisivă: Au hotărât să dedice mai mult timp şi să depună mai multe eforturi pentru a-şi însuşi valori spirituale şi au căutat modalităţi de a se apropia mai mult de Iehova. Această alegere a fost urmată la scurt timp de o schimbare de atitudine, care, la rândul ei, i-a motivat să-şi simplifice viaţa şi să devină pionieri, sau predicatori cu timp integral ai Regatului. În prezent, ei slujesc ca voluntari la Filiala din Germania a Martorilor lui Iehova. De asemenea, ei învaţă o limbă asiatică pentru a ajuta oameni de altă naţionalitate să cunoască adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia.
A găsit acest cuplu adevărata fericire? Wolfgang spune: „De când suntem mai ocupaţi cu lucrurile spirituale, ne simţim mai fericiţi şi avem mai multe satisfacţii. Faptul că i-am slujit lui Iehova din toată inima ne-a consolidat căsnicia. Şi înainte aveam o căsnicie fericită, dar responsabilităţile şi preocupările pe care le aveam ne împingeau în direcţii diferite. Acum urmărim împreună acelaşi obiectiv“.
Care este secretul fericirii?
Pe scurt: Evitaţi „lucrările cărnii“ şi cultivaţi „roadele spiritului“ lui Dumnezeu! Pentru a fi fericiţi, trebuie să ne dorim din tot sufletul să avem o relaţie strânsă cu Dumnezeu. Cei ce se străduiesc să cultive o astfel de prietenie vor corespunde descrierii pe care Isus o face unei persoane fericite.
Prin urmare, nu trageţi în mod greşit concluzia că fericirea este un ideal imposibil de atins! Este adevărat, poate că aveţi probleme de sănătate sau chiar necazuri în căsnicie. Probabil că nu mai puteţi fi părinte sau poate că luptaţi pentru o carieră de succes. Poate că nu mai aveţi portofelul la fel de plin ca altădată. Cu toate acestea, curaj; nu aveţi nici un motiv să disperaţi! Sub guvernarea Regatului lui Dumnezeu toate aceste probleme şi multe altele se vor rezolva. Într-adevăr, în curând Iehova Dumnezeu îşi va împlini promisiunea exprimată de psalmist: „Împărăţia Ta este o împărăţie veşnică . . . Îţi deschizi mâna şi saturi după dorinţă tot ce are viaţă“ (Psalmul 145:13, 16). Aşa cum pot confirma milioane de slujitori ai lui Iehova din întreaga lume, faptul de a păstra în minte această promisiune reconfortantă contribuie mult la fericirea noastră prezentă. — Revelaţia 21:3.
[Notă de subsol]
^ par. 3 Fiecare dintre cele nouă fericiri, cum sunt numite ele de obicei, este introdusă prin cuvântul grecesc makárioi. În loc să-l traducă prin „binecuvântaţi“, aşa cum este el redat în unele ediţii ale Bibliei, Traducerea lumii noi şi alte câteva traduceri folosesc termenul „fericiţi“, redând cu mai multă fidelitate cuvântul original.
[Chenarul/Fotografia de la pagina 6]
Factori care contribuie la fericire
Iubirea voastră îi motivează pe alţii să vă iubească şi ei.
Bucuria vă dă tărie să faceţi faţă problemelor.
Pacea vă ajută să evitaţi relaţiile tensionate.
Îndelunga-răbdare este un ajutor pentru a rămâne fericiţi chiar şi când treceţi prin încercări.
Amabilitatea vă face atrăgători în ochii altora.
Bunătatea arătată faţă de alţii îi motivează să vă vină în ajutor la nevoie.
Credinţa vă garantează îndrumarea iubitoare a lui Dumnezeu.
Blândeţea vă asigură liniştea inimii, a minţii şi a întregii voastre fiinţe.
Stăpânirea de sine vă va ajuta să nu greşiţi atât de des.
[Legenda fotografiilor de la pagina 7]
Pentru a fi fericiţi, e nevoie să ne satisfacem necesităţile spirituale