Să-l glorificăm pe Dumnezeu „cu o singură gură“

„Să-l glorificaţi cu o singură gură pe Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos.“ — ROMANI 15:6.

1. Ce învăţătură referitoare la diferenţele de opinie le-a predat Pavel colaboratorilor săi creştini?

CREŞTINII nu fac toţi aceleaşi alegeri şi nici nu au aceleaşi gusturi sau preferinţe. Însă ei trebuie să umble în unitate pe drumul vieţii. Este posibil acest lucru? Da, cu condiţia să nu facem din diferenţele minore probleme majore. Aceasta este o învăţătură importantă pe care apostolul Pavel le-a predat-o colaboratorilor săi creştini din secolul I. Cum a explicat-o el? Şi cum putem aplica în prezent sfatul său inspirat?

Importanţa unităţii creştine

2. Cum a subliniat Pavel importanţa unităţii?

² Pavel ştia că unitatea între creştini este vitală şi a dat sfaturi excelente pentru a-i ajuta pe creştini să se suporte unii pe alţii cu iubire (Efeseni 4:1–3; Coloseni 3:12–14). Însă, întrucât înfiinţase şi vizitase multe congregaţii mai bine de 20 de ani, Pavel era conştient că păstrarea unităţii putea fi o încercare (1 Corinteni 1:11–13; Galateni 2:11–14). Prin urmare, el i-a îndemnat pe colaboratorii săi în credinţă din Roma: „Dumnezeul care dă perseverenţă şi mângâiere să vă facă . . . ca de comun acord să-l glorificaţi cu o singură gură pe Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos“ (Romani 15:5, 6). Şi noi azi trebuie să-l glorificăm pe Iehova Dumnezeu „cu o singură gură“, ca popor unit al său. În ce măsură acţionăm astfel?

3, 4. a) Ce putem spune despre creştinii din Roma referitor la mediul din care proveneau? b) Cum puteau creştinii din Roma să-l glorifice pe Iehova „cu o singură gură“?

³ Mulţi creştini din Roma erau prieteni apropiaţi ai lui Pavel (Romani 16:3–16). Deşi proveneau din medii diferite, Pavel i-a acceptat pe toţi fraţii săi, considerându-i oameni „iubiţi de Dumnezeu“. El a scris: „Îi aduc mulţumiri Dumnezeului meu prin Isus Cristos cu privire la voi toţi, deoarece despre credinţa voastră se vorbeşte în toată lumea“. Evident, creştinii care locuiau în Roma erau exemplari în multe privinţe (Romani 1:7, 8; 15:14). În acelaşi timp însă, unii membri ai congregaţiei aveau puncte de vedere diferite cu privire la anumite lucruri. Întrucât şi creştinii de azi provin din medii şi culturi diferite, studierea sfatului inspirat al lui Pavel în legătură cu rezolvarea divergenţelor ne poate ajuta să vorbim „cu o singură gură“.

⁴ În Roma erau atât creştini evrei, cât şi neevrei (Romani 4:1; 11:13). După cât se pare, unii creştini evrei nu reuşiseră să renunţe la anumite obiceiuri pe care le respectaseră sub Legea mozaică, chiar dacă trebuie să fi înţeles că acestea nu erau esenţiale pentru salvare. Alţi creştini evrei însă acceptaseră faptul că jertfa lui Cristos i-a eliberat de restricţiile pe care le aveau înainte de a deveni creştini. Prin urmare, ei abandonaseră unele practici şi obiceiuri (Galateni 4:8–11). Însă, aşa cum a arătat Pavel, toţi erau „iubiţi de Dumnezeu“. Ei îi puteau aduce laude lui Dumnezeu „cu o singură gură“ dacă păstrau o atitudine mintală corectă unii faţă de alţii. În prezent şi noi putem avea în anumite privinţe opinii diferite. Iată de ce este bine să analizăm cu atenţie cum prezintă Pavel acest principiu important. — Romani 15:4.

 „Primiţi-vă cu căldură unii pe alţii“

5, 6. De ce în congregaţia din Roma existau diferenţe de opinie?

⁵ În scrisoarea către Romani, Pavel prezintă o situaţie în privinţa căreia opiniile erau diferite. El scrie: „Unul are credinţa că poate să mănânce orice, dar cel ce este slab mănâncă vegetale“. Dar de ce a apărut această situaţie? Să ne amintim că Legea mozaică interzicea consumarea cărnii de porc (Romani 14:2; Leviticul 11:7). Însă, o dată ce Isus a murit, Legea a fost abrogată (Efeseni 2:15). După trei ani şi jumătate de la moartea lui Isus, un înger i-a spus apostolului Petru că, din punctul de vedere al lui Dumnezeu, nici un aliment nu mai era necurat (Faptele 11:7–12). Având în vedere aceste lucruri, se pare că unii creştini evrei au considerat că puteau să mănânce carne de porc, precum şi alte alimente care fuseseră interzise sub Lege.

⁶ Însă alţi creştini evrei respingeau chiar şi gândul de a consuma nişte alimente care în trecut fuseseră considerate necurate. Poate că aceşti oameni care aveau o conştiinţă mai sensibilă se simţeau, fără să vrea, lezaţi când îi vedeau pe fraţii lor creştini evrei consumând astfel de alimente. În plus, probabil că unii creştini neevrei, care nu avuseseră nici un fel de restricţii alimentare în fosta lor religie, nu puteau să înţeleagă de ce consumarea unor alimente era pentru unii un subiect controversat. Desigur, cineva nu greşea dacă refuza să consume anumite alimente, atâta vreme cât nu susţinea că acest lucru era necesar pentru salvare. Totuşi, opiniile diferite puteau duce cu uşurinţă la dispute în congregaţie. Creştinii din Roma trebuiau să fie atenţi ca nu cumva aceste diferenţe de opinie să-i împiedice să-l glorifice pe Dumnezeu „cu o singură gură“.

7. Ce puncte de vedere diferite existau în ce priveşte ţinerea unei anumite zile pe săptămână?

⁷ Pavel dă încă un exemplu: „Unul judecă o zi ca fiind superioară alteia; altul judecă o zi ca fiind la fel ca toate celelalte“ (Romani 14:5a). Potrivit Legii mozaice, în ziua de Sabat nu trebuia efectuată nici un fel de muncă. Erau impuse mari restricţii chiar şi în privinţa călătoriilor (Exodul 20:8–10; Matei 24:20; Faptele 1:12).  Însă, o dată cu abolirea Legii, au fost anulate şi aceste interdicţii. Cu toate acestea, unii creştini evrei aveau probabil reţineri în ce priveşte efectuarea oricărui tip de muncă sau parcurgerea unei distanţe mari într-o zi pe care, în trecut, o consideraseră sfântă. Chiar şi după ce au devenit creştini, poate că ei dedicau ziua a şaptea în exclusivitate lucrurilor spirituale, cu toate că, din punctul de vedere al lui Dumnezeu, legea privitoare la Sabat nu mai era în vigoare. Era greşit că procedau astfel? Atâta timp cât nu susţineau că Dumnezeu cere să fie respectat Sabatul, nu era greşit. Totuşi, din consideraţie faţă de conştiinţa fraţilor săi creştini, Pavel a scris: „Fiecare să fie pe deplin convins în propria sa minte“. — Romani 14:5b.

8. Deşi puteau arăta consideraţie faţă de conştiinţa altora, ce nu trebuiau să facă creştinii din Roma?

⁸ Totuşi, deşi i-a încurajat cu căldură pe fraţi să aibă răbdare cu cei pe care îi frământau unele probleme de conştiinţă, Pavel i-a condamnat aspru pe cei care încercau să le impună colaboratorilor lor să se supună Legii mozaice ca şi cum acest lucru ar fi fost o condiţie pentru a obţine salvarea. De exemplu, în jurul anului 61 e.n., Pavel le-a scris o scrisoare plină de forţă creştinilor evrei. El le-a explicat foarte clar că supunerea faţă de Legea mozaică nu mai era de nici o valoare deoarece creştinii aveau o speranţă mai bună în virtutea jertfei de răscumpărare a lui Isus. — Galateni 5:1–12; Tit 1:10, 11; Evrei 10:1–17.

9, 10. Ce nu trebuie să facă un creştin? Explicaţi.

⁹ Aşa cum am văzut, Pavel argumentează că alegerile diferite nu constituie neapărat o ameninţare la adresa unităţii atâta vreme cât nu se încalcă vreun principiu creştin. Astfel, Pavel îl întreabă pe creştinul a cărui conştiinţă este mai slabă: „De ce îl judeci tu pe fratele tău?“ Adresându-se apoi creştinului a cărui conştiinţă este mai puternică (în sensul că probabil îi permite să mănânce anumite alimente interzise sub Lege sau să efectueze în Sabat activităţi care nu au legătură cu închinarea), Pavel îl întreabă: „De ce îl desconsideri tu pe fratele tău?“ (Romani 14:10). Potrivit cuvintelor apostolului, creştinii a căror conştiinţă este mai slabă nu trebuie să-i condamne pe fraţii lor care au vederi mai largi. Totodată, creştinii a căror conştiinţă este mai puternică nu trebuie să-i desconsidere pe cei a căror conştiinţă este încă slabă în anumite privinţe. Toţi trebuie să aibă respect faţă de motivaţiile altora şi „să nu gândească despre [ei] mai mult decât trebuie să gândească“. — Romani 12:3, 18.

¹⁰ Iată care este punctul de vedere echilibrat, aşa cum l-a prezentat Pavel: „Cel care mănâncă să nu-l desconsidere pe cel care nu mănâncă, iar cel care nu mănâncă să nu-l judece pe  cel care mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit cu căldură pe acesta“. El a mai scris: „Cristosul ne-a primit cu căldură pe noi, spre gloria lui Dumnezeu“. Întrucât Dumnezeu şi Cristos îi aprobă atât pe cei cu o conştiinţă mai puternică, cât şi pe cei cu o conştiinţă mai slabă, şi noi ar trebui să fim la fel de toleranţi şi ‘să ne primim cu căldură unii pe alţii’ (Romani 14:3; 15:7). Ar putea cineva să pună la îndoială corectitudinea acestui punct de vedere?

Iubirea frăţească duce şi în prezent la unitate

11. Ce situaţie aparte exista pe timpul lui Pavel?

¹¹ În scrisoarea către Romani, Pavel se referă la o situaţie aparte. Cu puţin timp înainte, Iehova abolise un legământ şi încheiase unul nou. Unora le era greu să se adapteze acestei schimbări. Deşi în prezent situaţia nu mai e aceeaşi, pot apărea probleme asemănătoare.

12, 13. Prezentaţi câteva situaţii în care creştinii de azi pot arăta consideraţie faţă de conştiinţa fraţilor lor.

¹² Să presupunem că o creştină a aparţinut în trecut unei religii care pune accentul pe o ţinută exagerat de sobră. Acum, după ce a acceptat adevărul, acestei femei i-ar putea fi greu să se obişnuiască cu ideea că nu e greşit să porţi, în funcţie de ocazie, haine modeste, de diverse culori şi nici să te fardezi cu bun-gust. Nefiind implicat nici un principiu biblic, nu ar fi potrivit ca alţii să încerce s-o convingă să-şi încalce conştiinţa. Totodată, ea înţelege că nu ar trebui să le critice pe surorile de credinţă cărora conştiinţa le permite să folosească astfel de lucruri.

¹³ Să analizăm un alt exemplu. Un creştin a crescut într-un mediu în care consumul de alcool nu era privit cu ochi buni. Când a început să studieze Biblia, el a învăţat că vinul este un dar de la Dumnezeu şi că poate fi consumat cu moderaţie (Psalmul 104:15). El a acceptat acest punct de vedere. Însă, dat fiind mediul în care a crescut, preferă să nu consume deloc băuturi alcoolice, dar nu-i critică pe cei care beau cu moderaţie. Acest creştin acţionează în armonie cu următoarele cuvinte ale lui Pavel: „Să urmărim lucrurile care contribuie la pace şi lucrurile care servesc la zidire reciprocă“. — Romani 14:19.

14. În ce situaţii pot acţiona creştinii în spiritul sfatului dat de Pavel creştinilor din Roma?

¹⁴ Mai sunt şi alte situaţii în care se cere să acţionăm în spiritul sfatului dat de Pavel creştinilor din Roma. Congregaţia creştină este alcătuită din oameni cu personalităţi diferite, iar gusturile diferă. Prin urmare, ei nu fac aceleaşi alegeri, de exemplu în ce priveşte îmbrăcămintea sau aspectul exterior. Desigur, Biblia trasează principii clare pe care toţi creştinii sinceri le respectă. Nici unul dintre noi nu trebuie să aibă o îmbrăcăminte sau o pieptănătură excentrică, lipsită de modestie sau care ne identifică cu anumite grupuri din lume (1 Ioan 2:15–17). Creştinii nu uită că în orice moment, chiar şi în timpul liber, sunt miniştri care îl reprezintă pe Suveranul universului (Isaia 43:10; Ioan 17:16; 1 Timotei 2:9, 10). Însă în multe domenii ei au nenumărate posibilităţi de alegere. *

Să nu-i poticnim pe alţii

15. În ce situaţii ar putea un creştin să renunţe la anumite drepturi, spre binele fraţilor lui?

¹⁵ Mai există un principiu important în sfatul dat de Pavel creştinilor din Roma. Uneori, un creştin care are o conştiinţă bine instruită ar putea decide să nu facă un anumit lucru, chiar dacă acel lucru nu este greşit. De ce? Deoarece îşi dă seama că i-ar putea leza pe alţii. Cum ar trebui să acţionăm într-o asemenea situaţie? Pavel spune: „Este bine să nu mănânci carne sau să bei vin sau să faci vreun lucru în care se poticneşte fratele tău“ (Romani 14:14, 20, 21). Astfel, „noi . . . care suntem tari, trebuie să purtăm slăbiciunile acelora care nu  sunt tari şi să nu ne plăcem nouă înşine. Fiecare dintre noi să-i placă aproapelui său în ceea ce este bine pentru zidirea lui“ (Romani 15:1, 2). Iubirea frăţească ne va îndemna să arătăm consideraţie şi să nu facem ceva ce ar leza conştiinţa unui colaborator în credinţă. Să ne gândim, de pildă, la consumarea băuturilor alcoolice. Un creştin poate să bea cu moderaţie. Dar dacă acest lucru l-ar poticni pe colaboratorul său, creştinul nu va insista asupra propriilor drepturi.

16. Cum am putea arăta consideraţie faţă de oamenii din teritoriu?

¹⁶ Acest principiu poate fi aplicat şi în relaţiile cu cei din afara congregaţiei creştine. Să presupunem că locuim într-o zonă unde, datorită religiei lor, oamenii ţin o zi de odihnă. Pentru a nu-i poticni pe vecini, ceea ce ar pune piedici lucrării de predicare, vom evita pe cât posibil să facem în acea zi ceva ce i-ar putea ofensa. Să analizăm un alt exemplu. Un creştin cu o situaţie materială bună se mută pentru predicare într-o zonă unde oamenii sunt săraci. El ar putea decide să arate consideraţie faţă de noii săi vecini îmbrăcându-se modest şi ducând o viaţă simplă chiar dacă şi-ar putea permite mai mult.

17. De ce este rezonabil să ţinem cont de alţii când vrem să facem ceva?

¹⁷ Este rezonabil să ne aşteptăm din partea ‘celor care sunt tari’ să facă astfel de schimbări? Să ne gândim la următoarea ilustrare: Suntem pe şosea la volanul maşinii. La un moment dat, vedem nişte copii care se joacă pe marginea drumului, ceea ce ar putea fi periculos. Ce vom face? Vom continua să conducem cu viteza maximă admisă doar pentru că legea ne dă acest drept? Nicidecum! Vom încetini pentru a nu-i pune în pericol pe copii. În mod asemănător, uneori se cere „să încetinim“, sau să cedăm, în relaţiile cu fraţii noştri sau cu alţi oameni. Poate că avem tot dreptul să facem un anumit lucru, întrucât nu încălcăm nici un principiu biblic. Însă, dacă prin acţiunile noastre i-am ofensa pe alţii sau am leza conştiinţa unora, iubirea creştină ne va îndemna să fim mai atenţi (Romani 14:13, 15). Păstrarea unităţii şi promovarea intereselor Regatului sunt  mult mai importante decât propriile noastre drepturi.

18, 19. a) În ce fel imităm exemplul lui Isus dacă arătăm consideraţie faţă de alţii? b) În ce privinţă acţionăm în deplin acord, şi ce vom analiza în articolul următor?

¹⁸ Dacă acţionăm în acest fel, urmăm cel mai bun exemplu. Pavel spune: „Căci nici Cristosul nu şi-a plăcut lui însuşi; ci, aşa cum este scris: «Defăimările aduse de aceia care te defăimau au căzut asupra mea»“. Isus a fost dispus să-şi dea viaţa pentru noi. Desigur, şi noi suntem dispuşi să renunţăm la unele drepturi dacă acest lucru îi va ajuta pe cei „care nu sunt tari“ să-l glorifice pe Dumnezeu în unitate cu noi. Da, fiind toleranţi şi altruişti faţă de creştinii a căror conştiinţă este mai slabă — adică renunţând din proprie iniţiativă la unele alegeri şi neinsistând asupra propriilor drepturi — demonstrăm „aceeaşi atitudine mintală pe care o avea Cristos Isus“. — Romani 15:1–5.

¹⁹ Deşi opiniile noastre în chestiuni în care nu sunt implicate principii biblice ar putea fi diferite, în aspectele legate de închinare, noi acţionăm în deplin acord (1 Corinteni 1:10). Această unitate este evidentă, de pildă, în felul în care reacţionăm faţă de cei care se împotrivesc închinării adevărate. Cuvântul lui Dumnezeu îi numeşte străini pe aceşti împotrivitori şi ne avertizează să nu ascultăm „glasul străinilor“ (Ioan 10:5). Cum îi putem recunoaşte pe aceşti străini? Care ar trebui să fie atitudinea noastră faţă de ei? Aceste întrebări vor fi analizate în articolul următor.

[Notă de subsol]

Cum aţi răspunde?

• De ce faptul de a avea opinii diferite în chestiuni personale nu ar trebui să constituie o ameninţare pentru unitatea congregaţiei?

• De ce trebuie creştinii să arate iubire şi consideraţie unii faţă de alţii?

• Cum putem aplica în prezent sfatul lui Pavel cu privire la unitate, şi ce anume ne va motiva să facem acest lucru?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 9]

Sfatul lui Pavel privitor la unitate era vital pentru congregaţie

[Legenda fotografiei de la pagina 10]

Deşi provin din medii diferite, creştinii sunt uniţi

[Legenda fotografiei de la pagina 12]

Ce ar trebui să facă acum persoana de la volan?