„Îmbrăcaţi-vă cu armura completă care provine de la Dumnezeu“

„Îmbrăcaţi-vă cu armura completă care provine de la Dumnezeu, ca să puteţi sta ferm împotriva maşinaţiilor Diavolului.“ — EFESENI 6:11.

1, 2. Descrieţi cu propriile cuvinte armura spirituală pe care trebuie s-o îmbrace creştinii.

ÎN SECOLUL I e.n., Roma era în culmea gloriei. Datorită legiunilor sale puternice, ea ajunsese să stăpânească o mare parte din lumea cunoscută pe atunci. Un istoric consideră armata romană „organizaţia militară cu cele mai multe victorii din istorie“. Armata de profesionişti a Romei era alcătuită din soldaţi foarte disciplinaţi, care beneficiau de o instrucţie riguroasă. Dar succesul lor în luptă depindea şi de armurile pe care le purtau. Referindu-se la armura unui soldat roman, apostolul Pavel a arătat ce este echipamentul spiritual de care au nevoie creştinii pentru a ieşi victorioşi în lupta împotriva Diavolului.

² Această armură spirituală este descrisă în Efeseni 6:14–17. Pavel a scris: „Staţi . . . ferm, având mijlocul încins cu adevărul, fiind îmbrăcaţi cu platoşa dreptăţii şi având picioarele încălţate cu echipamentul veştii bune a păcii. Mai presus de toate, luaţi marele scut al credinţei, cu care veţi putea stinge toate proiectilele arzătoare ale celui rău. De asemenea, acceptaţi coiful salvării şi sabia spiritului, adică cuvântul lui Dumnezeu“. Armura propriu-zisă descrisă de Pavel îi asigura soldatului roman o bună protecţie. În plus, soldatul avea o sabie — principala armă în lupta corp la corp.

3. De ce trebuie să ne supunem instrucţiunilor lui Isus Cristos şi să urmăm exemplul său?

³ Succesul armatei romane depindea nu numai de echipament şi de instruire, ci şi de supunerea soldaţilor faţă de comandant. În mod asemănător, creştinii trebuie să asculte de Isus Cristos, pe care Biblia îl numeşte „stăpânitor [comandant, NW] al popoarelor“ (Isaia 55:4). Isus este şi „capul congregaţiei“ (Efeseni 5:23). El dă instrucţiuni în războiul nostru spiritual şi ne arată prin exemplul său perfect cum să  purtăm armura spirituală (1 Petru 2:21). Întrucât o personalitate ca a lui Cristos are multe în comun cu armura noastră spirituală, Scripturile ne îndeamnă ‘să ne înarmăm’ cu dispoziţia mintală a lui Cristos (1 Petru 4:1). Astfel, pe măsură ce vom analiza fiecare componentă a armurii spirituale, ne vom referi la exemplul lui Isus pentru a demonstra importanţa şi eficienţa acestei armuri.

Apără mijlocul, inima şi picioarele

4. Ce rol avea centura unui soldat, şi ce reprezintă ea?

⁴ Mijlocul încins cu adevărul. În timpurile biblice, soldaţii purtau o centură, sau cingătoare de piele, care avea între 5 şi 15 cm lăţime. Unii traducători sunt de părere că această parte a versetului biblic ar trebui redată astfel: „Având adevărul ca o centură strânsă în jurul mijlocului“. Centura îi apăra soldatului mijlocul şi de ea putea fi atârnată sabia pentru a fi la îndemână. Când soldatul îşi punea centura, însemna că era gata de luptă. Referindu-se la centura soldaţilor, Pavel a vrut să arate cât de mult ar trebui să ne influenţeze adevărul biblic viaţa. El trebuie să fie bine strâns în jurul nostru, ca să spunem aşa, pentru a trăi în armonie cu adevărul şi a-l apăra cu orice ocazie (Psalmul 43:3; 1 Petru 3:15). În acest scop, trebuie să studiem cu sârguinţă Biblia şi să medităm la învăţăturile ei. Isus avea legea lui Dumnezeu ‘înăuntrul inimii lui’ (Psalmul 40:8). Astfel, când opozanţii îi puneau întrebări, el răspundea citând din memorie versete biblice. — Matei 19:3–6; 22:23–32.

5. Arătaţi cum ne pot ajuta sfaturile biblice când ne confruntăm cu tentaţii sau cu încercări.

⁵ Dacă ne lăsăm îndrumaţi de adevărul biblic, acesta ne poate ocroti de raţionamente greşite şi ne ajută să luăm decizii înţelepte. Când ne confruntăm cu tentaţii sau cu încercări, principiile Bibliei ne întăresc hotărârea de a face ce este bine. În aceste situaţii, e ca şi cum l-am vedea pe Marele nostru Instructor, Iehova, şi am auzi în urma noastră: „Iată drumul, mergeţi pe el!“ — Isaia 30:20, 21.

6. De ce trebuie să ne ocrotim inima figurativă, şi cum o poate apăra dreptatea?

⁶ Platoşa dreptăţii. Platoşa îi proteja soldatului un organ vital, inima. Inima noastră simbolică — omul lăuntric — are nevoie de ocrotire specială deoarece este înclinată spre rău (Geneza 8:21). Prin urmare, trebuie să cunoaştem normele drepte ale lui Iehova şi să le iubim (Psalmul 119:97, 105). Iubirea noastră pentru dreptate ne îndeamnă să respingem gândirea lumească, o gândire care ignoră sau diluează principiile clare ale lui Iehova. De asemenea, dacă iubim binele şi urâm răul, vom evita să facem ceva ce ne-ar putea ruina viaţa (Psalmul 119:99–101; Amos 5:15). Isus este exemplar în această privinţă, deoarece iată ce spun Scripturile despre el: „Tu ai iubit dreptatea şi ai urât nelegiuirea“. — Evrei 1:9. *

7. De ce unui soldat roman îi trebuia o încălţăminte rezistentă, şi ce ilustrează acest lucru?

⁷ Picioarele încălţate cu echipamentul veştii bune a păcii. Soldaţii romani aveau nevoie de o încălţăminte adecvată, adică de sandale rezistente, fiindcă, în timpul  unei campanii, mărşăluiau adesea 30 km pe zi, purtând o armură şi un echipament de circa 30 kg. Astfel încălţămintea este un simbol potrivit pentru a arăta că noi suntem mereu pregătiţi să predicăm mesajul despre Regat oricărui om dispus să asculte. Acest lucru este important deoarece, dacă noi nu am fi pregătiţi şi dornici să predicăm, oamenii nu ar putea ajunge să-l cunoască pe Iehova. — Romani 10:13–15.

8. Cum putem imita exemplul de predicator al veştii bune dat de Isus?

⁸ Care a fost cea mai importantă activitate din viaţa lui Isus? El i-a spus guvernatorului roman Ponţiu Pilat: „Am venit în lume ca să depun mărturie despre adevăr“. Isus a predicat ori de câte ori a găsit urechi ascultătoare. El a găsit atât de multă bucurie în ministerul său, încât l-a pus mai presus de necesităţile sale fizice (Ioan 4:5–34; 18:37). Dacă şi noi dorim la fel de mult ca Isus să anunţăm vestea bună, vom găsi numeroase ocazii de a le-o împărtăşi altora. De asemenea, dacă vom fi intens ocupaţi în minister, vom rămâne tari spiritualiceşte. — Faptele 18:5.

Scutul, coiful şi sabia

9. Cum îl ocrotea un scut mare pe soldatul roman?

⁹ Marele scut al credinţei. Cuvântul grecesc tradus „marele scut“ se referă la un scut suficient de mare ca să acopere cea mai mare parte a corpului. Acesta ne ocroteşte de „proiectilele arzătoare“ menţionate în Efeseni 6:16. În timpurile biblice, soldaţii foloseau un fel de săgeţi făcute din trestii goale prevăzute cu mici recipiente de fier. Acestea puteau fi umplute cu păcură căreia i se dădea foc. Un biblist numeşte aceste săgeţi „una dintre cele mai periculoase arme folosite în războaiele din vechime“. Dacă soldatul nu avea un scut suficient de mare ca să se apere de aceste proiectile, el putea fi rănit grav sau chiar ucis.

10, 11. a) Ce ‘proiectile arzătoare’ ale lui Satan ne-ar putea slăbi credinţa? b) Cum arată exemplul lui Isus cât de importantă este credinţa când trecem prin încercări?

 ¹⁰ Ce ‘proiectile arzătoare’ foloseşte Satan pentru a ne slăbi credinţa? El poate stârni persecuţie sau opoziţie în familie, la serviciu sau la şcoală. Dorinţa de a avea tot mai multe lucruri materiale şi atracţiile imorale le-au ruinat unora spiritualitatea. Pentru a ne păzi de aceste pericole, ‘mai presus de toate, trebuie să luăm marele scut al credinţei’. Putem cultiva credinţă dacă învăţăm despre Iehova, dacă îi vorbim cu regularitate în rugăciune şi dacă discernem cum ne ocroteşte şi ne binecuvântează el. — Iosua 23:14; Luca 17:5; Romani 10:17.

¹¹ Când a fost pe pământ, Isus a arătat cât de important este să avem o credinţă puternică în momente grele. El a avut încredere deplină în deciziile Tatălui său şi s-a bucurat să înfăptuiască voinţa divină (Matei 26:42, 53, 54; Ioan 6:38). Chiar şi în momentele de mare suferinţă trăite în grădina Ghetsimani, Isus i-a spus Tatălui său: „Nu cum vreau eu, ci cum vrei tu“ (Matei 26:39). Isus nu a uitat niciodată cât de important era să-şi păstreze integritatea şi să bucure inima Tatălui său (Proverbele 27:11). Dacă şi noi avem o astfel de încredere în Iehova, nu le vom permite celor care ne critică sau ni se împotrivesc să ne slăbească credinţa. Mai degrabă, credinţa ni se va întări dacă ne bizuim pe Iehova, dacă îl iubim şi dacă respectăm poruncile sale (Psalmul 19:7–11; 1 Ioan 5:3). Nici un câştig material şi nici o plăcere trupească trecătoare nu se compară cu binecuvântările pe care Iehova le-a rezervat celor ce-l iubesc. — Proverbele 10:22.

12. Ce parte importantă a corpului este apărată de coiful simbolic, şi de ce este vitală această protecţie?

 ¹² Coiful salvării. Coiful îi proteja soldatului capul şi creierul — centrul gândirii. Speranţa noastră creştină este comparată cu un coif deoarece ne ocroteşte mintea (1 Tesaloniceni 5:8). Deşi mintea noastră a fost înnoită prin cunoaşterea exactă a Cuvântului lui Dumnezeu, suntem încă oameni slabi şi imperfecţi. Mintea noastră poate fi coruptă cu uşurinţă. Acest sistem de lucruri ne încurajează să ne fixăm obiective care ne pot abate atenţia de la speranţa dată de Dumnezeu, ba chiar o pot înlocui (Romani 7:18; 12:2). Diavolul i-a oferit lui Isus „toate regatele lumii şi gloria lor“, încercând să-i abată atenţia de la obiectivul său (Matei 4:8). Dar Isus a respins categoric această ofertă. De fapt, Pavel a spus despre el: „Pentru bucuria care îi era pusă înainte, [Isus] a suportat stâlpul de tortură, dispreţuind ruşinea, şi s-a aşezat la dreapta tronului lui Dumnezeu“. — Evrei 12:2.

13. Cum ne putem păstra vie speranţa?

¹³ O încredere de felul celei manifestate de Isus nu apare automat. Dacă, în loc să ne concentrăm asupra speranţei noastre, ne umplem mintea cu visurile şi obiectivele acestui sistem de lucruri, credinţa noastră în promisiunile lui Dumnezeu va slăbi. Cu timpul, ne-am putea chiar pierde complet speranţa. Dar, dacă ne facem obiceiul de a medita la promisiunile lui Dumnezeu, vom continua să ne bucurăm în speranţa care ne este pusă în faţă. — Romani 12:12.

14, 15. a) Ce este sabia simbolică, şi cum poate fi ea folosită? b) Daţi un exemplu care arată cum ne poate ajuta sabia spiritului să rezistăm ispitelor.

¹⁴ Sabia spiritului. Cuvântul, sau mesajul lui Dumnezeu consemnat în Biblie este ca o sabie cu două tăişuri — o armă puternică ce poate înlătura falsităţile religioase şi îi poate ajuta pe oamenii care iubesc dreptatea să fie eliberaţi spiritualiceşte (Ioan 8:32; Evrei 4:12). Totodată, această sabie spirituală ne poate apăra când suntem ispitiţi sau când apostaţii încearcă să ne distrugă credinţa (2 Corinteni 10:4, 5). Cât de recunoscători suntem că ‘toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi că ne echipează pentru orice lucrare bună’! — 2 Timotei 3:16, 17.

¹⁵ Când Satan l-a ispitit cu viclenie în pustiu, Isus a folosit cu eficienţă sabia spiritului ca să respingă raţionamentele false şi tentaţiile. La fiecare provocare din partea lui Satan, el a răspuns: „Este scris“ (Matei 4:1–11). Şi David, un Martor al lui Iehova din Spania, a observat cum l-au ajutat Scripturile să facă faţă unei ispite. Când avea 19 ani, o tânără atrăgătoare care lucra la aceeaşi firmă de curăţenie cu el i-a sugerat „să se distreze împreună“. David i-a respins avansurile şi l-a rugat pe şeful său să-l pună să lucreze într-un alt loc pentru ca situaţia să nu se repete. David a spus: „Mi-am amintit de Iosif. El a respins avansurile imorale şi a plecat imediat din acel loc. Aşa am făcut şi eu“. — Geneza 39:10–12.

16. Arătaţi de ce trebuie să ne antrenăm pentru ‘a expune corect cuvântul adevărului’.

¹⁶ Isus a folosit sabia spiritului şi pentru a-i ajuta pe alţii să scape de sub controlul lui Satan. Isus a spus: „Ceea ce predau eu nu este al  meu, ci îi aparţine celui care m-a trimis“ (Ioan 7:16). Pentru a preda la fel de eficient ca Isus, avem nevoie să ne antrenăm. Istoricul evreu Iosefus a scris despre soldaţii romani: „Fiecare soldat în parte se antrenează zilnic cu toată râvna, ca şi cum ar fi la război. De aceea câştigă romanii bătăliile cu o uimitoare uşurinţă“ (Istoria războiului iudeilor, de Flavius Josephus, editura Hasefer, Bucureşti, 1997). În războiul nostru spiritual, trebuie să folosim Biblia. Mai mult decât atât, trebuie ‘să facem tot posibilul să ne prezentăm aprobaţi lui Dumnezeu, ca lucrători care nu au de ce să le fie ruşine, care expun corect cuvântul adevărului’ (2 Timotei 2:15). Şi câtă satisfacţie simţim când folosim Scripturile pentru a răspunde la întrebările sincere ale unei persoane interesate!

Să ne rugăm cu orice ocazie

17, 18. a) Ce rol are rugăciunea în lupta împotriva lui Satan? b) Daţi un exemplu care arată valoarea rugăciunii.

¹⁷ După ce analizează fiecare componentă a armurii spirituale, Pavel dă încă un sfat important. Pentru a i se împotrivi lui Satan, creştinii trebuie să se folosească de privilegiul de a face „orice fel de rugăciune şi implorare“. Cât de des ar trebui să facă ei acest lucru? Pavel a scris: „Continuaţi să vă rugaţi cu orice ocazie în spirit“ (Efeseni 6:18). Când ne confruntăm cu ispite sau cu încercări ori când suntem descurajaţi, rugăciunea ne poate întări nespus de mult (Matei 26:41). Isus „i-a oferit implorări, precum şi cereri — cu strigăte puternice şi lacrimi — Celui care putea să-l salveze din moarte, şi a fost ascultat în mod favorabil pentru teama lui sfântă“. — Evrei 5:7.

¹⁸ Milagros, care de mai bine de 15 ani îşi îngrijeşte soţul bolnav, spune: „Când mă simt descurajată, mă rog lui Iehova. Nimeni nu mă poate ajuta mai mult ca el. E-adevărat că sunt momente în care simt că nu mai pot. Dar, de fiecare dată când mă rog lui Iehova, simt că primesc putere şi am un moral mai bun“.

19, 20. De ce anume avem nevoie pentru a ieşi învingători în lupta împotriva lui Satan?

¹⁹ Diavolul ştie că timpul care i-a rămas este scurt şi îşi intensifică eforturile ca să ne răpună (Revelaţia 12:12, 17). Trebuie să ne împotrivim acestui duşman puternic şi „să luptăm excelenta luptă a credinţei“ (1 Timotei 6:12). De aceea avem nevoie de puterea care depăşeşte normalul (2 Corinteni 4:7). Avem nevoie, de asemenea, de ajutorul spiritului sfânt al lui Dumnezeu. Trebuie deci să-l cerem în rugăciune. Isus a spus: „Dacă voi, cu toate că sunteţi răi, ştiţi să le daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl din cer le va da spirit sfânt celor care i-l cer!“ — Luca 11:13.

²⁰ Aşadar, este esenţial să îmbrăcăm armura completă pe care Iehova ne-o pune la dispoziţie. A purta această armură spirituală înseamnă a cultiva calităţi plăcute lui Dumnezeu, cum ar fi credinţa şi dreptatea. De asemenea, trebuie să iubim adevărul ca şi cum ne-am încinge cu el, să fim gata să răspândim vestea bună cu orice ocazie şi să păstrăm viu în minte speranţa noastră. Trebuie să învăţăm să mânuim cu iscusinţă sabia spiritului. Dacă ne îmbrăcăm cu armura completă care provine de la Dumnezeu, putem ieşi învingători în lupta împotriva forţelor spirituale rele şi putem într-adevăr să aducem glorie numelui sfânt al lui Iehova. — Romani 8:37–39.

[Notă de subsol]

Cum aţi răspunde?

• Cine a oferit cel mai bun exemplu în ce priveşte purtarea armurii spirituale, şi de ce ar trebui să analizăm cu atenţie acest exemplu?

• Cum ne putem proteja mintea şi inima simbolică?

• Cum putem mânui cu iscusinţă sabia spiritului?

• De ce trebuie să continuăm să ne rugăm cu orice ocazie?

[Întrebări de studiu]

[Legenda fotografiilor de la pagina 17]

Studiul sârguincios al Bibliei ne impulsionează să anunţăm vestea bună cu orice ocazie

[Legenda fotografiilor de la pagina 18]

Speranţa noastră sigură ne ajută să facem faţă încercărilor

[Legenda fotografiilor de la pagina 19]

Folosiţi „sabia spiritului“ în minister?