Splendori ale creaţiei lui Iehova

„Bogăţia mării“

SOARELE coboară la asfinţit. O uşoară adiere de vânt brăzdează luciul mării, în timp ce valurile se sparg domoale pe ţărm. Atraşi de freamătul lor liniştitor, mulţimi de oameni se îngrămădesc pe plajă în căutarea câtorva momente de tihnă. *

Fâşii lungi de litoral acoperă mii de kilometri pe întregul glob. Acest hotar veşnic schimbător dintre nisip şi apă a fost trasat de Creator pentru ca marea să nu iasă din matcă. Vorbind despre sine, Dumnezeu declară că ‘a pus mării ca hotar nisipul’. Şi adaugă: „Chiar dacă valurile ei se înfurie, totuşi sunt neputincioase; urlă, dar nu-l trec“. — Ieremia 5:22; Iov 38:8; Psalmul 33:7.

Spre deosebire de celelalte planete din sistemul nostru solar, pe Terra există apă din abundenţă. Apele acoperă peste 70% din suprafaţa ei. Când pregătea pământul pentru a fi locuit de oameni, Iehova a decretat: „«Să se strângă la un loc apele care sunt dedesubtul cerului şi să se arate uscatul!» Şi aşa a fost“. În continuarea relatării citim: „Dumnezeu a numit uscatul pământ, iar îngrămădirea de ape a numit-o mări. Şi Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun“ (Geneza 1:9, 10). Dar care este rolul mărilor şi oceanelor?

Apa mărilor şi oceanelor are o serie de proprietăţi remarcabile, care întreţin viaţa. De exemplu, apa reţine căldura. Mările şi oceanele sunt asemenea unor imense „rezervoare“ de căldură ce îmblânzesc frigul aprig al iernii.

Apa mai are o proprietate indispensabilă vieţii. În comparaţie cu celelalte lichide, ea poate dizolva cu uşurinţă un mare număr de substanţe. Întrucât la baza proceselor ce întreţin viaţa stau reacţii chimice, apa este necesară pentru a dizolva substanţele care intră în reacţie, iar apoi pentru a le combina moleculele în vederea formării compuşilor chimici. Mulţi compuşi din ţesuturile vii conţin apă. În cartea The Sea, de Leonard Engle, citim: „Toate formele de viaţă au nevoie de apă, a cărei principală sursă sunt oceanele, chiar şi în cazul florei şi faunei terestre“.

Mările şi oceanele au un rol important în purificarea atmosferei. Planctonul oceanic absoarbe dioxid de carbon şi eliberează oxigen. Potrivit unui cercetător, „70% din oxigenul eliberat anual în atmosferă provine din planctonul marin“.

De asemenea, mările şi oceanele oferă numeroase produse utilizate în tratarea bolilor. Medicamentele pe bază de extracte din peşte se folosesc de secole. Un exemplu este uleiul din ficat de morun. Mai recent, unele substanţe chimice extrase din peşte şi din alte vietăţi subacvatice sunt folosite ca tratament atât împotriva astmului sau a unor viruşi, cât şi a cancerului.

S-a încercat să se facă o estimare a valorii economice a bunurilor şi serviciilor datorate mărilor şi oceanelor. Deşi nu se pot formula concluzii ferme, oamenii de ştiinţă apreciază  că mările şi oceanele contribuie cu aproape două treimi la valoarea totală a serviciilor aduse de ecosistemele Terrei. Lucrul acesta confirmă faptul că mările au fost create cu scopul de a susţine viaţa. Cât de bine se armonizează aceasta cu ceea ce Biblia numeşte „bogăţia mării“! — Deuteronomul 33:19.

Meritul pentru toate aceste bogăţii îi revine lui Iehova, Marele lor Proiectant şi Făuritor. Neemia s-a simţit îndemnat să-l laude prin cuvintele: „Tu, [Iehova], numai Tu eşti Cel care ai făcut cerurile, . . . mările cu tot ce cuprind ele. Tu dai viaţă tuturor acestor lucruri“. — Neemia 9:6.

[Notă de subsol]

[Chenarul/Fotografiile de la pagina 9]

Apa, vântul şi valurile

Apa şi vântul formează valuri uriaşe care se sparg cu un zgomot asurzitor de stâncile ascuţite de pe ţărm, cum sunt stâncile californiene din imagine. Valurile au fost întotdeauna un simbol al extraordinarei puteri a mărilor şi oceanelor. Totodată, ele amintesc într-un mod impresionant de marea putere a Creatorului. Iehova „umblă pe valurile înalte ale mării“. „Prin puterea Lui tulbură marea, prin priceperea Lui îi sfărâmă furia“ (Iov 9:8; 26:12). Într-adevăr, „mai puternic decât vuietul multor ape şi decât vuietul valurilor puternice ale mării este DOMNUL, în locurile înalte“. — Psalmul 93:4.

Sculpturi în nisip

Ţărmurile mărilor şi oceanelor sunt uneori locul unor impresionante sculpturi în nisip, asemenea dunelor din imagine, de pe coasta Namibiei (sudul Africii). Dunele se formează sub acţiunea vântului. Unele dintre ele seamănă cu nişte cocoaşe mici, altele ating chiar 400 de metri. Uriaşele cantităţi de nisip ne ajută să înţelegem sensul expresiei biblice „nisipul de pe ţărmul mării“. Ea sugerează ceva nenumărabil şi greu de măsurat (Geneza 22:17). Creatorul, cel care a proiectat cu atâta ingeniozitate acest parapet de nisip ca oprelişte în calea mării învolburate, ne inspiră o teamă reverenţioasă.

[Legenda fotografiei de la pagina 9]

Ţărm la asfinţit, Golful Biafra, Camerun