‘Voi aşa să vă rugaţi’

ŞTIŢI „Tatăl nostru“? Este rugăciunea pe care Isus Cristos a lăsat-o ca model. În binecunoscuta Predică de pe munte, el a spus: „Voi, deci, aşa să vă rugaţi“ (Matei 6:9; Cornilescu, 1996). Întrucât Isus a rostit-o prima oară, ea mai este numită „Rugăciunea Domnului“.

Milioane de oameni din întreaga lume au memorat rugăciunea „Tatăl nostru“ şi o spun des, probabil zilnic. În ultimii ani, mulţi au rostit-o în şcoli sau cu ocazia unor evenimente sociale. De ce este considerată ea atât de importantă?

Ciprian, teolog din secolul al III-lea, a scris: „Ce rugăciune poate fi mai sfântă decât cea lăsată nouă de Cristos . . .? Ce rugă înălţată Tatălui poate cuprinde mai mult adevăr decât cea transmisă de Fiul, care este Adevărul?“ — Ioan 14:6.

În catehismul Bisericii Romano-Catolice, rugăciunea „Tatăl nostru“ este considerată „rugăciunea creştină fundamentală“. The World Book Encyclopedia recunoaşte rolul important pe care îl are această rugăciune în toate confesiunile creştinătăţii, numind-o una dintre „principalele profesiuni de credinţă ale religiei creştine“.

Dar mulţi dintre cei ce o rostesc nu ştiu prea bine pentru ce se roagă. Într-un număr al  ziarului canadian Ottawa Citizen se spunea: „Dacă aveţi o oarecare educaţie religioasă creştină vă este probabil uşor să spuneţi pe nerăsuflate rugăciunea «Tatăl nostru», dar s-ar putea să vă vină greu să o rostiţi rar şi cu înţeles“.

Este oare important să înţelegem ce spunem când ne rugăm lui Dumnezeu? De ce ne-a lăsat Isus rugăciunea „Tatăl nostru“? Care este semnificaţia ei? La aceste întrebări se va răspunde în continuare.