Cine îi dă azi glorie lui Dumnezeu?

„Tu eşti demn, Iehova, da, Dumnezeul nostru, să primeşti gloria şi onoarea şi puterea.“ — REVELAŢIA 4:11.

1, 2. a) Daţi câteva exemple din biomimetică. b) Ce întrebare se pune, şi care este răspunsul?

ÎNTR-O zi, în anii ’40 ai secolului trecut, inginerul elveţian George de Mestral şi-a scos câinele la plimbare. Când s-a întors acasă, a observat că de hainele lui şi de blăniţa câinelui se prinseseră o mulţime de scaieţi. Împins de curiozitate, el a examinat scaieţii la microscop şi a fost fascinat de minusculele cârlige care se prindeau de orice avea mici orificii. În cele din urmă, el a inventat sistemul de închidere cu „scai“ — Velcro. De Mestral n-a fost singurul care a copiat un model din natură. În Statele Unite, fraţii Wright au proiectat un aeroplan după ce au studiat zborul păsărilor mari. Inginerul francez Alexandre-Gustave Eiffel a proiectat turnul din Paris care-i poartă numele, după ce a studiat felul în care femurul susţine greutatea corpului omenesc.

² Aceste exemple arată cu ce se ocupă biomimetica, o ramură a ştiinţei care încearcă să copieze modelele din natură. * Totuşi, ar trebui să ne întrebăm: Câţi inventatori îi recunosc meritele Celui care a conceput micuţii scaieţi, păsările, femurul omului şi toate celelalte originale strălucite care au inspirat multe invenţii ale omului? Realitatea este că în lumea de azi rareori i se recunosc lui Dumnezeu meritele sau i se aduce gloria cuvenită.

3, 4 Ce semnificaţie are cuvântul ebraic redat prin „glorie“, şi la ce se referă când este folosit cu privire la Iehova?

³ Dar de ce trebuie să i se dea glorie lui Dumnezeu? Nu este el deja glorios? E adevărat, Iehova este cea mai glorioasă Persoană din univers, dar asta nu înseamnă că toţi oamenii îi recunosc gloria. În Biblie, sensul de bază al cuvântului ebraic redat prin „glorie“ este „greutate“. El se referă la tot ceea ce îi conferă cuiva valoare sau importanţă în ochii altora. Când este folosit cu privire la Dumnezeu, cuvântul se referă la ceea îl face maiestuos în ochii oamenilor.

⁴ În prezent, puţini oameni observă lucrurile care atestă măreţia lui Dumnezeu (Psalmii 10:4; 14:1). De fapt, personalităţile marcante ale societăţii actuale — unele cu o oarecare credinţă, altele fără pic de credinţă în Dumnezeu — i-au determinat adesea pe oameni să-l desconsidere pe gloriosul Creator al universului. În ce fel?

 „Sunt fără scuză“

5. Cum explică mulţi oameni de ştiinţă minunile creaţiei?

⁵ Mulţi oameni de ştiinţă susţin că nu există Dumnezeu. Dar cum explică ei minunile creaţiei, inclusiv existenţa omului? Ei pun aceste miracole pe seama evoluţiei — o forţă oarbă, dirijată de hazard. De pildă, evoluţionistul Stephen Jay Gould a scris: „Noi existăm datorită unei specii ciudate de peşti ale căror înotătoare, cu o structură aparte, s-au transformat la animalele terestre în membre . . . Poate că ne-am dori un răspuns «mai savant», dar aşa ceva pur şi simplu nu există“. În mod asemănător, evoluţioniştii Richard Leakey şi Roger Lewin au scris: „Probabil că specia umană nu este decât un îngrozitor accident biologic“. Nici chiar unii dintre oamenii de ştiinţă care elogiază frumuseţea naturii şi modelele care se găsesc în ea nu-i dau glorie lui Dumnezeu.

6. Ce îi determină pe mulţi să nu-i dea lui Dumnezeu gloria care i se cuvine în calitate de Creator?

⁶ Când unii învăţaţi afirmă că evoluţia este un fapt demonstrat, ei dau de înţeles că numai ignoranţii refuză să creadă în evoluţie. Ce efect au aceste afirmaţii asupra multora? Cu câţiva ani în urmă, un bun cunoscător al teoriei evoluţiei a intervievat mai mulţi oameni care acceptau această concepţie. Iată ce a spus el: „Am constatat că majoritatea celor care cred în evoluţie au acceptat această teorie deoarece li s-a spus că toţi oamenii inteligenţi cred în ea“. Da, faptul că oameni instruiţi îşi exprimă concepţiile ateiste îi determină pe unii să nu-i mai dea lui Dumnezeu gloria care i se cuvine în calitate de Creator. — Proverbele 14:15, 18.

7. În armonie cu Romani 1:20, ce se poate vedea cu claritate prin intermediul creaţiei vizibile, şi de ce?

⁷ Au ajuns oare oamenii de ştiinţă la aceste concluzii pe baza unor dovezi concrete în favoarea evoluţiei? Nicidecum! Suntem înconjuraţi de dovezi ale existenţei unui Creator. Apostolul Pavel a scris: „Calităţile invizibile [ale Creatorului], da, puterea sa eternă şi dumnezeirea sa, se văd clar de la crearea lumii [a oamenilor], deoarece sunt percepute prin lucrurile făcute, aşa că ei [cei necredincioşi] sunt fără scuză“ (Romani 1:20). Creatorul şi-a lăsat amprenta asupra lucrării mâinilor sale. Astfel, potrivit cuvintelor lui Pavel, omul a putut, încă de la începutul existenţei lui, ‘să perceapă’ dovezile existenţei lui Dumnezeu prin intermediul creaţiei vizibile. Care sunt câteva dintre aceste dovezi?

8. a) Cum depun mărturie cerurile fizice despre puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu? b) Ce dovezi există că universul a avut o Cauză Primă?

⁸ Cerurile înstelate sunt o dovadă a existenţei lui Dumnezeu. În Psalmul 19:1 se spune: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu“. „Cerurile“ — soarele, luna şi stelele — depun mărturie despre puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu. Puzderia de stele ne umple de admiraţie. Şi toate aceste corpuri cereşti nu se mişcă în spaţiu la întâmplare, ci respectă legi fizice precise (Isaia 40:26). * Este oare raţional să punem această ordine pe seama hazardului? Demn de menţionat este faptul că, potrivit afirmaţiilor multor oameni de ştiinţă, universul a avut un început instantaneu. Referindu-se la semnificaţia acestor afirmaţii, un profesor a scris: „Unui ateu sau unui agnostic îi este mult mai uşor  să accepte ideea unui univers care a existat dintotdeauna. Urmând acelaşi raţionament, dacă universul a avut un început, trebuie să fi existat şi o cauză primă; fiindcă cine şi-ar putea imagina un asemenea efect fără o cauză pe măsură?“

9. Cum se reflectă înţelepciunea lui Iehova în lumea animalelor?

⁹ Şi pe pământ există dovezi ale existenţei lui Dumnezeu. Psalmistul a exclamat: „Cât de multe sunt lucrările Tale, DOAMNE! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune. Pământul este plin de bogăţiile Tale“ (Psalmul 104:24). „Bogăţiile“, sau lucrările, lui Iehova, inclusiv animalele create, confirmă înţelepciunea sa. Aşa cum am văzut la începutul articolului, oamenii de ştiinţă încearcă adesea să copieze minunatele modele din lumea vie. Iată alte câteva exemple. Cercetătorii studiază coarnele de cerb ca să confecţioneze căşti de protecţie mai rezistente; ei examinează o specie de muşte cu auz foarte fin în scopul realizării unor aparate auditive mai performante; de asemenea, studiază penele de pe aripile bufniţei pentru a îmbunătăţi calitatea avioanelor „stealth“ (care nu pot fi detectate de echipamentele radar). Dar oricât s-ar strădui, omul pur şi simplu nu poate reproduce originalele perfecte din natură. Într-o lucrare se spune: „Lucrurile vii fac tot ceea ce şi-ar dori oamenii, fără să consume combustibili fosili, fără să polueze planeta şi fără să-şi pună în pericol viitorul“ (Biomimicry—Innovation Inspired by Nature). Asta se cheamă cu adevărat înţelepciune!

10. De ce e ilogic să negăm existenţa unui Proiectant măreţ? Ilustraţi.

¹⁰ Fie că privim cerul, fie că admirăm creaţia de pe pământ, dovezile existenţei unui Creator sunt evidente (Ieremia 10:12). Ar trebui să ne însuşim punctul de vedere al creaturilor spirituale din ceruri care proclamă: „Tu eşti demn, Iehova, da, Dumnezeul nostru, să primeşti gloria şi onoarea şi puterea, pentru că tu ai creat toate lucrurile“ (Revelaţia 4:11). Totuşi, mulţi oameni de ştiinţă, deşi rămân uimiţi când văd cu ochii fizici frumuseţea naturii şi modelele din ea, nu văd cu „ochii inimii“ dovezile existenţei unui Creator (Efeseni 1:18). Am putea ilustra această situaţie în felul următor: A admira frumuseţea naturii şi modelele din ea, dar a nega existenţa unui Proiectant măreţ este la fel de absurd ca a admira o pictură superbă, dar a nega existenţa artistului care a transformat o bucată de pânză goală într-o capodoperă. Nu e de mirare deci că despre cei ce nu vor să creadă în Dumnezeu se spune că sunt „fără scuză“!

„Călăuze oarbe“ îi induc în eroare pe mulţi

11, 12. Pe ce supoziţie se bazează doctrina predestinării, şi ce anume arată că această doctrină nu-l glorifică pe Dumnezeu?

¹¹ Mulţi oameni religioşi cred cu sinceritate că forma lor de închinare îi dă glorie lui Dumnezeu (Romani 10:2, 3). Însă religia în ansamblu reprezintă un alt element al societăţii umane care a împiedicat milioane de oameni să-i dea glorie lui Dumnezeu. În ce fel? Să analizăm două modalităţi.

¹² O modalitate prin care religiile îl privează pe Dumnezeu de gloria ce i se cuvine este aceea că predau doctrine false. Un exemplu este învăţătura despre predestinare. Această doctrină porneşte de la supoziţia că, întrucât Dumnezeu poate cunoaşte viitorul, el trebuie să cunoască dinainte deznodământul oricărui lucru. Astfel, predestinarea sugerează că Dumnezeu a stabilit cu mult timp în urmă viitorul — bun sau rău — al fiecărui om. Potrivit acestei învăţături, Dumnezeu este răspunzător de toată suferinţa şi răutatea din lumea de azi. Cu siguranţă, această doctrină nu-l glorifică pe Dumnezeu din moment ce aruncă asupra sa vina ce îi aparţine de fapt principalului Său adversar, Satan, pe care Biblia îl numeşte „conducătorul lumii“! — Ioan 14:30; 1 Ioan 5:19.

13. De ce e absurd să credem că Dumnezeu nu-şi poate ţine sub control capacitatea de a cunoaşte viitorul? Daţi un exemplu.

¹³ Predestinarea este o învăţătură nebiblică, ce îl dezonorează pe Dumnezeu. Ea creează confuzie între ceea ce poate să facă Dumnezeu şi ceea ce face el efectiv. Biblia arată clar că Dumnezeu poate cunoaşte dinainte evenimentele (Isaia  46:9, 10). Însă ar fi ilogic să credem că el nu-şi poate ţine sub control capacitatea de a cunoaşte viitorul sau că el este răspunzător de tot ceea ce se întâmplă. Să dăm un exemplu. Dacă aţi avea o forţă fizică deosebită, aţi fi tentaţi să ridicaţi orice obiect greu întâlnit în cale? Bineînţeles că nu! În mod asemănător, faptul că Dumnezeu poate cunoaşte viitorul nu înseamnă că el prevede sau predetermină toate lucrurile. El îşi foloseşte preştiinţa în mod selectiv şi aşa cum consideră de cuviinţă. * Este evident deci că doctrinele false, precum predestinarea, nu îi aduc glorie lui Dumnezeu.

14. În ce fel l-a dezonorat pe Dumnezeu religia organizată?

¹⁴ O altă modalitate prin care religia organizată îl dezonorează pe Dumnezeu este conduita enoriaşilor. Din partea creştinilor se aşteaptă să respecte învăţăturile lui Isus. Printre altele, Isus şi-a învăţat continuatorii ‘să se iubească unii pe alţii’ şi ‘să nu facă parte din lume’ (Ioan 15:12; 17:14–16). Dar ce se poate spune despre membrii clerului creştinătăţii? Au respectat ei aceste învăţături?

15. a) Ce arată faptele cu privire la poziţia clerului faţă de războaiele naţiunilor? b) Ce efect a avut conduita clerului asupra a milioane de oameni?

¹⁵ Să analizăm care a fost poziţia clerului faţă de războaie. Clerul a susţinut, a tolerat, ba chiar s-a aflat în fruntea multor războaie dintre naţiuni. Membrii clerului au binecuvântat trupele şi au scuzat masacrele. Nu putem să nu ne întrebăm: Oare aceşti clerici nu s-au gândit niciodată că în tabăra adversă clerici din aceeaşi religie făceau exact acelaşi lucru (vezi chenarul „De partea cui e Dumnezeu?“)? Clerul nu-l glorifică pe Dumnezeu când afirmă că are sprijinul său în războaie sângeroase. El nu-l glorifică nici când consideră demodate normele morale ale Bibliei, nici când tolerează orice fel de imoralitate sexuală. Aceşti clerici ne amintesc de conducătorii religioşi pe care Isus i-a numit „lucrători ai nelegiuirii“ şi „călăuze oarbe“ (Matei 7:15–23; 15:14). Din cauza conduitei clerului, iubirea faţă de Dumnezeu a milioane de oameni s-a răcit. — Matei 24:12.

Cine îi dă cu adevărat glorie lui Dumnezeu?

16. De ce trebuie să analizăm Biblia ca să aflăm cine îi dă cu adevărat glorie lui Dumnezeu?

¹⁶ Dacă în general oamenii proeminenţi şi influenţi ai lumii nu-i dau glorie lui Dumnezeu, există cineva care face cu adevărat acest lucru? Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să analizăm ce spune Biblia. La urma urmei, Dumnezeu are dreptul să spună cum trebuie să fie glorificat. Iar el trasează aceste cerinţe în Cuvântul său, Biblia (Isaia 42:8). Să analizăm trei modalităţi prin care îl putem glorifica pe Dumnezeu. În fiecare caz vom răspunde la întrebarea: Cine face azi acest lucru?

17. Cum a arătat Iehova însuşi că glorificarea numelui său este un aspect esenţial al voinţei sale, şi cine îi laudă azi numele pe tot pământul?

 ¹⁷ În primul rând, îl glorificăm pe Dumnezeu lăudându-i numele. Acest aspect esenţial, strâns legat de înfăptuirea voinţei divine, reiese din ceea ce i-a spus Iehova lui Isus. Cu câteva zile înainte de a muri, Isus s-a rugat astfel: „Tată, glorifică-ţi numele“. Apoi o voce din cer a răspuns: „L-am şi glorificat şi îl voi glorifica din nou“ (Ioan 12:28). Vocea a fost, fără îndoială, a lui Iehova însuşi. Din cuvintele sale reiese clar că glorificarea numelui său este un lucru important pentru el. Dar cine îl glorifică azi pe Iehova făcându-i cunoscut numele şi lăudându-l pe tot pământul? Martorii lui Iehova. Ei fac acest lucru în 235 de ţări şi teritorii. — Psalmul 86:11, 12.

18. Cum îi putem identifica pe cei care i se închină lui Dumnezeu cu „adevăr“, şi ce grup de oameni predă adevărul biblic de mai bine de un secol?

¹⁸ În al doilea rând, îl glorificăm pe Dumnezeu predând adevărul despre el. Isus a spus că închinătorii adevăraţi aveau „să i se închine [lui Dumnezeu] cu . . . adevăr“ (Ioan 4:24). Cum îi putem identifica pe cei care i se închină lui Dumnezeu cu „adevăr“? Ei trebuie să respingă doctrinele nebiblice, care îl pun pe Dumnezeu şi voinţa sa într-o lumină nefavorabilă şi să predea adevărurile pure din Cuvântul lui Dumnezeu. Iată câteva dintre aceste adevăruri: Iehova este Dumnezeul Cel-Prea-Înalt şi numai lui i se cuvine gloria ce decurge din această poziţie (Psalmul 83:18); Isus este Fiul lui Dumnezeu şi Conducătorul numit al Regatului mesianic al lui Dumnezeu (1 Corinteni 15:27, 28); Regatul lui Dumnezeu va sfinţi numele lui Iehova şi va îndeplini scopul său cu privire la pământ şi la oameni (Matei 6:9, 10); vestea bună despre acest Regat trebuie predicată pe tot pământul (Matei 24:14). De mai bine de un secol, doar un singur grup de oameni a predat cu fidelitate aceste adevăruri preţioase: Martorii lui Iehova.

19, 20. a) De ce îi glorifică pe Dumnezeu conduita excelentă a unui creştin? b) Ce întrebări ne pot ajuta să stabilim cine îl glorifică azi pe Dumnezeu printr-o conduită exemplară?

¹⁹ În al treilea rând, îl glorificăm pe Dumnezeu trăind în armonie cu normele sale. Apostolul Petru a scris: „Menţineţi-vă excelentă conduita printre naţiuni, pentru ca, în ceea ce vorbesc despre voi ca despre nişte răufăcători, ele, ca urmare a lucrărilor voastre excelente la care sunt martori oculari, să-l glorifice pe Dumnezeu în ziua inspecţiei sale“ (1 Petru 2:12). Conduita unui creştin este o reflectare a credinţei sale. Când oamenii văd legătura dintre conduită şi credinţă — cu alte cuvinte, când înţeleg că această conduită excelentă este un rezultat direct al credinţei creştinului — i se aduce glorie lui Dumnezeu.

²⁰ Cine îl glorifică azi pe Dumnezeu păstrându-şi o conduită excelentă? Să ne întrebăm: Membrii cărui grup religios primesc laude din partea multor guverne pentru că sunt cetăţeni paşnici, care respectă legea şi care îşi plătesc taxele şi impozitele (Romani 13:1, 3, 6, 7)? Ce grup religios este cunoscut pretutindeni în lume pentru unitatea dintre membrii lui, unitate care depăşeşte orice graniţă rasială, naţională sau etnică (Psalmul 133:1; Faptele 10:34, 35)? Ce grup este cunoscut la nivel mondial pentru lucrarea sa de instruire biblică prin care încurajează respectarea legilor şi promovează o viaţă de familie fericită şi normele morale ale Bibliei? Nu există decât un singur grup a cărui conduită excelentă în aceste domenii  precum şi în altele vorbeşte de la sine: Martorii lui Iehova!

Îl glorifici pe Dumnezeu?

21. De ce ar trebui ca fiecare dintre noi să se întrebe dacă îi dă glorie lui Iehova?

²¹ Fiecare dintre noi trebuie să se întrebe: Îi dau eu glorie lui Dumnezeu? Potrivit Psalmului 148, cea mai mare parte a creaţiei îi dă glorie lui Dumnezeu. Îngerii, cerurile fizice, pământul şi animalele îi aduc laude lui Iehova (Ps 148 versetele 1–10). Ce trist că majoritatea oamenilor de azi nu fac acest lucru! Glorificându-l pe Dumnezeu prin modul tău de viaţă, te alături creaţiei care îi aduce laude lui Iehova (Ps 148 versetele 11–13). Nu există un mod de viaţă mai bun!

22. În ce privinţe eşti binecuvântat dându-i glorie lui Iehova, şi care trebuie să-ţi fie hotărârea?

²² Dacă îi dai glorie lui Iehova, eşti binecuvântat în multe privinţe. Exercitând credinţă în jertfa de răscumpărare a lui Cristos, te împaci cu Dumnezeu şi te bucuri de relaţii paşnice şi fructuoase cu Tatăl tău ceresc (Romani 5:10). Când te gândeşti la motivele pe care le ai pentru a-i da glorie lui Dumnezeu, devii mai optimist şi plin de apreciere (Ieremia 31:12). Astfel, îi poţi ajuta pe alţii să aibă o viaţă fericită şi plină de satisfacţii, ceea ce îţi aduce şi ţie multă fericire (Faptele 20:35). Fie ca şi tu să te numeri printre cei ce sunt ferm hotărâţi să-i dea glorie lui Dumnezeu acum şi pentru totdeauna!

[Note de subsol]

Vă amintiţi?

• De ce afirmăm că în general savanţii nu-i ajută pe oameni să-l glorifice pe Dumnezeu?

• Menţionaţi două modalităţi prin care religia organizată i-a împiedicat pe oameni să-i dea glorie lui Dumnezeu.

• Cum îl putem glorifica noi pe Dumnezeu?

• De ce fiecare dintre noi ar trebui să se întrebe dacă îi dă glorie lui Iehova?

[Întrebări de studiu]

[Chenarul de la pagina 12]

„De partea cui e Dumnezeu?“

Un bărbat, care a făcut parte din Forţele Aeriene Germane în al doilea război mondial şi care a devenit mai târziu Martor al lui Iehova, îşi aminteşte:

„În acei ani de război eram foarte tulburat când vedeam preoţi din aproape toate confesiunile — catolici, luterani, episcopali ş.a.m.d. — binecuvântând avioanele şi echipajele lor înainte ca acestea să plece în misiunea de lansare a încărcăturii ucigătoare. De multe ori m-am întrebat: De partea cui e Dumnezeu?

Pe catarama de la centura soldaţilor germani erau scrise cuvintele Gott mit uns (Dumnezeu este cu noi). Dar mă întrebam: De ce n-ar fi Dumnezeu cu soldaţii din cealaltă tabără care sunt de aceeaşi religie şi se roagă aceluiaşi Dumnezeu ca noi?“

[Legenda fotografiei de la pagina 10]

Martorii lui Iehova îi dau glorie lui Dumnezeu pe tot pământul