Cine este „Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică“?

ADEVĂRATUL Dumnezeu este Iehova, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos. El este Creatorul, Cel ce dă viaţă veşnică oamenilor care îl iubesc. Aşa ar răspunde mulţi dintre cei care citesc Biblia şi cred în ea. Într-adevăr, însuşi Isus a spus: „Aceasta înseamnă viaţă veşnică: ca ei să asimileze cunoştinţă despre tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi despre acela pe care l-ai trimis tu, Isus Cristos“. — Ioan 17:3.

Însă mulţi dintre cei care merg la biserică înţeleg diferit această expresie. Cuvintele din titlu sunt citate din 1 Ioan 5:20, unde, în ultima parte, citim: „Şi noi suntem în comuniune cu Cel adevărat, prin intermediul Fiului său Isus Cristos. Acesta este Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică“.

Adepţii Trinităţii susţin că pronumele demonstrativ „acesta“ (houʹtosʹ) se referă la antecedentul său imediat, adică la Isus Cristos. Ei afirmă că Isus este „Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică“. Totuşi, interpretarea lor intră în contradicţie cu restul Bibliei. De fapt, mulţi biblişti recunoscuţi nu sunt de acord cu interpretarea trinitariană. Brooke Westcott, elenist de la Universitatea Cambridge, a scris: „Logic este ca [pronumele houʹtosʹ] să se refere nu la substantivul anterior cel mai apropiat, ci la cel la care se gândea apostolul“. Ioan îl avea în minte pe Tatăl lui Isus. Teologul german Erich Haupt a scris: „Trebuie să stabilim dacă pronumele [houʹtosʹ] din fraza următoare substituie substantivul anterior cel mai apropiat sau substantivul «Dumnezeu», care se află mai departe. . . . Având în vedere avertismentul de la final cu privire la idoli, e mai logic ca textul să fie o mărturie despre singurul Dumnezeu adevărat decât o demonstraţie a divinităţii lui Cristos“.

Chiar şi în lucrarea A Grammatical Analysis of the Greek New Testament, publicată de Institutul Biblic Pontifical din Roma, se spune: „Ca punct culminant al [versetelor] 1Io 5: 18–20, e aproape sigur că [houʹtosʹ] se ref[eră] la Dumnezeul adevărat [în] con[trast cu] păgânismul (v.21 1Io 5:21)“.

Deseori houʹtosʹ, tradus de regulă prin „acesta“, nu se referă la ultimul substantiv precedent. Acest lucru este dovedit de alte versete. În 2 Ioan 7, acelaşi apostol şi scriitor al primei scrisori spune: „În lume au ieşit mulţi amăgitori, persoane care nu mărturisesc că Isus Cristos a venit în carne. Acesta [houʹtosʹ] este amăgitorul şi anticristul“. Aici, pronumele demonstrativ nu se poate referi la antecedentul cel mai apropiat, Isus, ci, evident, la cei care l-au renegat pe Isus, consideraţi în mod colectiv „amăgitorul şi anticristul“.

Apostolul Ioan a scris în evanghelia sa: „Andrei, fratele lui Simon Petru, era unul dintre cei doi care auziseră ce spusese Ioan şi care îl urmaseră pe Isus. Acesta [houʹtosʹ] l-a găsit mai întâi pe propriul său frate, Simon“ (Ioan 1:40, 41). Este clar că pronumele demonstrativ „acesta“ nu se referă la ultima persoană menţionată, ci la Andrei. Apostolul foloseşte pronumele în mod similar şi în 1 Ioan 2:22.

În acelaşi mod îl foloseşte şi Luca în Faptele 4:10, 11: „În numele lui Isus Cristos Nazarineanul, pe care voi l-aţi ţintuit pe stâlp, dar pe care Dumnezeu l-a sculat din morţi, prin el  omul acesta stă sănătos aici, în faţa voastră. El [houʹtosʹ] este «piatra care a fost considerată un nimic de voi, cei ce zidiţi, şi care a devenit capul unghiului»“. Este clar că pronumele „el“ din 1Io 5 versetul 11 nu se referă la omul care a fost vindecat, deşi acesta este menţionat ultimul înaintea lui houʹtosʹ, ci se referă în mod sigur la Isus Cristos Nazarineanul, „piatra din capul unghiului“ pe care este fondată congregaţia creştină. — Efeseni 2:20; 1 Petru 2:4–8.

Ideea este confirmată şi de Faptele 7:18, 19: „S-a ridicat peste Egipt un alt rege, care nu-l cunoscuse pe Iosif. Acesta [houʹtosʹ] s-a folosit de abilitate politică împotriva neamului nostru“. „Acesta“ care i-a oprimat pe evrei nu a fost Iosif, ci faraonul, regele Egiptului.

Toate aceste pasaje susţin opinia elenistului Daniel Wallace, care a spus în legătură cu folosirea pronumelor demonstrative în limba greacă următoarele: „Cel mai apropiat antecedent din text nu e neapărat cel la care se gândeşte autorul“.

„Cel adevărat“

Aşa cum a scris apostolul Ioan, „Cel adevărat“ este Iehova, Tatăl lui Isus Cristos. El este Creatorul, singurul Dumnezeu adevărat. Apostolul Pavel confirmă acest lucru spunând: „Pentru noi există în realitate un singur Dumnezeu, Tatăl, de la care sunt toate lucrurile“ (1 Corinteni 8:6; Isaia 42:8). Un alt motiv pentru care putem spune că „Cel adevărat“ din 1 Ioan 5:20 se referă la Iehova este că Iehova e Sursa adevărului. Psalmistul l-a numit pe Iehova „Dumnezeul adevărului“, deoarece El este fidel în tot ce face şi nu poate să mintă (Psalmul 31:5; Exodul 34:6; Tit 1:2). Însuşi Fiul a zis despre Tatăl său ceresc: „Cuvântul tău este adevăr“. Cât despre învăţăturile pe care le-a transmis oamenilor, Isus a afirmat: „Ceea ce predau eu nu este al meu, ci îi aparţine celui care m-a trimis“. — Ioan 7:16; 17:17.

De asemenea, Iehova este „viaţa veşnică“. El este Sursa vieţii, Cel care o oferă ca dar nemeritat prin Cristos (Psalmul 36:9; Romani 6:23). De remarcat că apostolul Pavel a spus despre Dumnezeu că este „răsplătitorul celor care îl caută stăruitor“ (Evrei 11:6). Dumnezeu l-a răsplătit pe Fiul său sculându-l dintre morţi. În plus, Tatăl îi va răsplăti cu viaţă veşnică pe toţi cei care îi slujesc din toată inima. — Faptele 26:23; 2 Corinteni 1:9.

Care este deci concluzia? Iehova, şi nimeni altul, este „Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică“. Doar el este demn să primească închinare exclusivă de la cei pe care i-a creat. — Revelaţia 4:11.