Să-l căutăm pe Iehova, cel care cercetează inima

„Căutaţi-Mă, şi veţi trăi!“ — AMOS 5:4.

1, 2. Ce mesaj transmit Scripturile când afirmă că Iehova „se uită la inimă“?

IEHOVA Dumnezeu i-a spus profetului Samuel: „Omul se uită la ceea ce izbeşte ochiul, dar DOMNUL Se uită la inimă“ (1 Samuel 16:7). În ce sens ‘se uită Iehova la inimă’?

² În Scripturi, inima simbolizează adesea ceea ce este o persoană în interior, adică dorinţele, gândurile, trăirile şi sentimentele ei. Prin urmare, când Biblia afirmă că Dumnezeu se uită la inimă înseamnă că el priveşte dincolo de aspectul nostru exterior concentrându-se asupra omului lăuntric.

Dumnezeu cercetează Israelul

3, 4. Potrivit cu Amos 6:4–6, ce condiţii de trai existau în regatul celor zece triburi ale lui Israel?

³ Ce a văzut Cel care cercetează inimile când şi-a îndreptat atenţia, în zilele lui Amos, asupra regatului celor zece triburi ale lui Israel? În Amos 6:4–6 se vorbeşte despre oameni care ‘se culcau pe paturi de fildeş şi stăteau întinşi alene pe aşternuturile lor’. Aceştia ‘mâncau miei  din turmă şi viţei din mijlocul grajdului’. Ei ‘inventau instrumente de muzică’ şi „beau vin cu pahare largi“.

⁴ La prima vedere, aceasta pare să fie o scenă plăcută. În confortul oferit de casele lor luxoase, bogaţii se bucurau de cele mai bune mâncăruri şi băuturi şi se distrau cântând la cele mai frumoase instrumente muzicale. Ei aveau „paturi de fildeş“. Arheologii au descoperit în Samaria, capitala regatului Israel, numeroase sculpturi în fildeş, de mare fineţe (1 Împăraţi 10:22). Se pare că multe erau folosite ca accesorii de mobilier sau ca incrustaţii pentru lambriuri.

5. De ce îi dezaproba Dumnezeu pe israeliţii din zilele lui Amos?

⁵ Îi condamna Iehova Dumnezeu pe israeliţi pentru că trăiau bine, savurând mâncăruri gustoase, bând vinuri alese sau ascultând muzică frumoasă? Bineînţeles că nu! La urma urmei, el este cel care furnizează din abundenţă astfel de lucruri pentru desfătarea oamenilor (1 Timotei 6:17). Ceea ce îl supăra pe Iehova erau dorinţele greşite ale israeliţilor, starea rea a inimii lor şi faptul că erau lipsiţi de respect faţă de adevăratul Dumnezeu şi că nu-şi iubeau semenii.

6. Ce stare spirituală exista în Israel pe timpul lui Amos?

⁶ Pe cei care ‘stăteau întinşi alene pe aşternuturile lor şi care mâncau miei din turmă, beau vin şi inventau instrumente muzicale’ îi aştepta o surpriză. Ei au fost întrebaţi: „Vă scoateţi din minte ziua dezastrului?“ (NW). Aceştia ar fi trebuit să fie foarte tulburaţi de situaţia existentă în Israel, însă ei ‘nu se întristau de prăpădul lui Iosif’ (Amos 6:3–6). Privind dincolo de prosperitatea economică a naţiunii, Dumnezeu a observat că Iosif — adică Israelul — se afla într-o situaţie deplorabilă din punct de vedere spiritual. Cu toate acestea, oamenii îşi vedeau liniştiţi de treburile lor zilnice. Mulţi oameni de azi au o atitudine asemănătoare. Poate că recunosc faptul că trăim timpuri grele, dar atâta timp cât nu sunt afectaţi personal, le pasă prea puţin de suferinţa altora; de asemenea, ei nu arată nici un interes faţă de lucrurile spirituale.

Israelul — o naţiune aflată în declin

7. Ce urma să se întâmple dacă Israelul nu avea să asculte de avertismentele divine?

⁷ Cartea lui Amos prezintă o naţiune aflată în declin, în ciuda prosperităţii ei aparente. Dacă israeliţii nu aveau să ia în seamă avertismentele divine şi să-şi corecteze punctul de vedere, Iehova urma să-i dea în mâinile duşmanilor. Asirienii aveau să-i ia din splendidele lor paturi de fildeş şi să-i târască în captivitate. Gata cu tot confortul lor!

8. Cum a ajuns Israelul într-o stare spirituală jalnică?

 ⁸ Cum au ajuns israeliţii în această stare? Totul a început în 997 î.e.n., când Roboam i-a succedat la tron tatălui său, regele Solomon, iar zece triburi ale Israelului s-au separat de tribul lui Iuda şi cel al lui Beniamin. Primul rege al regatului celor zece triburi ale lui Israel a fost Ieroboam I, „fiul lui Nebat“ (1 Împăraţi 11:26). Ieroboam i-a convins pe oamenii din regatul său că ar fi fost prea greu pentru ei să călătorească până la Ierusalim pentru a i se închina lui Iehova. Dar pe el nu îl interesa binele poporului. El dorea, de fapt, să-şi apere propriile interese (1 Împăraţi 12:26). Lui Ieroboam îi era teamă că dacă israeliţii continuau să meargă pentru sărbătorile anuale la templul din Ierusalim ca să i se închine lui Iehova, în cele din urmă nu s-ar mai fi dovedit loiali regatului lui Israel, ci regatului lui Iuda. Pentru a preveni această situaţie, Ieroboam a ridicat doi viţei de aur, unul în Dan şi altul în Betel. Astfel, închinarea la viţel a devenit religia de stat în Israel. — 2 Cronici 11:13–15.

9, 10. a) Ce sărbători religioase au fost instituite de regele Ieroboam I? b) Cum a privit Dumnezeu sărbătorile ţinute în Israel în zilele regelui Ieroboam al II-lea?

⁹ Ieroboam a depus eforturi pentru ca noua religie să pară demnă de respect. El a înfiinţat sărbători oarecum asemănătoare celor care se ţineau în Ierusalim. În 1 Împăraţi 12:32 citim următoarele: „Ieroboam a rânduit o sărbătoare în luna a opta, în ziua a cincisprezecea a lunii, ca sărbătoarea care se ţinea în Iuda, şi a adus jertfe pe altare. Aşa a făcut el la Betel“.

¹⁰ Iehova nu a aprobat niciodată aceste sărbători religioase false. El a arătat cât se poate de clar acest lucru prin intermediul lui Amos după mai bine de un secol, în timpul domniei lui Ieroboam al II-lea, care a devenit rege al regatului lui Israel în jurul anului 844 î.e.n. (Amos 1:1). Potrivit cu Amos 5:21–24, Dumnezeu a spus: „Eu urăsc, dispreţuiesc sărbătorile voastre şi nu Îmi voi mai găsi plăcerea în adunările de sărbătoare. Când Îmi aduceţi arderi-de-tot şi daruri de mâncare, nu le voi primi; şi nici nu Mă voi uita la viţeii îngrăşaţi pe care-i aduceţi ca jertfe de mulţumire. Depărtează de Mine vuietul cântecelor tale; nu voi asculta sunetul harpelor tale! Ci judecata să curgă ca o apă şi dreptatea ca un pârâu care nu seacă niciodată!“

Asemănări cu timpul nostru

11, 12. Ce asemănări există între închinarea practicată în Israelul antic şi închinarea creştinătăţii?

¹¹ Este limpede că Iehova a cercetat inima celor care participau la sărbătorile Israelului şi a respins celebrările şi ofrandele lor. În mod asemănător, azi, Dumnezeu respinge sărbătorile păgâne ale creştinătăţii, cum ar fi Crăciunul şi Paştele. Pentru cei ce i se închină lui Iehova, nu poate exista nici un fel de asociere între dreptate şi nelegiuire, şi nici un fel de părtăşie între lumină şi întuneric. — 2 Corinteni 6:14–16.

¹² Se pot observa şi alte asemănări între închinarea la viţel practicată de israeliţi şi închinarea practicată de creştinătate. Deşi unii pretinşi creştini recunosc adevărurile din Cuvântul lui Dumnezeu, închinarea creştinătăţii nu are la bază o iubire sinceră pentru Dumnezeu. Altminteri, creştinătatea s-ar fi închinat lui Iehova „cu spirit şi adevăr“ deoarece Iehova aprobă numai acest fel de închinare (Ioan 4:24). Mai mult decât atât, creştinătatea nu permite ca „judecata să curgă ca o apă şi dreptatea ca un pârâu care nu seacă niciodată“. Dimpotrivă, ea minimalizează în permanenţă importanţa normelor morale ale lui Dumnezeu. Creştinătatea tolerează fornicaţia şi alte păcate grave, mergând până acolo încât binecuvântează căsătoriile între homosexuali!

„Iubiţi binele“

13. De ce trebuie să acţionăm în armonie cu îndemnul din Amos 5:15?

¹³ Tuturor celor care doresc să practice închinarea plăcută lui, Iehova le spune: „Urâţi răul  şi iubiţi binele“ (Amos 5:15). Iubirea şi ura sunt două sentimente puternice care izvorăsc din inima figurativă. Întrucât inima este înşelătoare, trebuie să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a o păzi (Proverbele 4:23; Ieremia 17:9). Dacă-i permitem inimii să cultive dorinţe greşite, am putea ajunge să iubim ce este rău şi să urâm ce este bine. Iar dacă ne-am satisface aceste dorinţe practicând păcatul, indiferent cât de mare ne-ar fi zelul în serviciul lui Dumnezeu, tot nu vom putea obţine aprobarea divină. Aşadar, să ne rugăm lui Dumnezeu ca să ne ajute să ‘urâm răul şi să iubim binele’.

14, 15. a) Daţi câteva exemple de persoane din Israel care făceau binele. Cum erau ei trataţi? b) Cum îi putem încuraja pe cei care în prezent slujesc cu timp integral?

¹⁴ Însă nu toţi israeliţii făceau ce era rău în ochii lui Iehova. De pildă, Osea şi Amos au ‘iubit binele’ şi i-au slujit lui Dumnezeu cu fidelitate ca profeţi. Alţii au făcut jurământul de nazireat. Pe toată durata acestui serviciu, ei nu consumau produse obţinute din viţa-de-vie şi în special vin (Numeri 6:1–4). Cum priveau ceilalţi israeliţi modul de viaţă plin de sacrificii al acestor oameni care înfăptuiau lucrări valoroase? Răspunsul şocant la această întrebare dezvăluie cât de decăzută era naţiunea în sens spiritual. În Amos 2:12 se spune: „Iar voi aţi dat nazireilor să bea vin şi prorocilor le-aţi poruncit: «Nu prorociţi!»“.

¹⁵ Observând exemplul de fidelitate al nazireilor şi al profeţilor, acelor israeliţi ar fi trebuit să le fie ruşine şi să se simtă îndemnaţi să-şi schimbe căile. Ei, dimpotrivă, fără să dea dovadă de iubire, căutau să-i descurajeze pe cei loiali ca să nu-l mai glorifice pe Dumnezeu. Niciodată nu ar trebui să-i îndemnăm pe colaboratorii noştri creştini care sunt pionieri, misionari, supraveghetori itineranţi sau membri ai familiei Betel să-şi întrerupă serviciul cu timp integral ca să se întoarcă la o aşa-numită viaţă normală. Dimpotrivă, să-i încurajăm să continue să-şi îndeplinească excelenta lor lucrare!

16. De ce israeliţii au dus-o mai bine în zilele lui Moise decât pe timpul lui Amos?

¹⁶ Deşi mulţi israeliţi din zilele lui Amos o duceau foarte bine pe plan material, ei ‘nu erau bogaţi faţă de Dumnezeu’ (Luca 12:13–21). Strămoşii lor nu mâncaseră în pustiu decât mană timp de 40 de ani. Ei nu mâncaseră ‘boi îngrăşaţi’ şi nici nu leneviseră în paturi de fildeş. Cu toate acestea, Moise le spusese pe bună dreptate: „DOMNUL Dumnezeul tău te-a binecuvântat în tot lucrul mâinilor tale . . . de patruzeci de ani de când DOMNUL Dumnezeul tău este cu tine, n-ai dus lipsă de nimic“ (Deuteronomul 2:7). Da, în pustiu, israeliţii au avut întotdeauna strictul necesar. Dar mai presus de orice, ei s-au bucurat de  iubirea, ocrotirea şi binecuvântarea lui Dumnezeu!

17. De ce i-a dus Iehova pe israeliţi în Ţara Promisă?

¹⁷ Iehova le-a amintit contemporanilor lui Amos că El îi condusese pe strămoşii lor în Ţara Promisă şi îi ajutase să-i înlăture pe toţi duşmanii (Amos 2:9, 10). Dar de ce îi scosese Iehova pe israeliţi din Egipt şi îi dusese în Ţara Promisă? Ca să ducă o viaţă trândavă şi de huzur şi să nu ţină cont de Creatorul lor? Nicidecum! Dumnezeu a făcut acest lucru pentru ca ei să i se închine ca popor liber şi curat din punct de vedere spiritual. Însă locuitorii celor zece triburi ale regatului lui Israel nu urau răul şi nu iubeau binele. Dimpotrivă, ei ajunseseră să se închine la idoli ciopliţi şi nu lui Iehova Dumnezeu! Ce ruşine!

Iehova cere socoteală

18. De ce ne-a eliberat Iehova în sens spiritual?

¹⁸ Dumnezeu nu avea să treacă cu vederea conduita ruşinoasă a israeliţilor. El şi-a precizat poziţia spunând: „Vă voi şi pedepsi [Vă voi cere socoteală, NW] pentru toate nelegiuirile voastre“ (Amos 3:2). Aceste cuvinte ar trebui să ne îndemne să reflectăm la eliberarea noastră din sclavia Egiptului modern, actualul sistem de lucruri rău. Iehova nu ne-a eliberat pe plan spiritual ca să urmărim obiective egoiste. Dimpotrivă, el ne-a eliberat ca să-i aducem laude din inimă, ca popor liber care practică o închinare curată. Astfel, toţi vom da socoteală pentru modul în care ne folosim libertatea dată de Dumnezeu. — Romani 14:12.

19. Potrivit cu Amos 4:4, 5, ce au ajuns să iubească majoritatea israeliţilor?

¹⁹ Din păcate, majoritatea locuitorilor Israelului nu au luat în seamă puternicul mesaj predicat de Amos. Profetul a demascat starea inimii lor bolnave din punct de vedere spiritual prin cuvintele consemnate în Amos 4:4, 5: „Duceţi-vă la Betel, şi păcătuiţi! Duceţi-vă la Ghilgal, şi vă înmulţiţi greşeala! . . . Căci aşa vă place, fii ai lui Israel“. Israeliţii nu cultivaseră dorinţe corecte. Ei nu-şi păziseră inima. Ca urmare, cei mai mulţi dintre ei ajunseseră să iubească ce era rău şi să urască ce era bine. Acei îndărătnici închinători la viţel nu s-au schimbat. Iehova urma să le ceară socoteală, şi ei aveau să moară în păcatele lor!

20. Cum poate acţiona cineva în armonie cu îndemnul din Amos 5:4?

²⁰ Probabil că nici unui om care trăia pe atunci în Israel nu-i era uşor să-i rămână fidel lui Iehova. Nu e uşor să înoţi împotriva curentului, aşa cum bine ştiu creştinii de azi, tineri şi vârstnici deopotrivă. Însă iubirea pentru Dumnezeu şi dorinţa de a-i plăcea i-au motivat pe unii israeliţi să practice închinarea adevărată. Iehova le-a adresat călduroasa invitaţie consemnată în Amos 5:4: „Căutaţi-Mă, şi veţi trăi!“ Şi în prezent, Dumnezeu le arată îndurare celor care se căiesc şi îl caută asimilând cunoştinţă exactă din Cuvântul său şi apoi înfăptuind  voinţa sa. Nu e uşor să facem acest lucru, însă procedând astfel vom obţine viaţa veşnică. — Ioan 17:3.

Prosperitate în pofida foametei spirituale

21. Cu ce fel de foamete se confruntă cei care nu practică închinarea adevărată?

²¹ Ce îi aştepta pe cei care nu sprijineau închinarea adevărată? Cea mai îngrozitoare foamete: foametea spirituală! Suveranul Domn Iehova a spus: „Iată, vin zile . . . când voi trimite foamete în ţară, nu foamete de pâine, nici sete de apă, ci de auzirea cuvintelor DOMNULUI“ (Amos 8:11). Creştinătatea suferă cumplit de această foamete spirituală. Însă oamenii sinceri din rândurile ei observă prosperitatea spirituală a poporului lui Dumnezeu şi se revarsă în număr tot mai mare spre organizaţia lui Iehova. Contrastul dintre situaţia din creştinătate şi cea din mijlocul adevăraţilor creştini este bine descris în următoarele cuvinte ale lui Iehova: „Iată, slujitorii Mei vor mânca, iar voi veţi fi flămânzi; iată, slujitorii Mei vor bea, iar vouă vă va fi sete; iată, slujitorii Mei se vor bucura, şi voi vă veţi ruşina“. — Isaia 65:13.

22. Ce motive de bucurie avem?

²² Ca slujitori ai lui Iehova, apreciem noi binecuvântările şi darurile spirituale pe care le primim? Când studiem Biblia şi publicaţiile creştine, când participăm la întruniri şi la congrese, ne vine într-adevăr să strigăm de bucurie datorită stării bune a inimii noastre. În plus, ne bucurăm de înţelegerea clară a Cuvântului lui Dumnezeu, inclusiv a profeţiei inspirate a lui Amos.

23. De ce anume se bucură cei care îl glorifică pe Dumnezeu?

²³ Pentru toţi cei care îl iubesc pe Dumnezeu şi vor să-i dea glorie, profeţia lui Amos conţine un mesaj de speranţă. Indiferent de situaţia noastră materială sau de încercările cu care trebuie să ne confruntăm în această lume agitată, noi, care îl iubim pe Dumnezeu, ne bucurăm de binecuvântări divine şi de cea mai bună hrană spirituală (Proverbele 10:22; Matei 24:45–47). De aceea, toată gloria îi revine lui Dumnezeu, care ne furnizează toate lucrurile din abundenţă spre binele nostru. Să fim, aşadar, hotărâţi să-l lăudăm din inimă pentru veşnicie. Vom avea acest privilegiu dacă îl căutăm pe Iehova, Cel care cercetează inima.

Cum aţi răspunde?

• Ce condiţii de trai existau în Israel în zilele lui Amos?

• Ce asemănări există între starea de lucruri din regatul celor zece triburi şi situaţia de azi?

• Ce fel de foamete prezisă există în prezent, dar cine nu este afectat de ea?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 21]

Mulţi israeliţi trăiau în lux, dar nu se bucurau de prosperitate spirituală

[Legenda fotografiei de la pagina 23]

Să-i încurajăm pe slujitorii cu timp integral să-şi continue excelenta lucrare

[Legenda fotografiilor de la paginile 24, 25]

Poporul fericit al lui Iehova nu suferă deloc de foame spirituală