Întrebări de la cititori

De ce, după învierea sa, Isus i-a zis lui Toma să-l atingă, dar pe Maria Magdalena a oprit-o să facă acest lucru?

Unele traduceri ale Bibliei lasă să se înţeleagă că Isus i-a zis Mariei Magdalena să nu-l atingă. De exemplu, traducerea Cornilescu redă cuvintele lui Isus astfel: „Nu Mă atinge . . . căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu“ (Ioan 20:17). Însă verbul original grecesc, tradus uneori prin „a atinge“, înseamnă „a se agăţa“, „a apuca“, „a ţine“, „a prinde“. În mod logic, Isus nu se împotrivea faptului de a fi atins de Maria Magdalena, întrucât le-a permis altor femei care se aflau la mormânt ‘să-i cuprindă picioarele’. — Matei 28:9.

Multe alte traduceri ne ajută să înţelegem sensul real al cuvintelor lui Isus redându-le după cum urmează: „Nu mă mai apuca“ (Traducerea lumii noi a Sfintelor Scripturi), „Nu mă opri“ (Noul Testament tradus şi adnotat de pr. dr. Emil Pascal) sau „Nu mă reţine“ (Noul Testament tradus de pr. Alois Bulai şi pr. Anton Budău). De ce i-a spus Isus aceste cuvinte Mariei Magdalena, care fusese o colaboratoare apropiată a sa? — Luca 8:1–3.

Se pare că Mariei Magdalena îi era teamă că Isus era pe punctul de a pleca pentru a se urca la cer. Având o puternică dorinţă de a fi cu Domnul său, ea se ţinea strâns de Isus, nelăsându-l să plece. Pentru a o asigura că nu era încă momentul să-i părăsească, Isus i-a poruncit Mariei să nu se mai ţină de el, ci să meargă să le ducă discipolilor vestea învierii sale. — Ioan 20:17.

În cazul lui Toma însă, lucrurile au stat altfel. Toma nu fusese prezent când Isus li s-a arătat unor discipoli. Ulterior, el şi-a exprimat îndoielile cu privire la învierea lui Isus, spunând că nu va crede până când nu va vedea rănile făcute de cuie şi nu-şi va pune mâna pe locul unde Isus fusese străpuns cu suliţa. Opt zile mai târziu, Isus li s-a arătat din nou discipolilor. De data aceasta era prezent şi Toma, iar Isus i-a zis să-şi pună mâna pe rănile sale. — Ioan 20:24–27.

Aşadar, în cazul Mariei Magdalena, era vorba despre dorinţa nepotrivită de a-l împiedica pe Isus să plece. În cazul lui Toma însă, a fost vorba de ajutarea cuiva care avea îndoieli. În ambele situaţii, Isus a avut motive întemeiate să acţioneze în modul în care a acţionat.