Întrebări de la cititori

Sunt cuvintele lui Ştefan consemnate în Faptele 7:59 o dovadă că trebuie să-i adresăm lui Isus rugăciunile noastre?

În Faptele 7:59 se spune: „Şi ei au continuat să arunce cu pietre în Ştefan, în timp ce el chema şi zicea: «Doamne Isus, primeşte spiritul meu»“. Întrucât Biblia spune că Iehova este Cel ‘care ascultă rugăciunea’, cuvintele lui Ştefan au ridicat întrebări în mintea unora (Psalmul 65:2). Dar i s-a rugat într-adevăr Ştefan lui Isus? Ar putea fi aceasta o dovadă că Isus şi Iehova sunt una şi aceeaşi persoană?

Având în vedere că traducerea King James spune că Ştefan „îl chema pe Dumnezeu“, este de înţeles de ce mulţi au ajuns la concluzia biblistului Matthew Henry, care a spus: „Aici Ştefan se ruga lui Cristos, şi aşa trebuie să facem şi noi“. Totuşi, de ce putem spune că această concluzie nu este corectă?

În Barnes’ Notes on the New Testament se recunoaşte cu sinceritate: „Cuvântul Dumnezeu nu apare în original, şi deci nu ar fi trebuit să apară nici în traducere. Nici un manuscris antic sau traducere veche nu conţine acest cuvânt“. Aşadar, cum a apărut cuvântul „Dumnezeu“ în verset? În opinia biblistului Abiel Abbot Livermore „aici este evidentă influenţa ideilor sectare ale traducătorilor“. De aceea, majoritatea traducătorilor moderni au eliminat această referire apocrifă la Dumnezeu.

Cu toate acestea, multe traduceri spun că Ştefan „se ruga“ lui Isus. De altfel şi Traducerea lumii noi arată în nota de subsol că termenul redat prin „chema“ poate însemna şi „invocare“, „rugăciune“. E acest lucru o dovadă că Isus este Atotputernicul Dumnezeu? Nu. Vine’s Expository Dictionary of Old and New Testament Words arată că în acest context, cuvântul original grecesc e·pi·ka·leʹo înseamnă: „A chema, a invoca, . . . a face apel la o autoritate“. Pavel a folosit acelaşi cuvânt când a spus: „Fac apel la Cezar!“ (Faptele 25:11). Astfel, Biblia adecă Dumnezeiasca Scriptură (Bucureşti, 1688–1988) redă în mod potrivit că Ştefan „striga“ către Isus.

Dar de ce l-a chemat Ştefan pe Isus în acest mod? Potrivit cu Faptele 7:55, 56, Ştefan, „fiind plin de spirit sfânt, s-a uitat ţintă la cer şi a observat gloria lui Dumnezeu şi pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu“. În mod normal, Ştefan i-ar fi adresat cererile lui Dumnezeu în numele lui Isus. Dar, întrucât l-a văzut în viziune pe înviatul Isus, se pare că el s-a simţit liber să-i facă cererea direct acestuia, spunând: „Doamne Isus, primeşte spiritul meu“. Ştefan ştia că Isus primise autoritatea de a învia morţi (Ioan 5:27–29). Prin urmare, el i-a cerut lui Isus să-i păzească spiritul, sau forţa vieţii, până în ziua când acesta avea să-l învie la viaţă nemuritoare în cer.

Constituie însă cele câteva cuvinte ale lui Ştefan un precedent care să ne îndreptăţească să ne rugăm lui Isus? Nicidecum. Ştefan a făcut o distincţie clară între Isus şi Iehova, întrucât relatarea spune că el l-a văzut pe Isus „stând la dreapta lui Dumnezeu“. În plus, el se afla în împrejurări deosebite. Singura ocazie când i-au mai fost adresate cuvinte direct înviatului Isus a fost când apostolul Ioan l-a văzut în viziune şi i s-a adresat în mod similar. — Revelaţia 22:16, 20.

Deşi creştinii de azi îi adresează în mod potrivit toate rugăciunile lui Iehova Dumnezeu, şi ei au credinţa de nezdruncinat că Isus este „învierea şi viaţa“ (Ioan 11:25). Aşa cum a fost şi în cazul lui Ştefan, această credinţă în puterea lui Isus de a-i învia pe continuatorii săi ne poate susţine şi pe noi când trecem prin încercări.