De ce mulţi nu cred că religia îi poate uni pe oameni

„SĂ-L iubeşti pe aproapele tău“ (Matei 22:39). Multe religii vorbesc cu înflăcărare despre această normă elementară de conduită. Dacă ar reuşi să-şi înveţe turmele să-şi iubească semenii, membrii lor ar fi uniţi. Dar care este realitatea? Sunt religiile o forţă unificatoare? Într-un sondaj realizat recent în Germania s-a pus întrebarea: „Îi unesc religiile pe oameni sau mai degrabă îi dezbină?“ Dintre cei intervievaţi, 22% au afirmat că religiile îi unesc pe oameni, iar 52% au spus că îi dezbină. Probabil că la fel gândesc şi oamenii din ţara în care locuiţi.

De ce se îndoiesc mulţi că religia îi poate uni pe oameni? Probabil pentru că ştiu ce s-a întâmplat de-a lungul istoriei. Deseori, în loc să-i unească pe oameni, religia i-a învrăjbit. În unele situaţii, religia a fost paravanul în spatele căruia s-au comis cele mai mari atrocităţi. Să luăm câteva exemple doar din secolul trecut.

Influenţaţi de religie

În cel de-al doilea război mondial, croaţii romano-catolici şi sârbii ortodocşi din Balcani s-au aflat în conflict. Şi unii, şi alţii pretindeau că-l urmează pe Isus, care şi-a învăţat continuatorii să-şi iubească aproapele. Totuşi, acest conflict sângeros a dus la „unul dintre cele mai îngrozitoare masacre civile cunoscute în istorie“, după cum remarcă un istoric. Lumea a fost şocată de numărul mare de oameni care au pierit în acest conflict: peste 500 000 de bărbaţi, femei şi copii.

În 1947, subcontinentul indian avea în jur de 400 de milioane de locuitori — aproape o cincime din populaţia lumii — în principal hinduşi, musulmani şi sikhi. După împărţirea Indiei, a luat fiinţă naţiunea islamică Pakistan. În acea perioadă, sute de mii de refugiaţi din ambele ţări au fost arşi, bătuţi, torturaţi şi împuşcaţi în câteva masacre religioase.

Pe lângă aceste exemple cutremurătoare, începutul de secol a adus în centrul atenţiei o nouă ameninţare: terorismul. Astăzi, terorismul creează panică în întreaga lume, iar multe grupări teroriste pretind că au legături cu anumite religii. Religia nu este considerată  un factor unificator, fiind deseori asociată cu violenţa şi cu dezbinarea. Prin urmare, nu este deloc surprinzător că revista germană FOCUS asemăna marile religii ale lumii — budismul, confucianismul, creştinismul, hinduismul, islamismul, iudaismul şi taoismul — cu praful de puşcă.

Neînţelegeri interne

În timp ce unele religii se războiesc între ele, altele sunt zdruncinate de neînţelegeri interne. De exemplu, în ultimii ani, dezbaterile interminabile pe marginea unor chestiuni doctrinare au dus la dezbinări în bisericile creştinătăţii. Clerici şi laici deopotrivă au întrebat: Este permisă contracepţia? Dar avortul? Pot fi hirotonisite femeile? Cum ar trebui să considere biserica homosexualitatea? Poate aproba religia războiul? Văzând atâta dezbinare, mulţi se întreabă cum îi poate uni o religie pe toţi oamenii, dacă nu-i poate uni nici măcar pe membrii ei.

Fără îndoială, religia în general n-a fost o forţă unificatoare. Dar există sciziuni în toate religiile? Există vreo religie care îi poate uni pe oameni?

[Legenda fotografiei de la pagina 3]

Poliţişti răniţi în timpul unei confruntări din 1947 între grupări religioase din India

[Provenienţa fotografiei]

Fotografie de Keystone/Getty Images