Să ne ocrotim copiii cu ajutorul înţelepciunii divine

ÎN FIECARE zi, în corpul nostru se duc adevărate lupte. Organismul trebuie să lupte împotriva unei armate de microbi, paraziţi şi viruşi. Din fericire, majoritatea ne-am născut cu un sistem imunitar care ne apără de astfel de „atacuri“ şi ne fereşte de diferite boli infecţioase.

Tot aşa, creştinii trebuie să lupte împotriva gândirii şi a concepţiilor nebiblice, precum şi a factorilor ce ne pot distruge sănătatea spirituală (2 Corinteni 11:3). Pentru a rezista acestor atacuri la care sunt supuse zilnic mintea şi inima noastră, trebuie să ne construim un sistem de apărare spiritual.

Astfel de fortificaţii sunt necesare în mod deosebit copiilor, deoarece nu se nasc cu un sistem de apărare spiritual care să lupte împotriva spiritului lumii (Efeseni 2:2). De aceea, pe măsură ce copiii cresc, părinţii trebuie să-i ajute să-şi construiască propriul sistem de apărare. Ce presupune acest lucru? Biblia ne spune: „DOMNUL dă înţelepciune; . . . păzind calea sfinţilor Lui“ (Proverbele 2:6, 8). Înţelepciunea divină poate păzi calea tinerilor, care, altminteri, ar putea ceda din cauza asocierilor dăunătoare, a presiunilor din partea colegilor şi a divertismentelor nesănătoase. Cum pot părinţii să urmeze îndrumările lui Iehova şi să le insufle copiilor lor înţelepciunea divină?

Căutaţi asocieri ziditoare

E firesc ca tinerii să prefere compania altor tineri. Însă ei nu vor dobândi înţelepciune divină dacă îşi petrec timpul doar cu cei lipsiţi de experienţa vieţii. Un proverb ne avertizează: „Nebunia este lipită de inima copilului“ (Proverbele 22:15). Aşadar, cum şi-au ajutat unii părinţi copiii să fie înţelepţi în privinţa asocierilor?

Iată ce ne spune un tată, pe nume Don a: „Băieţii noştri petreceau mult timp cu prieteni de vârsta lor. Însă cea mai mare parte a acestui timp o petreceau acasă, în prezenţa noastră.  Casa noastră era întotdeauna deschisă şi mereu plină de tineri: îi serveam cu ceva şi îi făceam să se simtă bineveniţi. Am fost dispuşi să suportăm toată gălăgia şi deranjul din casă, doar pentru ca fiii noştri să se destindă într-un mediu sigur“.

Brian şi Mary au trei copiii minunaţi. Ei mărturisesc cu sinceritate că nu le-a fost întotdeauna uşor să-i educe: „În congregaţia noastră erau puţini tineri de 17–18 ani, cu care fiica noastră, Jane, să se împrietenească. Jane avea totuşi o prietenă, Susan, o fată veselă şi dezinvoltă. Părinţii ei însă erau mai îngăduitori decât noi: îi dădeau voie să vină acasă mai târziu, să poarte fuste mai scurte, să asculte muzică discutabilă şi să se uite la filme nepotrivite pentru un creştin. Mult timp Jane nu a înţeles modul nostru de a gândi. Părinţii lui Susan îi păreau mai înţelegători, în timp ce pe noi ne considera prea severi. Doar când Susan a dat de necaz, Jane a înţeles că fermitatea noastră a ferit-o de multe rele. Suntem fericiţi că n-am făcut nici un compromis de la ceea ce ştiam că e bine pentru fiica noastră“.

Asemenea lui Jane, mulţi tineri au învăţat să fie înţelepţi şi să asculte de îndrumarea părinţilor când îşi aleg asocierile. „Urechea care ia aminte la mustrarea care duce la viaţă va rămâne printre înţelepţi“, spune proverbul (Proverbele 15:31). Tinerii ce dobândesc înţelepciune divină caută prietenii ziditoare.

Presiunile din partea celorlalţi tineri

Un aspect strâns legat de asocieri sunt presiunile din partea colegilor. Zi de zi, copiii noştri sunt presaţi să se conformeze modului de viaţă al celorlalţi tineri. E ca şi cum sistemul lor de apărare este atacat permanent. Întrucât îşi doresc să fie acceptaţi de cei de vârsta lor, tinerii pot fi presaţi în tiparul lumii. — Proverbele 29:25.

Biblia ne aminteşte că „lumea trece, şi dorinţa ei la fel“ (1 Ioan 2:17). De aceea, părinţii nu trebuie să permită ca fiii şi fiicele lor să fie influenţaţi prea mult de mentalitatea lumii. Cum îşi pot ajuta ei copiii să-şi însuşească modul de gândire creştin?

„Fiica mea dorea mereu să se îmbrace ca fetele celelalte“, spune Richard. „De câte ori voia ceva, discutam cu răbdare avantajele şi dezavantajele alegerii respective. Chiar şi când era vorba de o modă pe care o consideram potrivită, urmam un sfat auzit cu mulţi ani în urmă: «Un om înţelept nu adoptă primul o nouă modă, nici nu renunţă ultimul la ea».“

O mamă pe nume Pauline a folosit altă metodă pentru a-şi apăra copiii de presiunile din partea colegilor. Ea îşi aminteşte: „M-am interesat de preocupările copiilor mei şi mi-am făcut obiceiul să stau de vorbă cu ei în camera lor. Aceste discuţii ample mi-au dat posibilitatea să le modelez gândirea şi să-i ajut să privească lucrurile şi din alte perspective“.

 Presiunile din partea colegilor nu dispar; probabil părinţii trebuie să ducă o luptă continuă pentru a ‘răsturna raţionamente’ şi a-i ajuta pe copii să aducă ‘în captivitate orice gând şi să-l facă ascultător de Cristosul’ (2 Corinteni 10:5). Însă ‘perseverând în rugăciune’, părinţii şi copiii deopotrivă vor fi întăriţi ca să ducă la bun sfârşit această luptă importantă. — Romani 12:12; Psalmul 65:2.

Atracţia puternică a divertismentelor

Un al treilea factor a cărui influenţă este greu de contracarat sunt divertismentele. Copiilor le place mult să se joace, iar acest lucru e cât se poate de firesc. Şi copiilor mai mari le place foarte mult să se distreze (2 Timotei 2:22). Dar, dacă este satisfăcută într-un mod neînţelept, această dorinţă poate slăbi sistemul de apărare spiritual. În principiu, divertismentele devin periculoase în două moduri.

În primul rând, divertismentele reflectă în mare parte moravurile decăzute ale acestei lumi (Efeseni 4:17–19). Însă ele sunt prezentate întotdeauna într-un mod atrăgător şi antrenant. Astfel, cei tineri, care s-ar putea să nu perceapă aceste capcane, se află într-un real pericol.

În al doilea rând, divertismentele pot deveni o problemă din cauza timpului pe care îl ocupă. Pentru unii, distracţia devine cel mai important lucru în viaţă, consumându-le foarte mult timp şi energie. Un proverb ne atenţionează: „Nu este bine să mănânci multă miere“ (Proverbele 25:27). În mod asemănător, prea multă distracţie taie pofta pentru hrana spirituală sănătoasă şi duce la lenevirea minţii (Proverbele 21:17; 24:30–34). Faptul de-a se bucura din plin de această lume îi va împiedica pe tineri „să apuce ferm adevărata viaţă“, adică viaţa veşnică în lumea nouă a lui Dumnezeu (1 Timotei 6:12, 19). Cum au procedat unii părinţi pentru a rezolva această problemă dificilă?

Mari Carmen, mamă a trei fiice, a spus: „Doream ca fiicele noastre să se destindă într-un mod sănătos şi să se simtă bine. De aceea ne-am făcut obiceiul de-a ieşi cu familia; ele petreceau timp şi cu prietenii din congregaţie. Însă destinderea îşi avea locul ei. Pentru noi era ca desertul la sfârşitul unei mese: delicios, dar nu felul de mâncare principal. Fiicele noastre au învăţat să muncească cu conştiinciozitate acasă, la şcoală şi în congregaţie“.

Nici Don şi Ruth nu au lăsat destinderea la voia întâmplării. „Ne-am făcut obiceiul ca sâmbăta să fie «ziua familiei». Dimineaţa mergeam în serviciul de teren, după-amiaza mergeam să înotăm, iar seara aveam o cină mai deosebită.“

Cuvintele acestor părinţi arată cât de important este să se păstreze echilibrul atât în ce priveşte oferirea unor posibilităţi de destindere sănătoasă, cât şi în stabilirea locului pe care aceasta trebuie să-l ocupe în viaţa creştină. — Eclesiastul 3:4; Filipeni 4:5.

Aveţi încredere în Iehova

Un sistem de apărare spiritual se clădeşte în mulţi ani. Nu există un medicament miraculos care să dea înţelepciune divină şi să-i motiveze pe copii să se încreadă în Tatăl lor ceresc. Părinţii trebuie să ‘continue să-i crească în disciplina şi normele de gândire ale lui Iehova’ (Efeseni 6:4). Această permanentă „modelare a gândirii“ înseamnă a-i ajuta pe copii să vadă lucrurile prin prisma lui Dumnezeu. Cum pot părinţii să facă acest lucru?

 Cheia succesului este ţinerea cu regularitate a unui studiu biblic în familie. Prin studiu, ochii copilului sunt ‘deschişi ca să vadă lucrurile minunate ale legii lui Dumnezeu’ (Psalmul 119:18). Diego a luat în serios studiul în familie şi astfel şi-a ajutat copiii să se apropie de Iehova. El spune: „Mă pregăteam foarte bine pentru studiu. Făcând cercetări în publicaţiile biblice am învăţat cum să fac personajele din Biblie să devină reale pentru copiii mei. I-am încurajat să vadă asemănările dintre viaţa lor şi viaţa celor loiali. Aşa puteau să păstreze viu în minte ce îi este plăcut lui Iehova“.

Dar copiii nu învaţă numai la studiul în familie. Moise i-a îndemnat pe părinţi să vorbească despre legile lui Iehova ‘când vor fi acasă, când vor pleca în călătorie, când se vor culca şi când se vor scula’ (Deuteronomul 6:7). Iată ce spune un tată: „Fiul meu are nevoie de timp ca să-şi deschidă inima şi să spună ce simte. Când ne plimbăm sau facem ceva împreună, el reuşeşte în cele din urmă să-şi descarce sufletul. Aşa am purtat discuţii frumoase, din care am avut amândoi de câştigat“.

O impresie adâncă asupra copiilor o lasă şi rugăciunile părinţilor. Când îi aud pe părinţi cerându-i cu umilinţă lui Dumnezeu ajutor şi iertare, copiii sunt ajutaţi „să creadă că el există“ (Evrei 11:6). Mulţi părinţi care au avut succes în educarea copiilor lor au subliniat importanţa rugăciunilor cu familia, rugăciuni în care au menţionat problemele de la şcoală şi alte lucruri care îi preocupau pe copiii lor. Un tată spunea că soţia lui se roagă întotdeauna cu copiii înainte ca ei să plece la şcoală. — Psalmii 62:8; 112:7.

„Să nu renunţăm să facem ce este excelent“

Toţi părinţii greşesc şi poate că le pare rău de felul cum au acţionat în anumite situaţii. Cu toate acestea, Biblia ne îndeamnă să ne străduim în continuare, „să nu renunţăm să facem ce este excelent“. — Galateni 6:9.

Poate că uneori, când pur şi simplu nu reuşesc să-şi înţeleagă copiii, părinţilor le vine să renunţe. Ar fi mai uşor să tragem concluzia că generaţia mai tânără e diferită şi dificilă. Însă, deşi presiunile sunt poate mai mari, în realitate copiii de azi au aceleaşi slăbiciuni ca ale generaţiilor anterioare şi sunt supuşi la tentaţii asemănătoare. După ce îşi corecta fiul, un tată îşi îndulcea cuvintele adăugând cu înţelegere: „Inima ta te îndeamnă să faci ceea ce mă îndemna şi pe mine inima când eram de vârsta ta“. Poate că părinţii nu ştiu prea multe despre computere, dar ei ştiu bine care sunt  înclinaţiile cărnii imperfecte. — Matei 26:41; 2 Corinteni 2:11.

Unii copiii s-ar putea să nu fie prea încântaţi de îndrumarea părinţilor sau s-ar putea chiar răzvrăti împotriva lor când îi disciplinează. Dar şi de această dată răbdarea este esenţială. Chiar dacă la început sunt îndărătnici sau rebeli, mulţi copii reacţionează în cele din urmă pozitiv (Proverbele 22:6; 23:22–25). Matthew, un creştin tânăr care în prezent slujeşte la o filială a Martorilor lui Iehova, a spus: „În adolescenţă, restricţiile impuse de părinţi mi se păreau nedrepte. Apoi nu înţelegeam de ce alţi părinţi îi lăsau pe copiii lor să facă anumite lucruri, iar ai mei nu-mi permiteau. Mă supăram foarte tare când uneori mă pedepseau şi nu mă lăsau să merg cu canoea, lucru care-mi plăcea la nebunie. Privind în urmă însă, îmi dau seama că disciplinarea din partea lor a fost nu numai necesară, ci şi eficientă. Le sunt recunoscător că mi-au oferit la momentul potrivit îndrumarea de care am avut nevoie“.

Deşi copiii noştri trebuie să stea uneori într-un mediu spiritual nesănătos, cu siguranţă ei pot deveni buni creştini. Aşa cum promite Biblia, înţelepciunea divină poate fi pentru ei un sistem de apărare spiritual. „Căci înţelepciunea va veni în inima ta şi cunoştinţa va fi desfătarea sufletului tău; chibzuinţa va veghea asupra ta, priceperea te va păzi, ca să te scape de calea cea rea.“— Proverbele 2:10–12.

Nu e uşor să porţi nouă luni în pântece un copil. Următorii 20 de ani pot aduce şi bucurii şi necazuri. Însă, deoarece îşi iubesc copiii, părinţii creştini se străduiesc din răsputeri să-i ocrotească cu ajutorul înţelepciunii divine. Sentimentele lor sunt asemenea sentimentelor vârstnicului apostol Ioan faţă de copiii săi spirituali: „Nu am un motiv de recunoştinţă mai mare decât acesta: să aud că copiii mei continuă să umble în adevăr“. — 3 Ioan 4.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 24]

„Casa noastră era întotdeauna deschisă şi mereu plină de tineri“

[Legenda fotografiei de la pagina 25]

Interesaţi-vă de preocupările copiilor voştri

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

„Mă pregăteam foarte bine pentru studiu“