Cristos — personajul central al profeţiilor

„Depunerea mărturiei despre Isus este cea care inspiră profeţirea.“ — REVELAŢIA 19:10.

1, 2. a) Ce decizie au avut de luat israeliţii începând din 29 e.n.? b) Ce vom analiza în articolul de faţă?

 SUNTEM în anul 29 e.n. În Israel se discută cu însufleţire despre promisul Mesia. Lucrarea lui Ioan Botezătorul i-a făcut pe oameni să aştepte cu şi mai mare nerăbdare venirea lui Mesia (Luca 3:15). Ioan spune că nu el este Cristosul, ci îndreaptă atenţia spre Isus din Nazaret, zicând: „Am depus mărturie că acesta este Fiul lui Dumnezeu“ (Ioan 1:20, 34). În scurt timp, mulţi oameni îl urmează pe Isus ca să-i asculte învăţăturile şi ca să fie vindecaţi.

² În următoarele luni, Iehova furnizează o mulţime de dovezi că Isus este Fiul său. Cei care studiază Scripturile şi văd lucrările lui Isus au motive întemeiate să creadă în el. Însă, în general, poporul de legământ al lui Dumnezeu nu manifestă credinţă. Relativ puţini oameni recunosc că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu (Ioan 6:60–69). Ce ai fi făcut tu dacă ai fi trăit în acea vreme? Ai fi recunoscut că Isus este Mesia şi l-ai fi urmat cu fidelitate? Să analizăm dovezile referitoare la identitatea sa pe care Isus însuşi le-a prezentat când a fost acuzat că încalcă Sabatul. Apoi vom discuta despre alte dovezi pe care le-a adus mai târziu pentru a le întări credinţa discipolilor săi loiali.

Isus însuşi aduce dovezi

3. În ce împrejurări prezintă Isus dovezi cu privire la identitatea sa?

³ Este perioada Paştelui din 31 e.n. Isus se află la Ierusalim. El tocmai a vindecat un om care era bolnav de 38 de ani. Însă evreii îl persecută pe Isus pentru că a făcut acest lucru în  Sabat. Ei îl acuză de blasfemie şi caută să-l omoare deoarece spune că Dumnezeu este Tatăl său (Ioan 5:1–9, 16–18). Isus se apără aducând trei argumente puternice care l-ar putea ajuta pe orice evreu sincer să se convingă de identitatea sa.

4, 5. Care a fost scopul ministerului lui Ioan, şi cât de eficientă a fost activitatea sa?

⁴ Mai întâi, Isus face referire la mărturia precursorului său, Ioan Botezătorul, spunând: „Voi aţi trimis oameni la Ioan, iar el a depus mărturie despre adevăr. Omul acela era o lampă aprinsă şi strălucitoare şi, pentru scurt timp, voi aţi vrut să vă bucuraţi mult la lumina lui“. — Ioan 5:33, 35.

⁵ Ioan Botezătorul a fost „o lampă aprinsă şi strălucitoare“ deoarece, înainte să fie închis pe nedrept de Irod, el a împlinit misiunea divină de a pregăti calea pentru Mesia. Ioan a spus: „Iată motivul pentru care am venit să botez în apă: ca [Mesia] să-i fie dezvăluit Israelului. . . . Am văzut spiritul coborând din cer ca un porumbel; şi a rămas peste el. Nici eu nu-l cunoşteam, dar chiar Cel care m-a trimis să botez în apă mi-a spus: «Oricine ar fi cel peste care vei vedea spiritul coborând şi rămânând, acela este cel care botează în spirit sfânt». Şi eu am văzut aceasta şi am depus mărturie că acesta este Fiul lui Dumnezeu“ a (Ioan 1:26–37). Ioan a spus clar că Isus era Fiul lui Dumnezeu — promisul Mesia. Mărturia lui Ioan a fost atât de convingătoare încât, după aproximativ 8 luni de la moartea sa, mulţi evrei sinceri recunoşteau: „Tot ce a spus Ioan despre omul acesta era adevărat“. — Ioan 10:41, 42.

6. De ce ar fi trebuit lucrările lui Isus să-i convingă pe oameni că Dumnezeu îl sprijinea?

⁶ Apoi, Isus foloseşte un alt argument pentru a arăta că el este Mesia. El spune că lucrările sale bune sunt o dovadă că Dumnezeu îl sprijină. Iată cuvintele sale: „Eu am mărturia care este mai mare decât a lui Ioan, căci chiar lucrările pe care Tatăl m-a desemnat să le îndeplinesc, lucrările înseşi pe care le fac eu, depun mărturie despre mine că Tatăl m-a trimis“ (Ioan 5:36). Nici chiar duşmanii lui Isus, care văd lucrările sale, inclusiv numeroasele miracole înfăptuite de el, nu pot contesta această dovadă. Mai târziu, unii se întreabă: „Ce trebuie să facem, pentru că acest om face multe semne?“ (Ioan 11:47). Unii oameni însă reacţionează favorabil spunând: „Când va sosi Cristosul, nu va face mai multe semne decât a făcut omul acesta, nu-i aşa?“ (Ioan 7:31). Ascultătorii lui Isus au ocazia deosebită de a vedea calităţile Tatălui reflectate de Fiul. — Ioan 14:9.

7. Cum depun mărturie despre Isus Scripturile ebraice?

⁷ În final, Isus îndreaptă atenţia asupra unei mărturii incontestabile. „Scripturile . . . sunt cele care depun mărturie despre mine“, spune el. Isus adaugă: „Dacă l-aţi crede pe Moise, m-aţi crede, căci acela a scris despre mine“ (Ioan 5:39, 46). Desigur, Moise a fost doar unul dintre numeroşii martori precreştini care au scris despre Cristos. Scrierile lor conţin sute de profeţii şi genealogii detaliate, toate ajutând la identificarea lui Mesia (Luca 3:23–38; 24:44–46; Faptele 10:43). Dar ce putem spune despre Legea mozaică? Pavel a scris: „Legea a devenit tutorele nostru care conduce la Cristos“ (Galateni 3:24). Într-adevăr, „depunerea mărturiei despre Isus este cea care inspiră profeţirea [sau este ţinta, scopul şi obiectivul profeţirii]“. — Revelaţia 19:10.

8. De ce mulţi evrei nu au crezut în Mesia?

⁸ Mărturia clară a lui Ioan, lucrările de putere ale lui Isus şi calităţile sale ce au reflectat personalitatea lui Dumnezeu, precum şi mărturia amplă a Scripturilor — nu v-ar fi convins toate aceste dovezi că Isus era Mesia? Orice om care  îl iubea cu adevărat pe Dumnezeu şi preţuia Cuvântul său avea să înţeleagă cu uşurinţă acest adevăr şi avea să exercite credinţă în Isus, promisul Mesia. Însă, în general, israeliţii nu au fost animaţi de o astfel de iubire. Isus le-a spus împotrivitorilor săi: „Ştiu bine că nu aveţi iubirea lui Dumnezeu în voi“ (Ioan 5:42). În loc ‘să caute gloria care vine de la Dumnezeu’, ei ‘acceptau glorie unii de la alţii’. Nu-i de mirare că nu-l agreau pe Isus, care, la fel ca Tatăl său, ura un asemenea mod de gândire! — Ioan 5:43, 44; Faptele 12:21–23.

Întăriţi de o viziune profetică

9, 10. a) De ce se poate spune că discipolii lui Isus au primit un semn la momentul potrivit? b) Ce promisiune extraordinară le-a făcut Isus discipolilor?

⁹ A trecut mai bine de un an de când Isus a arătat că el era Mesia prezentând dovezile amintite mai sus. Paştele din 32 e.n. a trecut. Mulţi dintre cei care au crezut în Isus nu-l mai urmează, probabil din cauza persecuţiei, a materialismului sau a îngrijorărilor vieţii. Alţii sunt tulburaţi sau dezamăgiţi deoarece Isus a respins încercarea poporului de a-l face rege. Când a fost provocat de conducătorii religioşi evrei, Isus a refuzat să le dea un semn din cer prin care să se glorifice pe sine (Matei 12:38, 39). Poate că pe unii i-a nedumerit refuzul său. În plus, Isus le vorbeşte discipolilor despre un lucru pe care ei îl găsesc greu de înţeles: El „trebuie să se ducă la Ierusalim şi să sufere multe lucruri din partea bătrânilor şi a preoţilor de seamă şi a scribilor, şi să fie omorât“. — Matei 16:21–23.

¹⁰ După 9–10 luni, va veni momentul ca Isus „să plece din lumea aceasta la Tatăl“ (Ioan 13:1). Fiind profund preocupat de binele discipolilor săi loiali, Isus le promite unora dintre ei exact lucrul pe care a refuzat să li-l dea evreilor necredincioşi: un semn din cer. Isus afirmă: „Adevărat vă spun că sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta deloc moartea până când nu-l vor vedea mai întâi pe Fiul omului venind în regatul său“ (Matei 16:28). Bineînţeles, Isus nu vrea să spună că unii discipoli vor trăi până la instaurarea Regatului mesianic, în 1914. Isus intenţionează, de fapt, să le arate la trei dintre cei mai apropiaţi discipoli ai săi gloria pe care o va avea când va fi Conducătorul Regatului lui Dumnezeu. Această viziune profetică se numeşte transfigurarea.

11. Descrieţi viziunea transfigurării.

¹¹ Şase zile mai târziu, Isus îi ia cu el pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan pe un munte înalt — probabil pe o culme a muntelui Hermon. Aici, Isus este ‘transfigurat înaintea lor şi faţa sa străluceşte ca soarele şi veşmintele sale exterioare devin strălucitoare ca lumina’. Profeţii Moise şi Ilie apar şi ei, conversând cu Isus. După cât se pare, acest eveniment extraordinar are loc noaptea, ceea ce îl face deosebit de impresionant. De fapt, el pare atât de real, încât Petru se oferă să ridice trei corturi, unul pentru Isus, unul pentru Moise şi unul pentru Ilie. Petru nu termină de vorbit când un  nor luminos îi acoperă cu umbra lui şi din nor se aude un glas, care spune: „Acesta este Fiul meu, cel iubit, pe care l-am aprobat; ascultaţi-l“. — Matei 17:1–6.

12, 13. Ce efect a avut viziunea transfigurării asupra discipolilor lui Isus, şi de ce?

¹² Este adevărat, Petru confirmase recent că Isus este „Cristosul, Fiul Dumnezeului celui viu“ (Matei 16:16). Însă imaginaţi-vă ce a însemnat pentru discipoli să-l audă chiar pe Dumnezeu depunând mărturie, confirmând identitatea şi rolul Fiului său uns! Cât de mult le-a întărit viziunea transfigurării credinţa lui Petru, lui Iacov şi lui Ioan! Acum ei sunt mai bine pregătiţi pentru evenimentele din viitor şi pentru rolul important pe care îl vor îndeplini în viitoarea congregaţie.

¹³ Transfigurarea lasă o impresie adâncă asupra discipolilor. După mai bine de 30 de ani, Petru scrie: „[Isus] a primit de la Dumnezeu, Tatăl, onoare şi glorie, când cuvinte ca acestea i-au fost purtate prin gloria măreaţă: «Acesta este fiul meu, iubitul meu, pe care eu l-am aprobat». Da, aceste cuvinte le-am auzit noi purtate din cer, în timp ce eram cu el pe muntele sfânt“ (2 Petru 1:17, 18). Şi Ioan este la fel de impresionat de acest eveniment. După mai bine de 60 de ani de la transfigurare, se pare că el face referire la aceasta când spune: „Noi am privit gloria sa, o glorie ca a unui fiu unic-născut dintr-un tată“ (Ioan 1:14). Însă transfigurarea nu are să fie ultima viziune dată continuatorilor lui Isus.

Noi străluciri de lumină pentru cei loiali lui Dumnezeu

14, 15. În ce sens avea să rămână apostolul Ioan până la venirea lui Isus?

¹⁴ După înviere, Isus li se arată discipolilor la Marea Galileii. Aici, el îi spune lui Petru: „Dacă este voinţa mea ca [Ioan] să rămână până când vin eu, ce te priveşte pe tine?“ (Ioan 21:1, 20–22, 24). Lasă să se înţeleagă aceste cuvinte că apostolul Ioan va fi încă în viaţă după moartea celorlalţi apostoli? Se pare că da, deoarece el continuă să-i slujească lui Iehova cu fidelitate aproape 70 de ani. Însă cuvintele lui Isus conţin o idee şi mai importantă.

¹⁵ Cuvintele „până când vin eu“ ne amintesc de expresia „Fiul omului venind în regatul său“ folosită de Isus (Matei 16:28). Ioan rămâne până când vine Isus în sensul că primeşte mai târziu o viziune profetică despre venirea lui Isus în calitate de Rege al Regatului. Spre sfârşitul vieţii, când era exilat pe insula Patmos, Ioan primeşte Revelaţia, care conţine uluitoare semne profetice ale unor evenimente care trebuie să aibă loc pe parcursul ‘zilei Domnului’. Ioan este atât de impresionat de aceste viziuni profetice încât, când Isus spune „da; eu vin repede“, el exclamă: „Amin! Vino, Doamne Isus!“ — Revelaţia 1:1, 10; 22:20.

16. De ce este important să continuăm să ne întărim credinţa?

¹⁶ Oamenii sinceri care trăiesc în secolul I îl recunosc pe Isus ca Mesia şi îşi pun credinţa în el. Însă având în vedere că multor oameni din jurul lor le lipseşte credinţa şi ţinând cont de lucrarea pe care o au de făcut şi de încercările care le stau în faţă, aceşti noi credincioşi trebuie să fie întăriţi în credinţă. Isus a adus  numeroase dovezi că este Mesia şi a dat viziuni profetice care i-au luminat şi încurajat pe continuatorii săi loiali. În prezent, noi am înaintat mult în „ziua Domnului“. În curând, Cristos va distruge sistemul de lucruri rău al lui Satan şi va salva poporul lui Dumnezeu. Prin urmare, şi noi trebuie să ne întărim credinţa profitând la maximum de toate măsurile luate de Iehova pentru bunăstarea noastră spirituală.

Ocrotiţi în timpuri de întuneric şi necaz

17, 18. Ce contrast izbitor a existat în secolul I între continuatorii lui Isus şi cei care s-au împotrivit scopului divin, şi ce s-a întâmplat cu cele două grupuri?

¹⁷ După moartea lui Isus, discipolii dau dovadă de curaj ascultând de porunca sa de a depune mărturie despre el „atât în Ierusalim, cât şi în toată Iudeea şi Samaria şi până în cea mai îndepărtată parte a pământului“ (Faptele 1:8). În pofida valurilor de persecuţii, Iehova binecuvântează tânăra congregaţie creştină cu lumină spirituală şi cu tot mai mulţi discipoli. — Faptele 2:47; 4:1–31; 8:1–8.

¹⁸ Pe de altă parte, perspectivele celor care se împotrivesc veştii bune sunt tot mai întunecate. „Calea celor răi este ca întunecimea“, se spune în Proverbele 4:19. „Ei nu văd de ce se vor împiedica.“ „Întunecimea“ devine mai densă în 66 e.n. când forţele armate ale romanilor asediază Ierusalimul. După o retragere aparent inexplicabilă, romanii se întorc în anul 70 e.n. şi, de data aceasta, distrug complet oraşul. Istoricul evreu Iosefus afirmă că sunt ucişi peste un milion de evrei. Însă creştinii fideli scapă cu viaţă. De ce? Deoarece, după primul asediu al romanilor, ei fug din oraş dând ascultare poruncii lui Isus. — Luca 21:20–22.

19, 20. a) De ce slujitorii lui Dumnezeu nu au motive să se teamă pe măsură ce sistemul actual se apropie de sfârşit? b) Ce înţelegere remarcabilă le-a dat Iehova slujitorilor săi în deceniile dinainte de 1914?

¹⁹ Noi ne aflăm într-o situaţie similară. Marele necaz care se apropie va însemna sfârşitul întregului sistem nelegiuit al lui Satan. Dar slujitorii lui Dumnezeu nu trebuie să se teamă, deoarece Isus a promis: „Iată, eu sunt cu voi în toate zilele până la încheierea sistemului de lucruri“ (Matei 28:20). Pentru a le întări credinţa primilor săi discipoli şi a-i pregăti în vederea evenimentelor viitoare, Isus le-a dat o viziune a gloriei pe care urma să o aibă în cer ca Rege mesianic. Dar cum stau lucrurile în prezent? În 1914, ceea ce au văzut apostolii în viziunea respectivă a devenit realitate. Iar acest lucru le-a întărit mult credinţa slujitorilor lui Dumnezeu! Astfel, ei pot spera că vor avea parte de un viitor minunat. Slujitorilor lui Iehova li s-a acordat o înţelegere progresivă cu privire la acea realitate, Regatul mesianic. În lumea tot mai întunecată din prezent, „cărarea celor drepţi este ca lumina strălucitoare, care merge mereu crescând până la miezul zilei“. — Proverbele 4:18.

²⁰ Chiar şi înainte de 1914, un mic grup de creştini unşi au început să înţeleagă adevăruri importante despre întoarcerea Domnului. De pildă, ei şi-au dat seama că aceasta avea să fie invizibilă, aşa cum au lăsat să se înţeleagă cei doi îngeri care în 33 e.n. le-au apărut discipolilor în timp ce Isus se înălţa la cer. După ce un nor l-a ascuns pe Isus vederii discipolilor,  îngerii au spus: „Acest Isus, care de la voi a fost primit sus în cer, va veni deci în acelaşi mod în care l-aţi văzut mergând la cer“. — Faptele 1:9–11.

21. Ce vom analiza în articolul următor?

²¹ Plecarea lui Isus a fost observată numai de continuatorii săi fideli. Ca şi în cazul transfigurării, nu s-a făcut vâlvă în jurul acestui eveniment. De fapt, lumea nici măcar nu ştia ce s-a petrecut. La fel avea să se întâmple şi când Cristos urma să se întoarcă învestit cu putere regală (Ioan 14:19). Numai discipolii unşi fideli aveau să înţeleagă că Isus era prezent ca Rege. În articolul următor vom vedea că această înţelegere a avut un efect profund asupra lor, ceea ce a culminat cu strângerea a milioane de oameni care vor deveni supuşii pământeşti ai lui Isus. — Revelaţia 7:9, 14.

[Notă de subsol]

Vă amintiţi?

• Când a fost acuzat de încălcarea Sabatului şi de blasfemie, ce dovezi a adus Isus că el era Mesia?

• Ce foloase le-a adus transfigurarea primilor discipoli ai lui Isus?

• La ce s-a referit Isus când a spus că Ioan avea să rămână până la venirea sa?

• Ce viziune a devenit realitate în 1914?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 10]

Isus a adus dovezi că el era Mesia

[Legenda ilustraţiei de la pagina 12]

Viziunea transfigurării a întărit credinţa apostolilor

[Legenda ilustraţiei de la pagina 13]

Ioan urma să rămână până la „venirea“ lui Isus