Au găsit „o perlă de mare valoare“

„Regatul cerurilor este ţinta spre care înaintează energic oamenii, iar cei care înaintează energic pun mâna pe el.“ — MATEI 11:12.

1, 2. a) Despre ce acţiune neobişnuită a vorbit Isus într-una dintre parabolele sale referitoare la Regat? b) Ce a spus Isus în parabola despre perla de mare valoare?

 EXISTĂ ceva pentru care ai da tot ce ai? Deşi oamenii folosesc cuvântul „dedicare“ cu referire la urmărirea unui anumit obiectiv — de pildă, să obţină bani, faimă, putere sau o anumită poziţie — rareori se întâmplă să găsească un lucru atât de preţios, încât să fie dispuşi să dea totul pentru el. Isus Cristos a făcut referire la o asemenea acţiune neobişnuită, dar vrednică de laudă, într-una dintre numeroasele sale parabole profunde referitoare la Regatul lui Dumnezeu.

² Este o parabolă, sau ilustrare, despre o perlă de mare valoare. Isus le-a spus această parabolă numai discipolilor. Iată cuvintele sale: „Regatul cerurilor este şi asemenea unui negustor voiajor care caută perle excelente. Găsind o perlă de mare valoare, el a plecat şi a vândut imediat tot ce avea şi a cumpărat-o“ (Matei 13:36, 45, 46). Ce a vrut Isus să le transmită ascultătorilor săi prin această ilustrare? Şi ce putem învăţa noi din ea?

Perle de mare valoare

3. De ce erau perlele de mare preţ în antichitate?

³ Încă din antichitate, perlele sunt preţuite ca podoabe. Potrivit unei lucrări de referinţă, scriitorul roman Pliniu cel Bătrân a afirmat că perlele ocupau „primul loc pe lista lucrurilor de valoare“. Spre deosebire de aur, argint sau de multe nestemate, perlele sunt produse de fiinţe vii. Este binecunoscut faptul că anumite specii de scoici pot transforma elemente iritante — de pildă, un grăunte de nisip — în perle strălucitoare, depunând în jurul corpului străin, strat peste strat, o secreţie numită nacru, sau sidef. În antichitate, cele mai frumoase perle proveneau îndeosebi din Marea Roşie, din Golful Persic şi din Oceanul Indian — departe de Israel. Nu e de mirare că Isus s-a referit la un „negustor voiajor care caută perle excelente“. Erau necesare mari eforturi pentru a găsi perle preţioase.

4. Care este ideea principală a parabolei lui Isus despre negustorul voiajor?

⁴ Deşi perlele s-au vândut întotdeauna la preţuri foarte mari, se pare că în parabola sa Isus nu a dorit să atragă atenţia asupra preţului lor. În această parabolă, Isus nu a comparat pur şi simplu Regatul lui Dumnezeu cu o  perlă de mare valoare, ci a îndreptat atenţia asupra unui „negustor voiajor care caută perle excelente“ şi asupra modului în care reacţionează acesta când găseşte o perlă valoroasă. Spre deosebire de un negustor obişnuit, negustorul de perle voiajor era un cunoscător, un om cu ochiul format, care observa imediat calităţile estetice sau detaliile care dau valoare unei perle. El recunoştea o perlă autentică şi nu putea fi înşelat cu perle de calitate inferioară sau chiar false.

5, 6. a) Prin ce se mai remarcă negustorul din parabola lui Isus? b) Ce anume dezvăluie despre negustorul voiajor parabola referitoare la comoara ascunsă?

⁵ Să mai remarcăm un lucru. Un negustor obişnuit s-ar fi interesat mai întâi ce valoare are perla pe piaţă ca să-şi dea seama cât ar putea să plătească pentru ea în aşa fel încât să obţină un profit. El ar fi analizat, de asemenea, cât de mare este cererea de perle, ca să o poată vinde imediat. Cu alte cuvinte, pe el l-ar fi interesat să obţină cât mai repede un profit în urma investiţiei sale, nu să păstreze perla. Dar nu aşa stăteau lucrurile în cazul negustorului din parabola lui Isus. Pe el nu-l interesa să obţină un câştig financiar sau material. De fapt, el a fost dispus să sacrifice „tot ce avea“ — probabil toate bunurile sale — pentru a obţine ceea ce căutase.

⁶ Majoritatea negustorilor ar considera neînţeleaptă acţiunea omului din ilustrare. Un om de afaceri priceput nu şi-ar fi asumat un asemenea risc. Însă negustorul din parabola lui Isus avea o altă scară a valorilor. În opinia sa, câştigul nu era de natură financiară, ci consta în bucuria şi satisfacţia de a deţine un lucru de o valoare inestimabilă. Această idee reiese clar dintr-o ilustrare paralelă prezentată de Isus. El a spus: „Regatul cerurilor este asemenea unei comori ascunse într-un câmp, pe care un om a găsit-o şi a ascuns-o; şi, de bucurie, se duce şi vinde ceea ce are şi cumpără câmpul acela“ (Matei 13:44). Da, bucuria de a descoperi şi de a poseda comoara a fost atât de mare, încât l-a îndemnat pe acel om să renunţe la tot ce avusese. Putem întâlni astfel de oameni în prezent? Există vreo comoară care să merite un asemenea sacrificiu?

Ei au considerat Regatul de o valoare inestimabilă

7. Cum a demonstrat Isus că a înţeles valoarea inestimabilă a Regatului?

⁷ În parabolă, Isus a vorbit despre „regatul cerurilor“. Fără îndoială, el însuşi a înţeles valoarea inestimabilă a Regatului. Relatările din evanghelii sunt o mărturie puternică în acest sens. După botezul său, în anul 29 e.n., Isus „a început să predice şi să spună: «Căiţi-vă, căci regatul cerurilor s-a apropiat»“. Trei ani şi jumătate, el a învăţat mulţimi de oameni despre Regat. Isus a străbătut ţara în lung şi-n lat mergând „din oraş în oraş şi din sat în sat, predicând şi anunţând vestea bună a regatului lui Dumnezeu“. — Matei 4:17; Luca 8:1.

8. Ce a făcut Isus pentru a demonstra ce va înfăptui Regatul?

⁸ Prin numeroasele miracole pe care le-a făcut pe tot cuprinsul ţării — hrănirea flămânzilor, ţinerea sub control a forţelor naturii, vindecări şi chiar învieri — Isus a demonstrat totodată ce va realiza Regatul lui Dumnezeu (Matei 14:14–21; Marcu 4:37–39; Luca 7:11–17). În cele din urmă, el şi-a dovedit loialitatea faţă de Dumnezeu şi faţă de Regat dându-şi viaţa ca jertfă, suferind o moarte de martir pe un stâlp de tortură. Aşa cum negustorul voiajor a renunţat de bunăvoie la tot pentru „perla de mare valoare“, tot aşa Isus a trăit şi a murit pentru Regat. — Ioan 18:37.

9. Ce calitate extraordinară au manifestat primii discipoli ai lui Isus?

⁹ Isus şi-a axat propria viaţă pe Regat şi, în plus, şi-a adunat un mic grup de continuatori.  Şi aceştia apreciau foarte mult valoarea Regatului. Unul dintre ei a fost Andrei, care fusese iniţial un discipol al lui Ioan Botezătorul. După ce l-a auzit pe Ioan mărturisind că Isus este „Mielul lui Dumnezeu“, Andrei şi un alt discipol al lui Ioan Botezătorul — după toate probabilităţile, unul dintre fiii lui Zebedei care se numea tot Ioan — s-au simţit imediat îndemnaţi să-l urmeze pe Isus. Dar lucrurile nu s-au oprit aici. Andrei s-a dus la fratele său, Simon, şi i-a spus: „Noi l-am găsit pe Mesia“. La scurt timp, Simon (care a ajuns să fie cunoscut sub numele de Chifa, sau Petru), precum şi Filip şi prietenul lui, Natanael, au înţeles şi ei că Isus era Mesia. De fapt, Natanael s-a simţit îndemnat să-i spună lui Isus: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, tu eşti Rege al lui Israel“. — Ioan 1:35–49.

S-au simţit îndemnaţi să acţioneze

10. Cum au reacţionat discipolii când Isus i-a chemat după ceva timp de la prima lor întâlnire?

¹⁰ Entuziasmul pe care l-au simţit Andrei, Petru, Ioan şi alţii când l-au găsit pe Mesia ar putea fi comparat cu entuziasmul negustorului voiajor când a găsit perla de mare valoare. Ce aveau ei să facă? Evangheliile nu ne spun prea multe despre ce au făcut imediat după ce l-au întâlnit prima dată pe Isus. După cât se pare, majoritatea şi-au reluat activităţile cotidiene. Însă, după aproape un an, Isus s-a întâlnit din nou cu Andrei, Petru, Ioan şi Iacov, fratele lui Ioan, la Marea Galileii, unde aceştia se ocupau cu pescuitul. a Când i-a văzut, Isus le-a spus: „Veniţi după mine şi vă voi face pescari de oameni“. Cum au reacţionat ei? Iată ce se spune despre Petru şi Andrei în relatarea lui Matei: „Abandonând îndată mrejele, ei l-au urmat“. Despre Iacov şi Ioan citim următoarele: „Lăsând îndată corabia şi pe tatăl lor, ei l-au urmat“.  Relatarea lui Luca adaugă că „au abandonat totul şi l-au urmat“. — Matei 4:18–22; Luca 5:1–11.

11. Cum s-ar putea explica reacţia promptă a discipolilor la chemarea lui Isus?

¹¹ A fost oare reacţia promptă a discipolilor o decizie luată în pripă? Greu de crezut! Deşi, după prima întâlnire cu Isus, acei discipoli s-au întors la activităţile lor cotidiene, fără îndoială că ceea ce văzuseră şi auziseră cu acea ocazie a lăsat o urmă de neşters în mintea şi în inima lor. În lunile care au urmat, ei au avut suficient timp să mediteze la acele lucruri. Acum era momentul să ia o decizie. Aveau ei să fie asemenea negustorului voiajor care a fost atât de entuziasmat când a găsit preţioasa perlă încât, aşa cum a spus Isus, ‘a plecat şi a făcut imediat’ demersuri pentru a o cumpăra? Da. Ceea ce discipolii văzuseră şi auziseră le-a sensibilizat inima. Ei şi-au dat seama că era timpul să acţioneze. Prin urmare, aşa cum spun evangheliile, fără să mai stea pe gânduri au renunţat la tot şi l-au urmat pe Isus.

12, 13. a) Cum au reacţionat mulţi dintre cei care l-au auzit pe Isus? b) Ce a spus Isus despre discipolii săi fideli, şi ce semnificaţie au cuvintele sale?

¹² Cât de diferiţi au fost aceşti discipoli fideli de alţi oameni amintiţi ulterior în evanghelii! Mulţi dintre cei care au fost vindecaţi şi hrăniţi de Isus pur şi simplu şi-au văzut în continuare de treburile lor zilnice (Luca 17:17, 18; Ioan 6:26). Unii chiar au invocat tot felul de scuze când Isus i-a invitat să-i devină discipoli (Luca 9:59–62). În contrast izbitor cu aceştia se aflau discipolii fideli ai lui Isus despre care el a spus mai târziu: „Din zilele lui Ioan Botezătorul până în prezent, regatul cerurilor este ţinta spre care înaintează energic oamenii, iar cei care înaintează energic pun mâna pe el“. — Matei 11:12.

¹³ „Înaintează energic.“ Ce idee transmit aceste cuvinte? Iată ce se spune într-o lucrare de referinţă despre verbul grecesc din care derivă această expresie: „Verbul sugerează eforturi viguroase“ (Vine’s Expository Dictionary of Old and New Testament Words). Iar referitor la acest verset, biblistul Heinrich Meyer afirmă: „Se descriu astfel râvna şi strădaniile în căutarea regatului mesianic care avea să vină . . . Iată cu câtă râvnă şi vigoare (nu cu o atitudine pasivă, de aşteptare) se caută regatul“. Asemenea negustorului voiajor, aceşti câţiva oameni au recunoscut imediat ceea ce era realmente valoros şi au fost dispuşi să renunţe pentru Regat la tot ce aveau. — Matei 19:27, 28; Filipeni 3:8.

Şi alţii încep să caute

14. Cum i-a pregătit Isus pe apostoli pentru lucrarea de predicare a Regatului, şi cu ce rezultat?

¹⁴ Pe parcursul ministerului său, Isus i-a instruit şi i-a ajutat şi pe alţii să caute Regatul. Mai întâi, el a ales 12 dintre discipoli şi i-a numit apostoli, sau trimişi. Isus le-a dat instrucţiuni detaliate referitoare la minister şi i-a avertizat cu privire la încercările şi necazurile pe care aveau să le întâmpine (Matei 10:1–42; Luca 6:12–16). Aproximativ 2 ani, ei l-au însoţit pe Isus în călătoriile sale de predicare din Israel, bucurându-se de relaţii strânse cu el. I-au auzit învăţăturile, au fost martori oculari la lucrările sale de putere şi au văzut exemplul său (Matei 13:16, 17). Fără îndoială că aceste lucruri i-au impresionat profund. Prin urmare, asemenea negustorului voiajor, ei au căutat cu zel şi din toată inima Regatul.

15. Potrivit cuvintelor lui Isus, care trebuia să fie principalul motiv de bucurie al continuatorilor săi?

¹⁵ După ce i-a trimis pe cei 12 apostoli, Isus „a desemnat alţi şaptezeci şi i-a trimis doi câte doi înaintea lui, în fiecare oraş şi în fiecare loc în care avea să meargă el însuşi“. El le-a vorbit şi acestora despre încercările şi necazurile cu care aveau să se confrunte şi  i-a instruit să le spună oamenilor: „Regatul lui Dumnezeu s-a apropiat de voi“ (Luca 10:1–12). La întoarcere, cei 70 debordau de bucurie. Ei i-au spus lui Isus: „Doamne, chiar şi demonii ne sunt supuşi când folosim numele tău“. Însă, probabil spre surprinderea lor, Isus le-a dezvăluit că în viitor urmau să aibă parte de o bucurie şi mai mare datorită zelului lor pentru Regat. Iată ce le-a spus el: „Nu vă bucuraţi de aceasta, că spiritele vă sunt supuse, ci bucuraţi-vă pentru că numele voastre au fost scrise în ceruri“. — Luca 10:17, 20.

16, 17. a) Ce le-a spus Isus apostolilor săi fideli în ultima seară petrecută cu ei? b) Ce asigurare le-a dat Isus apostolilor săi, spre marea lor bucurie?

¹⁶ În cele din urmă, în ultima seară pe care a petrecut-o împreună cu apostolii, mai precis la 14 nisan 33 e.n., Isus a instituit ceea ce a ajuns să fie cunoscut drept Cina Domnului şi le-a poruncit apostolilor să comemoreze acest eveniment. Mai târziu, în cursul serii, el le-a spus celor 11 apostoli care rămăseseră: „Voi sunteţi cei care aţi rămas în mod constant cu mine în încercările mele; şi eu închei un legământ cu voi, aşa cum Tatăl meu a încheiat un legământ cu mine, pentru un regat, ca să mâncaţi şi să beţi la masa mea, în regatul meu, şi să şedeţi pe tronuri pentru a judeca cele douăsprezece triburi ale lui Israel“. — Luca 22:19, 20, 28–30.

¹⁷ Ce mare bucurie şi ce profundă satisfacţie trebuie să fi simţit apostolii când l-au auzit pe Isus rostind aceste cuvinte! Lor li se oferea cea mai mare onoare şi cel mai măreţ privilegiu pe care l-ar putea avea un om (Matei 7:13, 14; 1 Petru 2:9). Asemenea negustorului voiajor, ei renunţaseră la multe lucruri pentru a-l urma pe Isus şi a căuta Regatul. Acum primeau asigurarea că sacrificiile pe care le făcuseră până în acel moment nu fuseseră zadarnice.

18. În afară de cei 11 apostoli, cine avea să primească în cele din urmă binecuvântările Regatului?

¹⁸ Nu numai apostolii prezenţi alături de Isus în acea seară aveau să primească binecuvântările Regatului. Voinţa lui Iehova a fost ca 144 000 de oameni să fie incluşi în legământul pentru Regat, în calitate de coregenţi cu Isus Cristos în gloriosul guvern ceresc. În plus, apostolul Ioan a văzut în viziune „o mare mulţime, pe care nici un om nu putea s-o numere, . . . stând în picioare înaintea tronului şi înaintea Mielului, . . . zicând: «Salvarea o datorăm Dumnezeului nostru, care este aşezat pe tron, şi Mielului»“. Membrii acestei mari mulţumi sunt supuşii pământeşti  ai Regatului. b — Revelaţia 7:9, 10; 14:1, 4.

19, 20. a) Ce ocazie le este oferită oamenilor din toate naţiunile? b) La ce întrebare vom găsi răspuns în articolul următor?

¹⁹ Cu puţin înainte de a se înălţa la cer, Isus le-a poruncit continuatorilor săi fideli: „Duceţi-vă deci şi faceţi discipoli din oameni ai tuturor naţiunilor, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al spiritului sfânt, învăţându-i să respecte tot ce v-am poruncit. Şi iată, eu sunt cu voi în toate zilele până la încheierea sistemului de lucruri“ (Matei 28:19, 20). Astfel, oameni din toate naţiunile aveau să devină discipoli ai lui Isus Cristos. Şi aceştia urmau să-şi dorească foarte mult să obţină binecuvântările Regatului — fie în cer, fie pe pământ — aşa cum negustorul voiajor şi-a dorit să obţină perla de mare valoare.

²⁰ Cuvintele lui Isus lăsau să se înţeleagă că lucrarea de facere de discipoli urma să continue până la „încheierea sistemului de lucruri“. Prin urmare, ne-am putea întreba: Există şi azi oameni asemănători negustorului voiajor care sunt dispuşi să renunţe la tot pentru a căuta Regatul lui Dumnezeu? La această întrebare se va răspunde în articolul următor.

[Note de subsol]

Puteţi să explicaţi?

• Care este ideea principală a parabolei despre negustorul voiajor?

• Cum a arătat Isus că a apreciat foarte mult Regatul?

• Cum se explică faptul că Andrei, Petru, Ioan şi alţii au reacţionat cu promptitudine la chemarea lui Isus?

• Ce ocazie extraordinară le este oferită oamenilor din toate naţiunile?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 10]

‘Ei au abandonat totul şi l-au urmat pe Isus’

[Legenda ilustraţiei de la pagina 12]

Înainte de a se înălţa la cer, Isus le-a poruncit continuatorilor săi să facă discipoli