Cât de preţioasă este viaţa ta?

ÎN TIMP CE în Europa primul război mondial secera nenumărate vieţi, în Antarctica se făceau eforturi disperate pentru salvarea unor vieţi. Exploratorul anglo-irlandez Ernest Shackleton şi oamenii care îl însoţeau au ajuns victime ale unui naufragiu când vaporul lor, Endurance, s-a lovit de o banchiză şi a început să se scufunde. Shackleton a reuşit să-şi ducă oamenii într-un loc oarecum sigur, pe insula Elefant, în Atlanticul de Sud. Dar pericolul nu trecuse încă.

Shackleton şi-a dat seama că singura lor speranţă de supravieţuire era să trimită după ajutor într-un port de baleniere din insula Georgia de Sud. Până acolo erau 1 100 de kilometri, iar Shackleton nu avea decât o barcă de salvare de 6,70 metri rămasă de pe Endurance. Perspectivele lor erau sumbre.

La 10 mai 1916, după 17 zile de agonie, Shackleton şi câţiva membri ai echipajului au ajuns pe insula Georgia de Sud. Însă, din cauza condiţiilor meteorologice nefavorabile de pe mare, au acostat pe ţărmul opus. Pentru a  ajunge la destinaţie, au avut de străbătut 30 de kilometri peste munţi înzăpeziţi, care nu erau trecuţi pe hartă. În condiţii extrem de nefavorabile — pe o vreme cumplit de geroasă şi cu un echipament necorespunzător — Shackleton şi oamenii săi au ajuns la portul de baleniere şi i-au salvat în final pe toţi cei rămaşi pe insula Elefant. De ce a făcut Shackleton atâtea eforturi? Roland Huntford, biograful său, scrie: „Singura lui dorinţă [a fost] ca toţi membrii echipajului să scape cu viaţă“.

„Una nu lipseşte“

Ce i-a ajutat pe oamenii lui Shackleton să nu cadă pradă disperării în timp ce aşteptau înghesuiţi pe „un petic de stâncă acoperit cu gheaţă, pustiu şi inaccesibil, ce măsura 30 de kilometri de la un capăt la celălalt“? Încrederea în căpitanul lor care le promisese că-i va salva.

În prezent, omenirea se află într-o situaţie asemănătoare cu a acelor bărbaţi izolaţi pe insula Elefant. Mulţi întâmpină probleme incredibil de mari şi luptă din răsputeri ca să supravieţuiască. Totuşi, ei pot avea deplină încredere că Dumnezeu îi va „scăpa pe cei necăjiţi“ din apăsare şi suferinţă (Iov 36:15). Fiţi siguri că pentru Dumnezeu viaţa fiecărui om este preţioasă. „Cheamă-Mă în ziua necazului — spune Iehova Dumnezeu, Creatorul — şi Eu te voi scăpa.“ — Psalmul 50:15.

Vă vine greu să credeţi că din atâtea miliarde de oameni câţi există pe pământ sunteţi preţioşi pentru Creator? Iată ce a scris profetul Isaia cu referire la miliardele de stele din miliardele de galaxii ale vastului univers ce ne înconjoară: „Ridicaţi-vă ochii şi priviţi! Cine a creat aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în şir, oştirea lor? El le cheamă pe toate pe nume; aşa de mare e puterea şi tăria Lui, că una nu lipseşte“. — Isaia 40:26.

Vă daţi seama ce înseamnă lucrul acesta? Galaxia Calea Lactee — din care sistemul nostru solar este doar o părticică — conţine cel puţin 100 de miliarde de stele. Şi câte galaxii există în univers? Nimeni nu ştie cu precizie, însă unii cercetători sunt de părere că numărul lor s-ar ridica la 125 de miliarde. Deci numărul stelelor trebuie să fie ameţitor de mare! Iar despre Creatorul universului, Biblia ne spune că ştie numele fiecărei stele!

„Chiar şi perii capului vă sunt toţi număraţi“

Dar, ar putea obiecta unii, faptul de a şti numele a miliarde de stele, sau a miliarde de oameni, nu înseamnă neapărat a avea grijă de fiecare în parte. Un computer cu o memorie suficient de mare poate înregistra numele a miliarde de oameni. Totuşi, nimeni nu s-ar gândi că un computer are grijă de vreunul dintre ei. Biblia însă arată că Iehova Dumnezeu nu numai că ştie numele a miliarde de oameni, dar şi are grijă de fiecare în parte. „Aruncaţi toate îngrijorările asupra lui — a scris apostolul Petru —, căci el se îngrijeşte de voi.“ — 1 Petru 5:7.

Isus Cristos a afirmat: „Nu se vând două vrăbii pentru o monedă de mică valoare? Totuşi, nici una dintre ele nu va cădea la pământ fără ştirea Tatălui vostru. Ba chiar şi perii capului vă sunt toţi număraţi. De aceea, nu vă temeţi: Voi valoraţi mai mult decât multe vrăbii“ (Matei 10:29–31). Să remarcăm că Isus n-a spus că Dumnezeu ştie doar ce li se întâmplă vrăbiilor şi oamenilor, ci a spus: „Voi valoraţi mai mult decât multe vrăbii“. De ce valorăm noi, oamenii, mai mult? Deoarece suntem făcuţi ‘după asemănarea lui Dumnezeu’ — cu capacitatea de a cultiva şi de a manifesta  calităţi morale, intelectuale şi spirituale care sunt o reflectare a calităţilor sale sublime. — Geneza 1:26, 27.

„Rezultatul unei activităţi inteligente“

Nu vă lăsaţi induşi în eroare de cei care spun că nu există un Creator. În opinia lor, existenţa omului se datorează unor forţe oarbe, impersonale. Ei susţin că, departe de a fi fost creat ‘după asemănarea lui Dumnezeu’, omul nu se deosebeşte cu nimic de celelalte forme de viaţă animală, deci nici de vrăbii.

Vi se pare normal să credeţi că viaţa a apărut din întâmplare, fiind rezultatul unor forţe oarbe? Michael Behe, specialist în biologie moleculară, spune că „procesele biochimice uluitor de complicate“ care stau la baza vieţii sunt o dovadă că un asemenea punct de vedere este de-a dreptul iraţional. Dovezile din biochimie, afirmă acelaşi cercetător, impun concluzia inevitabilă că „viaţa pe pământ, în forma ei cea mai simplă, . . . este rezultatul unei activităţi inteligente“. — Darwin’s Black Box—The Biochemical Challenge to Evolution.

Biblia declară că toate formele de viaţă de pe pământ sunt rezultatul unei activităţi inteligente. Ea ne mai spune că Sursa acestei activităţi inteligente este Iehova Dumnezeu, Creatorul universului. — Psalmul 36:9; Revelaţia 4:11.

Cu toate că trăim într-o lume plină de durere şi suferinţă, faptul acesta n-ar trebui să vă împiedice să credeţi că pământul şi tot ce există pe el are un Proiectant şi un Creator. Reţineţi două adevăruri fundamentale. Primul: Dumnezeu nu se face vinovat de starea de imperfecţiune a omenirii; şi al doilea: Creatorul nostru are motive întemeiate pentru care permite un timp imperfecţiunea. Aşa cum s-a spus deseori în această revistă, Iehova Dumnezeu permite răul doar o perioadă limitată pentru a soluţiona o dată pentru totdeauna controversele morale care au apărut la începutul istoriei omului, când prima pereche de oameni a respins suveranitatea sa. a — Geneza 3:1–7; Deuteronomul 32:4, 5; Eclesiastul 7:29; 2 Petru 3:8, 9.

„El va scăpa pe săracul care strigă“

Chiar dacă mulţi oameni din zilele noastre sunt obligaţi să trăiască în condiţii mizere, viaţa rămâne totuşi un dar minunat. Oamenii fac tot ce pot pentru a şi-o păstra. Viaţa viitoare promisă de Dumnezeu nu este doar o luptă pentru supravieţuire în condiţii grele şi dureroase, asemenea celor pe care le-au înfruntat oamenii lui Shackleton pe insula Elefant. Scopul lui Dumnezeu este să ne elibereze de suferinţa şi inutilitatea din prezent, astfel încât să putem ‘apuca ferm adevărata viaţă’ pe care a avut-o el în vedere pentru creaţia sa umană încă de la început. — 1 Timotei 6:19.

Dumnezeu va face toate aceste lucruri deoarece fiecare dintre noi este preţios în ochii săi. El a luat măsuri ca Fiul său, Isus Cristos, să ofere jertfa de răscumpărare de care era nevoie pentru eliberarea noastră din păcatul, imperfecţiunea şi moartea moştenite de la primii noştri părinţi, Adam şi Eva (Matei 20:28). „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea — a spus  Isus Cristos —, încât l-a dat pe Fiul său unic-născut, pentru ca oricine exercită credinţă în el . . . să aibă viaţă veşnică.“ — Ioan 3:16.

Ce va face Dumnezeu pentru oamenii năpăstuiţi şi îndureraţi? Cu privire la Fiul său, în Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu se spune: „El va scăpa pe săracul care strigă şi pe cel necăjit care n-are nici un ajutor. Va avea milă de cel sărman şi lipsit şi va scăpa viaţa săracilor; va răscumpăra sufletele lor din apăsare şi din asuprire“. De ce va face el aceasta? Deoarece „sângele lor [sau viaţa lor] va fi scump[ă] înaintea lui“. — Psalmul 72:12–14.

De secole, omenirea trudeşte sub povara păcatului şi a imperfecţiunii, ca şi cum ar „geme“ de durere. Dumnezeu a permis lucrul acesta ştiind că va putea îndrepta orice rău care avea să survină (Romani 8:18–22). Nu este departe timpul când el va restabili „toate lucrurile“ prin intermediul Regatului său, la conducerea căruia se află Fiul său, Isus Cristos. — Faptele 3:21; Matei 6:9, 10.

Această restabilire include învierea oamenilor care au suferit şi au murit în trecut. Ei se află într-un loc sigur: în memoria lui Dumnezeu (Ioan 5:28, 29; Faptele 24:15). În curând, aceştia vor primi viaţă „din abundenţă“ — viaţă veşnică, perfectă pe un pământ paradiziac, unde nu vor mai fi suferinţă şi durere (Ioan 10:10; Revelaţia 21:3–5). Toţi oamenii se vor bucura din plin de viaţă şi vor cultiva minunatele calităţi şi aptitudini cu care au fost înzestraţi cei creaţi ‘după asemănarea lui Dumnezeu’.

Te vei afla şi tu printre oamenii care se vor bucura de viaţa pe care o promite Iehova? Totul depinde numai de tine. Te îndemnăm să beneficiezi din plin de măsurile pe care le-a luat Dumnezeu pentru a face posibile toate aceste binecuvântări. Editorii acestei reviste vor fi bucuroşi să te ajute.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la paginile 4, 5]

Oamenii lui Shackleton au fost convinşi că acesta îşi va ţine promisiunea şi îi va salva

[Provenienţa fotografiei]

© CORBIS

[Legenda fotografiei de la pagina 6]

„Voi valoraţi mai mult decât multe vrăbii“