Salt la conţinut

Salt la cuprins

Miracole pe care le-am văzut cu toţii!

Miracole pe care le-am văzut cu toţii!

Miracole pe care le-am văzut cu toţii!

CUVÂNTUL „miracol“ are şi sensul secundar de „fapt, fenomen ieşit din comun“ (Micul dicţionar academic). Cu toţii am văzut asemenea miracole, care nu presupun intervenţia divină.

Pe măsură ce au înţeles mai bine legile fizice din natură, oamenii au putut să realizeze lucruri care mai înainte păreau imposibile pentru cei mai mulţi. De exemplu, acum o sută de ani, majoritatea oamenilor considerau probabil imposibil ceea ce se poate face astăzi cu ajutorul computerelor, al televiziunii, al tehnologiei spaţiale şi al altor mijloace moderne de comunicare.

Fiind conştienţi că nu cunosc decât parţial uluitoarele legi din natură, unii oameni de ştiinţă recunosc că nu pot afirma în mod categoric dacă un anumit lucru este imposibil. Ei spun cel mult că este improbabil, lăsând astfel deschisă calea pentru alte „miracole“.

Şi chiar dacă ne referim la sensul principal al cuvântului „miracol“, înţelegând prin acesta lucruri „atribuite unor cauze supranaturale“, putem spune că fiecare dintre noi a văzut miracole. De exemplu, vedem soarele, luna şi stelele, care sunt lucrarea unei „forţe supranaturale“, a Creatorului însuşi. Mai mult decât atât, cine poate explica în detaliu cum funcţionează organismul sau creierul nostru sau cum se dezvoltă embrionul uman? Cartea The Body Machine remarcă: „Organismul uman, controlat şi co-ordonat de sistemul nervos central, este un sofisticat aparat cu senzori, un motor mobil cu reglare automată, un computer capabil să se autoreproducă — o creaţie uluitoare şi, în multe privinţe, misterioasă“. Dumnezeu, care a creat „organismul uman“, a făcut într-adevăr un miracol ce continuă să ne uimească. Dar mai sunt şi alte miracole, pe care probabil că unii nu le privesc astfel.

Poate fi considerată o carte un miracol?

Nici o carte nu s-a bucurat de un tiraj atât de larg ca Biblia. Putem spune oare despre ea că e un miracol? Nu există ea datorită unei „forţe supranaturale“? Chiar dacă a fost scrisă de oameni, aceştia au declarat că n-au exprimat propriile gânduri, ci gândurile lui Dumnezeu (2 Samuel 23:1, 2; 2 Petru 1:20, 21). Gândiţi-vă! La redactarea Bibliei au contribuit aproape 40 de scriitori, care au trăit de-a lungul a 1 600 de ani. Ei au provenit din medii sociale foarte diferite — printre ei numărându-se păstori, militari, pescari, funcţionari, medici, preoţi şi regi. Totuşi, aceşti scriitori au reuşit să transmită acelaşi mesaj de speranţă, care este adevărat şi totodată exact.

În urma unui studiu atent, Martorii lui Iehova acceptă Biblia „nu ca pe cuvântul oamenilor, ci, aşa cum este într-adevăr, ca pe cuvântul lui Dumnezeu“, după cum a scris apostolul Pavel (1 Tesaloniceni 2:13). De-a lungul anilor, publicaţiile lor au arătat cum aşa-zisele contradicţii din Biblie pot fi explicate în contextul ei general. Armonia interioară a acestei cărţi este în sine o dovadă a provenienţei ei divine. a

Nici o altă carte n-a fost ţinta unor atacuri atât de virulente menite să o distrugă. Cu toate acestea, ea a supravieţuit, fiind tradusă în prezent, integral sau parţial, în peste 2 000 de limbi. Păstrarea atât a cărţii propriu-zise, cât şi a integrităţii textului ei sunt o dovadă a intervenţiei divine. Biblia este cu adevărat un miracol!

Un miracol ‘viu care exercită putere’

În zilele noastre nu se mai petrec miracolele de odinioară — vindecări miraculoase şi învieri. Însă avem motive solide să credem că în apropriata lume nouă promisă de Dumnezeu vor avea loc din nou astfel de miracole, de data aceasta, la scară mondială. Ele vor aduce omenirii o alinare de durată şi vor depăşi capacitatea de înţelegere pe care o are omul în prezent.

Biblia poate face şi astăzi adevărate miracole, motivându-i pe oameni să-şi schimbe în bine personalitatea (vezi un exemplu în chenarul „Cuvântul lui Dumnezeu are putere“, de la pagina 8). În Evrei 4:12 se spune: „Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi exercită putere şi este mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri şi pătrunde până acolo încât separă sufletul de spirit şi încheieturile de măduva lor, şi este capabil să discearnă gândurile şi intenţiile inimii“. Da, Biblia a avut un rol important în transformarea personalităţii a peste şase milioane de oameni de pe tot globul, cărora le-a dat un scop în viaţă şi o minunată speranţă de viitor.

De ce nu i-aţi permite Bibliei să facă un miracol şi în viaţa dumneavoastră?

[Notă de subsol]

a Dacă doriţi să vedeţi cum pot fi explicate unele dintre aşa-zisele contradicţii, găsiţi multe exemple în capitolul 7 al cărţii Biblia — Cuvântul lui Dumnezeu sau al oamenilor?, publicată de Martorii lui Iehova.

[Chenarul/Ilustraţia de la pagina 7]

MORT SAU ÎNCĂ VIU?

Potrivit cu Ioan 19:33, 34, Isus murise deja când „unul dintre soldaţi i-a împuns coasta cu o suliţă, şi imediat a ieşit sânge şi apă“. Însă din Matei 27:49, 50 reiese că Isus era încă viu. Cum se explică această diferenţă?

Legea mozaică interzicea ca un criminal să fie lăsat toată noaptea pe stâlp (Deuteronomul 21:22, 23). De aceea, pe timpul lui Isus, dacă un criminal pironit pe stâlp era încă în viaţă spre sfârşitul zilei, se obişnuia să i se zdrobească picioarele pentru a i se grăbi moartea. Întrucât nu mai putea să stea drept, condamnatul nu mai putea să respire bine. Faptul că soldaţii le-au zdrobit picioarele celor doi răufăcători atârnaţi de-o parte şi de alta a lui Isus, dar nu le-au zdrobit şi pe ale acestuia, sugerează că ei l-au considerat mort pe Isus. Probabil că soldaţii i-au străpuns coasta doar pentru a înlătura orice îndoială cu privire la moartea sa şi pentru a elimina posibilitatea ca el să-şi revină, iar oamenii să spună că a înviat.

Textul din Matei 27:49, 50 prezintă lucrurile într-o altă ordine. Aici se spune: „Un altul a luat o suliţă şi i-a străpuns coasta, şi a ieşit sânge şi apă. Din nou, Isus a strigat cu voce tare şi şi-a dat spiritul“. Însă fraza scrisă cu litere cursive nu apare în toate manuscrisele vechi ale Bibliei. Mulţi specialişti sunt de părere că ea este o interpolare din Evanghelia lui Ioan, care a fost însă inserată greşit. De aceea, multe traduceri fie o separă de restul textului prin paranteze drepte sau rotunde, fie o explică într-o notă de subsol, ori o omit cu desăvârşire.

În textul compilat de Westcott şi Hort, folosit în mare parte ca bază pentru ediţia engleză New World Translation, fraza aceasta apare între paranteze pătrate duble. Într-o notă se arată că „este foarte probabil ca [fraza] să fi fost introdusă de scribi“.

Prin urmare, avem motive întemeiate să credem că relatarea din Ioan 19:33, 34 prezintă corect faptele şi că Isus era deja mort când soldaţii romani l-au străpuns cu o suliţă.

[Chenarul/Ilustraţia de la pagina 8]

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU ARE PUTERE

Ca adolescent şi victimă a unei familii destrămate, Detlef s-a cufundat în lumea drogurilor, a alcoolului şi a muzicii heavy metal. b A intrat într-o grupare extremistă numită skinheads (capete rase) şi a ajuns să aibă probleme cu poliţia din cauza comportamentului său violent.

În 1992, 60 de skinheads au fost implicaţi într-o mare încăierare cu 35 de punkişti într-un bar-restaurant din nord-estul Germaniei. Thomas, care era punkist, a fost ucis în bătaie. Câţiva capi ai grupului, între care şi Detlef, au fost condamnaţi la închisoare în urma unui proces larg mediatizat.

La scurt timp după eliberarea sa din închisoare, Detlef a primit de la Martorii lui Iehova un pliant cu titlul „De ce este viaţa plină de atâtea probleme?“. Detlef şi-a dat imediat seama de adevărul celor citite şi a început să studieze Biblia cu Martorii. Acest studiu i-a schimbat complet viaţa. Din 1996 el este un zelos Martor al lui Iehova.

Siegfried, un fost punkist, fusese prieten bun cu Thomas, tânărul ucis. Şi el a devenit Martor al lui Iehova, iar în prezent este bătrân de congregaţie. Când Siegfried a vizitat congregaţia lui Detlef pentru a prezenta o cuvântare biblică (mama lui Thomas asistă şi ea din când în când la întrunirile acelei congregaţii), Detlef l-a invitat să ia masa împreună. Acum zece ani, ura lor ar fi fost greu de stăpânit. Azi, toţi pot vedea iubirea lor frăţească.

Detlef şi Siegfried aşteaptă cu nerăbdare să-l întâmpine pe Thomas, când va învia în paradis pe pământ. Iată ce spune Detlef: „Numai gândul acesta îmi umple ochii de lacrimi. Regret mult cele întâmplate atunci“. Dorinţa amândurora este să-l ajute pe Thomas, aşa cum îi ajută astăzi şi pe alţi oameni, să-l cunoască pe Iehova şi să se bucure de speranţa oferită de Biblie.

Într-adevăr, Cuvântul lui Dumnezeu are o mare putere!

[Notă de subsol]

b Numele au fost schimbate.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 6]

Corpul uman este o creaţie uluitoare

[Provenienţa ilustraţiei]

Anatomy Improved and Illustrated, London, 1723, Bernardino Genga