Salt la conţinut

Salt la cuprins

Când cuvintele devin arme

Când cuvintele devin arme

Când cuvintele devin arme

„De unde provin războaiele şi de unde provin luptele dintre voi?“ — IACOV 4:1.

ÎNTREBAREA lui Iacov, unul dintre scriitorii Bibliei, nu-i viza pe soldaţii romani, care în vremea aceea purtau războaie de cucerire. N-a fost pusă nici cu intenţia de a afla motivele luptelor de gherilă duse în secolul I de evreii sicari, un grup extremist de zeloţi înarmaţi cu pumnale. Iacov se referea aici la disputele dintre două persoane. Asemenea războaielor, aceste conflicte sunt distructive. Iată câteva exemple din Biblie.

Fiii patriarhului Iacov l-au urât atât de mult pe fratele lor Iosif, încât l-au vândut ca sclav (Geneza 37:4–28). Secole mai târziu, Saul, regele Israelului, a încercat, din invidie, să-l ucidă pe David (1 Samuel 18:7–11; 23:14, 15). În secolul I, două femei creştine, Evodia şi Sintiche, au tulburat pacea unei întregi congregaţii cu certurile lor. — Filipeni 4:2.

Mai aproape de zilele noastre, oamenii îşi rezolvau neînţelegerile în dueluri, luptându-se cu săbii sau cu pistoale. Deseori, unul din cei ce se duelau era fie omorât, fie schilodit pe viaţă. Astăzi, oamenii care se duşmănesc îşi limitează „arsenalul“ la cuvinte dure şi tăioase. Chiar dacă nu curge nici o picătură de sânge, atacurile verbale rănesc sentimentele şi distrug reputaţiile. Şi, deseori, cei care suferă în aceste „războaie“ sunt cei nevinovaţi.

Să vedem ce s-a întâmplat cu câţiva ani în urmă, când un preot anglican l-a acuzat pe alt preot de proastă administrare a fondurilor bisericii. Cearta lor a devenit publică, iar credincioşii din parohia lor s-au împărţit în două tabere. Unii dintre ei n-au vrut să mai asiste la slujbele ţinute de preotul pe care nu-l agreau. Atât de mult se dispreţuiau, încât stăteau cu spatele unul la altul dacă se întâlneau în biserică. Când însuşi preotul care a iscat cearta a fost acuzat de perversiuni sexuale, a izbucnit scandalul.

Arhiepiscopul de Canterbury le-a cerut celor doi preoţi să pună capăt disputei, numind lupta dintre ei „un cancer“ şi „un scandal care dezonorează numele Domnului“. În 1997, unul din preoţi a acceptat să se pensioneze. Însă celălalt şi-a păstrat postul până când a împlinit vârsta obligatorie de pensionare. N-a vrut să plece din biserică decât în ultima zi, în 7 august 2001, când a împlinit 70 de ani. În The Church of England Newspaper s-a spus că ziua pensionării acestui preot a coincis cu praznicul „sfântului“ Victriciu. Cine a fost „sfântul“ Victriciu? Un episcop din secolul al IV-lea despre care se spune că a fost biciuit pentru că a refuzat să meargă la război. Vorbind despre deosebirea dintre atitudinea preotului şi cea a lui Victriciu, ziarul a făcut următoarea observaţie: „[Preotul pensionat] nu s-a dat înapoi de la o luptă cu un alt preot“.

În Romani 12:17, 18, Biblia dă următorul sfat: „Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău. Propuneţi-vă ceea ce este excelent în ochii tuturor oamenilor. Dacă este posibil, atât cât depinde de voi, fiţi în pace cu toţi oamenii“. Dacă l-ar fi aplicat, aceşti preoţi nu şi-ar fi făcut atât de mult rău nici lor, nici altora.

Dar dumneavoastră, cum reacţionaţi când cineva vă jigneşte? Începeţi un război verbal cu cel care v-a lezat sau evitaţi cuvintele tăioase pentru a lăsa loc împăcării? Dacă aţi jignit pe cineva, ocoliţi persoana respectivă sperând ca timpul şi uitarea să rezolve problema sau vă cereţi imediat scuze? Fie că vă cereţi iertare, fie că iertaţi pe cineva, dacă veţi încerca să vă împăcaţi cu celălalt, veţi fi mai fericit. Sfaturile din Biblie ne pot ajuta să punem capăt chiar şi conflictelor care durează de mult timp, aşa cum vom vedea în articolul următor.